Am invitat-o sa scrie alaturi de noi despre temele din dosar atunci cand am constatat ca gandim la fel, dar avem viziuni diferite. Cand am inteles ca Raluca Kisescu, marketing manager al companiei Avon, seamana cu noi, dar e altfel. Cand ne-am dat seama ca invatam unii de la altii, chiar daca ne intrebam impreuna si nu gasim raspunsurile decat separat…
Marea Dragoste / Tango: În ce semeni si în ce nu te asemeni cu Tango-ul?
Raluca Kisescu: Îndraznesc sa spun, umil si cu drag, ca Tango-ul este si al meu, asa l-am simtit de cand îl stivuiesc în livingul meu neîncapator si-l astept luna de luna, cu emotie si curiozitate. Ne asemanam organic, e ca si cum m-as vedea oglindindu-ma în el. Ne miscam în acelasi ritm al iubirii, ne cuprind aceleasi temeri si spaime, fugim împreuna de clisee si îmbratisam pasional autenticitatea trairilor, gandurilor, iubirilor. Sper ca ma apropii de profunzimea sa, dincolo de copertele colorate pe care le afisam fiecare. Nu ma aseman înca în spiritul profund liber, cu toata dorinta mea intrinseca de a rupe zagazuri. Dar experienta scrisului alaturi de Tango ma ajuta sa reduc aceasta imperfectiune a contopirii cu fiecare rand, cu fiecare numar.
Marea Dragoste / Tango: Crezi ca e important sa stim sa dansam?
Raluca Kisescu: Am pomenit într-unul dintre articolele mele de secventa celebra din Parfum de femeie, cu Al Pacino dansand tango. Dincolo de afinitatea mea cu Tango-ul, am o chemare mai presus de ratiune catre tarmuri sud-americane, catre expresia vie a senzualitatii si pasiunii, dansul de tango. În acelasi articol, îmi marturiseam timid neputinta de a ma exprima prin dans, stangacia pasilor, lipsa coordonarii cu partenerul de dans, tendinta vadita de a controla si conduce, în pofida dorintei de dincolo de trup de a fi eu cea dusa în pasi de dans într-o contopire a trupurilor si sufletelor. E important sa stim sa dansam? Este vital, e un alt mod prin care trupul sa-si arate iubirea, dorinta, curiozitatea, daruirea. Cine se ofera sa ma învete?
Marea Dragoste / Tango: Ce e greu atunci cand îti scrii articolele pentru Tango – si ce e frumos?
Raluca Kisescu: Mintea-mi dezorganizata este cea mai grea povara atunci cand îmi scriu articolele pentru Tango. Cand primesc tema de la Alice, am un gol în stomac, gandindu-ma cum o sa mi se strecoare gandurile, ordonate, în randuri cu talc si curaj, si cum vor fi demne de paginile Tango-ului. Aproape invariabil ajung sa depasesc termenul limita, chiar daca îmi promit si îi promit lui Alice sa nu. Apoi valurile de idei, imagini din carti, din filme, din viata ma coplesesc cand si cand, iar pentru ca memoria îmi joaca feste, le trec peste tot ca sa nu le uit: în agenda rosie din geanta, pe frigider, pe unde apuc. Si cea mai grea e noaptea dinaintea ultimului deadline posibil, cand sfarsesc scrisul la ore mici si stau gatuita de emotie sa vad ce raspuns primesc de la Alice. Ce este frumos? Totul, chiar si chinul mintii mele dezordonate si groaza ca intra la tipar un text stramb de nepregatirea mea meticulos structurata în timp. Totul este frumos, pentru ca este ceea ce mi-am dorit dintotdeauna: sa scriu cum simt, sa scriu ce simt, sa scriu despre muzica sufletului meu.
Marea Dragoste / Tango: Cat de însemnat e scrisul în viata ta?
Raluca Kisescu: Scrisul sunt eu. Oricat m-as stradui sa ma exprim altfel, rezultatul e trunchiat fata de realitatea mea profunda. E un modus vivendi, ma elibereaza de povara neputintei vorbelor rostite intru întelesul celorlalti. Ma lasa sa fiu sincera pana la durere, curajoasa pana la nebunie, mai curajoasa decat prin gesturi largi si fluturi în par. Scrisul ma elibereaza si ma daruieste lumii asa cum sunt.
Marea Dragoste / Tango: Daca ar fi sa te prezinti în cinci cuvinte, care ar fi acelea?
Raluca Kisescu: Nu ma tratez de nebunie profitabila, sensibilitate înnebunitoare, iubire senzuala, joc de iubire, creativitate jucausa. Si de limitari, ceea ce înseamna ca nu ma pot caracteriza în cinci cuvinte, iar daca este musai sa fie cinci, or sa fie cinci detaliate…
