fbpx

Raiul iubirii

de

As fi vrut sa iubesc doar o data in viata, sa cunosc miracolul dragostei intr-o singura forma. Sa ma asez in iubirea mea precum Eva in bratele lui Adam. Pentru toata viata. Si sa nu-mi pese de mere, de serpi si de lumea de dincolo de noi. Dar, nu stiu de ce si nu stiu cum, n-am putut sa iubesc doar o singura data, si nici nu cunosc pe altcineva care sa fi avut sansa, lumina, minunea unei unice iubiri. Poate doar acum cateva generatii, unii dintre bunicii si strabunicii nostri – cei alesi, cei norocosi – ajungeau la ceasul bilanturilor finale cu o singura dragoste. Dar a trecut mult de atunci, si multe promisiuni s-au incalcat intre timp…

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Alungarea din Rai vine pentru fiecare dintre noi o data cu cea de-a doua iubire. E clipa in care pierdem dreptul la simplitate si la inocenta. E granita dincolo de care intram in hatisul comparatiilor si al parerilor de rau. Ne refugiem in alte si alte iubiri si, la randul lor, cei pe care, intr-o vreme, ii facuseram stapanii inimii si ai sperantelor noastre ajung sa iubeasca pe altcineva.

Privesc in jur si vad iubiri frumoase, pasionale sau, dimpotriva, chinuite si rele, in care barbatii de azi ai altora au fost ai mei. Si ma incearca, uneori, pareri de rau. Am clipe razvratite in care ma mistuie dorul si intrebarile. De ce ne-am despartit? Gandul ca, poate, totusi, n-am facut cat si ce trebuia ca sa-mi tin dragostea in viata, ca poate n-am iertat si n-am iubit eu de ajuns imi sfredeleste inima.

Privesc catre mine femei care au fost ele, candva, alesele dragostei in splendoarea careia ma scald eu, astazi. Si le simt durerea, regretul, nostalgia. Adesea si ura. Si stiu ca, daca ar putea sa dea timpul si tradarile inapoi, unele si-ar cere sansa unei reIntoarceri. Si mi se face mila, si mi se face frica, si mi se face in suflet parfum de floare albastra, floare albastra…

Vin iubirile peste noi si nu suntem in stare s-o alegem pe cea mai de pret. Privim catre alte povesti de iubire si ni se pare ca ceilalti sunt mai norocosi, ca celelalte au barbati mai buni, ca amorurile altora au mai mult inteles si mai multa lumina. Esuam dintr-o poveste in alta si parca suntem tot mai grabiti si tot mai dedulciti la renuntare…

Pana intr-o zi, cand timpul se opreste singur in loc. Iar noi ne gasim puterea s-o luam de la capat. Pana intr-o noapte de dragoste, care nu seamana cu niciuna traita candva. Cand ne iubim din nou cu trup curat. Cand ne atingem cu evlavia din noaptea nuntii pure, de care n-am avut parte nicicand. Pana intr-o dimineata binecuvantata, in care ni se da dreptul sa incepem nu o noua zi, ci o viata noua. Si-atunci inchidem obloanele catre trecut. Aruncam peste garduri regretele, ispitele si reinventam paradisul. Si pentru ca de-acum stim cat de amar ne-a fost gustul surghiunului, in Raiul iubirii cu greu regasite ne inchidem pe veci.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Comentarii

  • Buna Alice. Te admir mult pentru cum simti si pentru sinceritatea si frumusetea exprimarii tale. Ti-am citit de curand cartile la recomandarea unei prietene dragi si apoi am inceput sa cumpar si revista Tango. Am citit mai intai \"Care pe care\". O citeam dimineata in autobuz spre serviciu, si nu prea era o idee buna pentru ca ajungeam cu ochii rosii si umezi la birou. 🙂 Dar simteam nevoia sa ma trezesc dimineata si sa imi reaminteasca cineva ca merita sa speri in iubire. Si eu scriu si a scrie reprezinta pentru mine o mare bucurie, simt ca pentru asta sunt facuta…Deocamdata scriu pe blogurile mele si pe hartie…Ma citesc prietenii si cei care imi viziteaza blogul. Dar intr-o zi voi merge mai departe de atat.
    Nu stiu cum se face, dar in multe momente pe care le-ai povestit din viata ta in carti m-am regasit clar ca intr-o oglinda. Desi sunt mai tanara si evident, mai saraca in experienta de viata (am 23 de ani), consider ca ne asemanam la modul de a gandi, simti si percepe viata. Daca nu indraznesc prea mult, as spune chiar ca te simt ca pe un suflet geaman.
    Iti multumesc pentru ca imi dai speranta.
    Treci si tu, daca doresti, pe la mine sa imi descoperi sufletul…te astept.
    http://farfromlove.wordpress.com
    https://dianadumitru.wordpress.com

    Cu mult drag, Diana

    DiannaNora septembrie 30, 2009 11:30 pm Răspunde

Dă-i un răspuns lui DiannaNora Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.