I
Fiule, stinge lumina când dormi, iar dacă luna te bate, scoate-i cu mâna dreaptă umbra de sub pernă.
Nu te răsuci mult. Dacă e să-ţi amorţească ceva, oricum îţi amorţeşte.
Dacă dormi dus şi cu vise; — coşmarul tău e viaţa mea. Nu încerca să fii cuviincios când dormi, fiule, încearcă să nu visezi.
II
Cel mai mult, fiule, eu nu am iubit-o pe mama ta. A iubi nu înseamnă a suge lapte, fiule. A iubi nu înseamnă a fi fericit, fiule.
Noi doi, uită-te şi tu, ne asemănăm numai prin faptul că ne sărutăm. Aerul care iese din tine intră în mine. Să facem economie de aer, fiule, şi risipă de timp.
III
Tu ai să pleci şi ai să mă părăseşti şi o să ţi se facă dor şi o să te reîntorci.
De căldura mea o să ţi se facă dor şi de răceala ta o să ţi se facă piatră.
IV
Atâta, fiule, îţi zic, caută şi tu de spune străinilor că eşti rudă cu firul ierbii verzi, nepot de ciocârlie şi văr primar cu ciupercile. Nu te simţi străin oriunde ai fi! Eu, tatăl tău, pretutindenea sunt risipit şi bag rubedenie sub forma razei între tine şi stea.
V
Fiule, să nu-ţi pese prea tare de maică-ta. Să ştii, fiule, că ea, aidoma norilor care plouă şi aidoma vedeniilor colorate de la pol, a fost fericită să se schimbe născându-te.
VI
Nu te sfii să-ţi mărturiseşti ţie însuţi, fiule, propria ta nemernicie; şi nu te sfii să te miri că exişti şi să binecuvântezi pentru aceasta tot ceea ce ţi se pare ţie a-ţi fi timp.
VII
Însoţeşte-te şi caută să uiţi.
VIII
Nu ridica privirea la cer pentru că s-ar putea dintr-o săltare întâmplătoare să te spulberi în domnia-sa.
IX
Mai aproape de tine în afara trupului tău este dragostea mea. Când eşti foarte obosit, culcă-te pe dînsa ca pe un pat odihnitor şi înveseleşte-te cu melancolia pe care ţi-am dăruit-o la naştere.
X
Fiule, eu te-am făcut pe tine să fii; linişteşte-te şi blând stai şi încearcă la rândul tău să nu mai faci pe altcineva să fie.
Pe mine te poţi sprijini şi în mine poţi plânge. Eu sunt mort când tu eşti viu.
XI
Fiule, dacă ai mâini ţine o mână în mâini, iar dacă ai ochi ţine un ochi în ochi. Nu te obosi prea mult, fiule, murind.
Viaţa Românească, nr 10, 1977 (Anul 30, nr. 1-12)
