Toti cei care i-au urmarit pasii, toti cei care citesc despre viata si cariera lui Peter Gabriel recunosc, in drumul sau, drumul oricarui om curajos si talentat, care si-a cautat rostul, dragostea, sansa de a face lumea mai buna. Povestea lui este povestea noastra. Doar ca ea curge in versiunea aceea eroica si demna pe care o construim mai usor in reveriile noastre si mai greu in destinul viu si trait.
Pe 8 mai 2014, Peter Gabriel vine la Bucuresti, pentru a sustine un concert in care ne vom regasi intreaga noastra viata. Un concert-miracol, in care vom fi constransi sa ne intoarcem la tot ce este mai frumos, mai luminos, mai nobil in sufletele noastre.
Un copil talentat, nascut pe 13 februarie 1950 in Surrey, Anglia, care studiaza muzica de mic si o face cu placere si iubire, pentru ca parintii ii sunt alaturi, il sustin si-l ocrotesc cu dragostea lor, invata sa creada in el si-n alegerile sale artistice. Chiar daca lumea cu regulile si incorsetarile sale se asaza de-a curmezisul, Peter Gabriel, care crede in iubire si-n dreptul de-a fi fericiti facand ceea ce ne dorim, depaseste orice bariere. „Parintii m-au pus sa fac niste teste de aptitudini din care a reiesit ca nu sunt bun decat sa fac fotografii sau gradinarit peisagistic” isi aminteste Peter razand…
E de ajuns sa extragem acest adevar din biografia artistului Peter Gabriel ca sa acceptam si sa intelegem cum s-a facut ca a daruit scenelor lumii, in anii ’70, anii dintai ai gloriei sale, cea mai nonconformista, cea mai bizara, cea mai razvratita prezenta artistica, dublata de o sustinere muzicala de-o profunzime nemaintalnita. E de ajuns, poate, si ca sa acceptam ca, la un moment dat, artistul ajuns pe cele mai inalte piscuri ale gloriei s-a dat un pas inapoi si a avut nevoie de ragaz, de liniste si de intimitate pentru a fi, o vreme, doar alaturi de sotia dintai, fiica Lordului Moore de Wolvercote, Jill Moore, si de prima sa fetita, Anna-Marie, care aveau nevoie de el, si doar alaturi de gradina lui in care sa munceasca si sa se regaseasca. „Cand m-am retras din Genesis a fost doar o decizie de retragere din showbiz, nu o decizie de a urma o cariera solo. Primul nostru copil abia se nascuse si era in incubator de trei saptamani, timp in care trupa incerca sa termine un album – pentru mine nu a fost o problema de prioritati. Am oprit totul si pentru aproape un an am lucrat doar in gradina mea de legume, fara cine stie ce rezultate, dar foarte entuziast” a povestit Peter Gabriel.
In amanuntele biografiei lui Peter Gabriel ne putem oglindi cu totii, pentru ca si el, si noi, am cautat iubirea si am gasit-o, pana la urma, cu adevarat, implinind-o prin cei care ne duc numele si sufletul mai departe. In mariajul dintai a avut doua fiice, Anna-Marie, nascuta in 1974, si Melanie, nascuta in 1976. A divortat in 1987. Dupa ani de tristete cauzati de destramarea celui dintai mariaj al sau, dupa cateva relatii superbe, profunde, dar fara sanse la eternitate – dintre care cea mai cunoscuta este relatia de cativa ani cu actrita Rosanna Arquette – Peter Gabriel a declarat ca a primit in dar sansa unei a doua adolescente de cand i s-au nascut fiii (Isaac in 2001, Luc in 2008), in cel de-al doilea mariaj al sau cu Meabh Flynn. “Cand fetele erau mici eram foarte ocupat. Am mult mai mult timp acum si ca sa ma trezesc noaptea si ca sa imi petrec ziua jucandu-ma cu baietii, decat aveam odinioara. E ca si cum as trai o a doua adolescenta. Sunt mai putin preocupat de succesul meu mondial si mai interesat sa-mi cresc copiii. Ador sa fiu tata. Sper sa acord lucrului asta cat mai mult timp. Acum stiu exact care ar trebui sa imi fie prioritatile” a spus Peter Gabriel dupa nasterea celui de-al doilea fiu al sau.
Succesul iti deschide usi
Succesul extraordinar de care are parte ii foloseste, dincolo de implinirea vocatiei sale adanci, incontestabile, pentru a face bine mai departe. “Succesul iti deschide usi. Multe dintre lucrurile pe care ador sa le fac in prezent – Witness.org, thetoolbox.net, theElders.org, Gabble and Womad – ar fi fost mult mai greu de realizat fara oportunitatile si conexiunile pe care succesul le aduce cu el” a marturisit Peter Gabriel.
Implicarea sa in cauze umanitare, in combaterea rasismului, in demascarea incalcarii drepturilor omului, in lansarea tinerilor artisti talentati ai lumii sunt gesturi facute firesc, din constiinta faptelor bune la care orice om profund va ajunge, mai devreme sau mai tarziu. “Ai de facut o alegere. Poti trai intr-o lume in care oamenii fac eforturi sa imbunatateasca lucrurile sau intr-o lume in care oamenilor nu le pasa de nimic. Eu prefer sa traiesc in cea dintai” a declarat Peter Gabriel.
Peter Gabriel: Sunt nerabdator sa vizitez Bucurestiul asa cum se cuvine
Inainte de venirea sa in tara noastra, artistul britanic ne-a dat cateva amanunte in plus despre ceea ce urmeaza sa vedem joi, pe 8 mai, pe scena de la Romexpo, Bucuresti.
Cu ce sentimente vii in Romania, Peter Gabriel?
Peter Gabriel: Sunt nerabdator sa vizitez Bucurestiul asa cum se cuvine. Am mai fost acolo, dar niciodata nu am avut sansa de a vizita putin locurile…
La ce sa se astepte publicul de la turneul „Back to Front“ din 2014?
Peter Gabriel: Servim acest turneu cam ca pe o masa… Avem trei sectiuni, asa ca aperitivul este o sesiune acustica, iar cea de-a doua sectiune este echivalentul savuros al experimentelor si al zonei electronice muzicale. A treia sectiune, desertul, contine albumul „So“ de la cap la coada, cu piesele cantate in ordinea in care s-a intentionat initial. Intr-un fel, cam asa iti poti imagina ceea ce va fi, mai ales ca totul incepe de fapt cu un numar care nu a fost finisat cu adevarat. In partea acustica mai degraba ne jucam cu ideile si incercam sa le ordonam, chiar daca facem asta in lumina reflectoarelor. Cea de-a doua sectiune incearca sa aranjeze totul un pic mai bine, lucrurile se maturizeaza putin, iar in ceea ce priveste partea a treia e ceva finisat si, fiind vorba despre albumul “So”, e si ceva familiar publicului.
Cum este sa canti toate piesele de pe albumul „So”, in ordinea de pe album, stiind ca acest album inseamna enorm pentru atat de multi oameni?
Peter Gabriel: De fapt, ordinea pieselor a fost inversata atunci, la inceput, pentru ca asta se petrecea cu atat de mult timp in urma, incat credeam ca vinilul va fi formatul principal pentru album. La vechile viniluri era nevoie ca piesele cu basul puternic sa fie la inceput, deoarece canalele vinilului sunt sau pot fi mai late spre exterior si din ce in ce mai inguste spre interior. Pentru a reproduce o nota foarte joasa, acului ii trebuie spatiu de miscare, asa ca am pus piesa „In Your Eyes“, care avea o sonoritate mai grava, la inceputul albumului, nu la sfarsit, cum am intentionat initial si cum o vom canta acum.
Trebuie sa fie destul de distractiv sa cutreieri lumea cu trupa ta originala, cu aceiasi oameni langa care cantai in ’86, ’87, nu?
Peter Gabriel: Cand ne-am gandit sa pornim din nou in turneu cu muzica asta, am simtit cu adevarat ca trebuie sa o fac in formula originala, mai ales in ceea ce priveste tobele. Se stie, desi am avut cativa tobosari minunati care au lucrat la albumul „So“, era mult din stilul lui Manu (Manu Katché, bateristl – n.r.) in acele inregistrari, iar el are un stil grozav, foarte muzical, complet diferit de tot ce am auzit. Asa ca nici nu am putut sa ma gandesc ca altcineva ar putea sa-i ia locul. Acelasi sentiment l-am trait si cu David Sancious, care canta la acordeon, chitara si pian. El interpreteaza „Don’t Give Up“ intr-o maniera gospel care i se potriveste de minune. La fel, si David (n.r. – Rhodes, chitaristul – n.r.) si Tony (Levin, basist – n.r.) au fost alaturi de mine in turneul initial, destul de mult, Tony chiar de la inceput. Ei sunt un fel de elemente-standard ale trupei. Avem si elemente noi in trupa, care au ajuns la noi cumva printr-un accident. Am inceput sa lucram cu o cantareata scandinava absolut minunata, Ane Brun, din Norvegia, dar ea a venit in Quebec, acolo unde am inceput repetitiile, si s-a imbolnavit, asa ca noi am continuat sa lucram cu doua fete din trupa ei. Asa m-am intalnit cu Jennie Abrahamson si Linnea Olsson, doua compozitoare si cantarete extrem de talentate si originale, ambele multi-instrumentiste. Linnea canta la violoncel noua noastra piesa, „Why Don’t You Show Yourself“, iar Jennie canta la chitara „Solsbury Hill“.
In timp ce aniversezi albumul „So“, cat de important este sa prezinti si noile tale piese?
Peter Gabriel: Sunt destul de lent cand vine vorba despre lucruri noi, dar vreau sa aduc si cativa stropi de prospetime, pentru ca oamenii sa simta ca se produc schimbari, ca progresam.
In afara de noile melodii si de cele de pe albumul „So“, cat de greu a fost sa alegi celelalte piese care intregesc spectacolul?
Peter Gabriel: Au fost mai multe propuneri si apoi am inceput sa alegem dintre ele, unele melodii mergeau mai bine in versiunea acustica decat altele. Tranzitia o facem cel mai bine in „Family Snapshot“, si am mai jonglat putin pe ici pe colo. Pana acum am simtit ca acest mix este cel mai potrivit, dar am senzatia ca de-a lungul lui 2014 vor mai fi cateva schimbari, insa o sa vedem pe parcurs ce va merge si ce nu…
