Nuti are un iubit. Traian sufera ca un câine

de

“Nutisor, odor,
Pentru o clipa am crezut ca ne-am maturizat, ca putem trece peste acele lucruri care ne-au furat visele.
M-am inselat.
Raceala care a intervenit intre noi cand tu ai fost plecata la Beciul Domnesc este devastatoare.
Azi te-am vazut cu el!

Nuti, tu? Cu el? Spune-mi ca nu te-a atins!
Imi inec cu greu lacrimile amare si scriu aceasta scrisoare.
As vrea sa stam impreuna si sa depanam amintiri: cand stateai cu toata fiinta ta pe biroul meu de Presedinte, iar eu ma uitam la tine ca la o zeita. Cand ma imbracam in marinar, iar tu.. nu te imbracai deloc. Cand imi dictai listele cu ministri. Cand ne scarpinam impreuna la nas.
Eram ca un marinar orb care stia sa isi duca vasul si pe intuneric in portul tau primitor.
O, femeie!
Si acum esti cu el? Te-a sarutat? Spune-mi ca nu cu limba, Nuti!
Plang.
Mi-am pus toate melodiile triste de Chilian si bocesc pe calul meu din gradina.
De ce stau calare? Imi aduce aminte de tine, Nutisor. De flacara aprinsa care a fost intre noi.
Poti pune catuse iubirii, Nuti, dar sentimentelor nu le poti pune stavila!
De dorul tau am inceput CITESTE MAI DEPARTE pe Cronicipebune.ro

 

Categorii:
Cronici pe bune

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *