fbpx

Reportaj – Premianti la iubire, corigenti la morala

de

Sinuciderea lui Bogdan a nascut controverse, intrebari, acuzatii: cine e de vina, de ce s-a sinucis, cine a incalcat legea, cum trebuia sa reactioneze scoala, cum poate legea sa-i protejeze pe elevi?… Iar comentariile, in alb si negru, continua si astazi, din ce in ce mai indepartate de povestea care le-a nascut: un baiat iubea o femeie. Si, din dragoste, s-a sinucis.

Ani de liceu, cu amoruri la romana

Toata lumea stie cine sint Corina Vasile si Bogdan Costache. Parintii lui si presa noastra, in strinsa si imorala si ilegala colaborare cu procurorii care s-au ocupat de caz, au avut grija sa fim bine informati, sa ne dea amanunte, sa plinga in direct la rubrica senzational si sa analizeze dovezi in exclusivitate. Sub ochii nostri, dragostea lui Bogdan s-a transformat intr-o poveste de amor cu detalii sordide si iz adulterin, iar nefericirea lui a devenit romanta de inima albastra, cu acorduri ipocrite de melodrama nationala. Emisiunile „Nasul” dedicate acestui subiect au infierbintat inbox-urile si forumurile! In sutele de mailuri primite de Radu Moraru, mailuri din care vom cita in rindurile urmatoare, tinerii depun marturie: se indragostesc de profesorii lor, drumul din banca pina la catedra este presarat cu visuri indraznete de iubire eterna pentru cel sau cea care le explica teorema lui Pitagora sau conditionalul optativ.
Claudia: „Eu sint studenta in anul II, iar in clasa a douasprezecea a venit in liceul unde invatam un profesor de religie, proaspat absolvent de facultate, avea 24 de ani. Ne-am indragostit si nimeni nu a stiut de relatia noastra tot anul. Peste doua luni ne vom casatori, au trecut doi ani de atunci, sintem fericiti si consider ca traim o intensa poveste de dragoste!”
Vladimir: „Eu am 27 de ani si sotia mea, 35. Mi-a fost profesoara. Relatia noastra a inceput cind eu aveam 17 ani si ea, 25. Acum trei ani ne-am casatorit si sintem la fel de fericiti ca-n prima zi. La inceputul relatiei noastre am trecut prin toate greutatile posibile, fiind condamnati si de familii si de societate. Nu de putine ori ne-am gindit sa dam o palma morala familiilor noastre si sa plecam amindoi din lumea aceasta. Am preferat sa raminem si sa ne luptam. Si am invins. Acum sintem doi oameni realizati, sintem o familie fericita, cu doi copii.” Povestile lor cu final fericit par sa fie tot atitea argumente in favoarea ideii ca iubirea te poate absolvi de orice vina pentru incalcarea, la un moment dat, a regulilor morale.
Si, totusi, povestea lui Bogdan nu seamana deloc cu a lor: Bogdan nu a suferit din cauza prejudecatilor familiei si nu s-a sinucis, obosit fiind de lupta impotriva barierelor pe care societatea le-a pus in calea iubirii lui. Bogdan iubea o femeie maritata. O femeie care, timp de 11 luni, i-a promis ca povestea lor va dura pentru totdeauna. O femeie care l-a transformat din iubit in complice adulterin, cu ajutorul parintilor, care au ales sa taca, in casa lor, linga usa in spatele careia copilul lor asculta juraminte iresponsabile. El avea 18 ani, iar ea 28. El era elev, iar ea, profesoara. Evident, Corina nu este vinovata pentru sinuciderea lui Bogdan. Vinovata legal. Sinuciderea este un act unilateral, ca un soi de demisie din viata. Din punctul de vedere al scolii, insa, lucrurile par foarte simple: exista undeva, pierdut in statutul cadrului didactic, un articol care-i obliga pe dascali la un comportament decent, moral fata de elevi. Oricit de jos ai cobori standardele, adulterul nu e nici decent, nici moral.
Oricum ai lua-o, relatia dintre profesor si elev seama na cu jocul de-a ruleta ruseasca. Se poate intimpla ca totul sa se sfirseasca prost: asa cum se iubeste la prima iubire nu se mai intimpla niciodata, fara reserve de autoprotectie, fara alternative comode si fara cinismul esecurilor adunate in timp, iar cuvintul celui adult poate adauga gloante in ruleta, astfel ca sansele pentru un happy-end sint tot mai putine.
„Ma numesc Miruna, sint din Focsani, am 32 de ani. Imi amintesc de profesorul nostru de istorie care obisnuia sa scoata elevele in fata catedrei, chipurile sa arate la harta, sa se apropie de ele, sa le ia pixurile prinse de sarafan si sa le dea drumul in sarafan zimbind. Apoi baga mina in sinul elevelor, sa scoata pixurile din sarafan. Atunci ma amuza, acum ma sperie gindul ca s-ar fi putut intimpla fetei mele.” Marturiile facute de pe cealalta parte a baricadei sint putine: mesajele profesorilor, inflamate de strigate la lupta pentru „reperat“ onoarea de dascal, stinse in limbaj de lemn, nu ne fac sa avem mai multa incredere in mina care arunca cu piatra: „catea”, „nu-si merita numele de profesor”, „Aseara, domnul Lazarus a facut o afirmatie care efectiv m-a scirbit si mi s-ar parea normal ca sindicatele sa ia atitudine. Daca nu chiar si noi. Lazarus a spus, verde in fata, ca profesoara respective nu era profesoara, ci suplinitoare. As vrea sa pot sa intru in seara asta in direct si sa isi ceara scuze. Efectiv a jignit un numar mare de profesori care sint suplinitori.” Si o poveste de iubire, strecurata timid, din afara tagmei: „Ma numesc Dana, am fost timp de patru ani profesoara de romana la un liceu bucurestean si iubesc aceasta meserie de dascal pe care o consider vocatia mea. Si mie mi s-a intimplat sa am o relatie cu un elev a carui profesoara si diriginta eram cu citiva ani in urma. El avea 17, eu 23. Poti sa opresti astfel de lucruri sa se intimple, dar, in clipa in care te indragostesti, nu poti, nu vrei, parca, sa le opresti.
Mi-am schimbat meseria, acum lucrez ca trainer intr-o banca, eu si «elevul meu» sintem impreuna de cinci ani, locuim impreuna de trei, ne vom casatori in curind si nici o clipa nu am regretat alegerea facuta.”

Mourir d’aimer

Daca Bogdan ar fi avut cu 11 luni mai putin, legea ar fi putut sa-l protejeze atunci cind adultii nu au facut-o. Cazurile in care au fost implicati minori sedusi de profesoarele lor au devenit celebre. In Franta, Gabrielle Russier s-a sinucis la 32 de ani, in 1969. Era profesoara, divortata, mama a doi copii. Cu un an in urma, se indragostise de elevul ei de 16 ani, Christian Rossi. „N-a fost pasiune, a fost dragoste. Pasiunea nu este lucida, or noi eram lucizi”, a declarat, la doi ani dupa evenimente, Christian. A mai marturisit ca nu-si facusera promisiuni de casatorie, ca nu era prima lui legatura, dar cu siguranta era prima oara cind iubea. Gabrielle ii scria o scrisoare pe zi. Parintii lui au inceput sa-i interzica s-o mai vada. Au denuntat-o pe Gabrielle, care a fost acuzata de corupere de minori. A fost inchisa timp de opt luni, pina la inceperea procesului care s-a tinut cu usile inchise, in iulie 1969. Tinarul a fost internat cu forta, de parintii lui, intr-un spital de psihiatrie. Gabrielle a fost condamnata la douasprezece luni de inchisoare si la plata unei amenzi de 500 de franci, pedeapsa care, la scurt timp, avea sa fie amnistiata. Din pacate, prea tirziu. Parchetul a facut apel, Gabrielle urma sa fie rejudecata. Dar n-a mai rezistat: scandalul imens care s-a iscat, pustiul lasat in urma de prietenii si colegii care au parasit-o, gindul la cei doi copii lasati acasa au facut-o sa priveasca cu frica timpul de dupa rejudecarea apelului. A cedat. In septembrie 1969, exact inainte de inceperea cursurilor, a lasat deschise gazele in apartamentul sau. Ziarele s-au napustit asupra tinarului Rossi: „Timpul pe care l-am petrecut impreuna mi l-a lasat doar mie ca amintire.
N-am de gind sa povestesc nimic. E doar al meu. Restul il stiti: a fost o femeie care se numea Gabrielle Russier. A iubit, a fost inchisa si a murit. E simplu.”
Mary Kay Letourneau, din Washington, avea 36 de ani, era casatorita si avea patru copii, iar elevul de care s-a indragostit, Vili Fualaau, avea 13 ani. La patru luni dupa ce a fost acuzata de „violare de minori”, a nascut primul lor copil, in 1997. A pledat vinovata si a fost condamnata la 89 de luni de inchisoare. A fost eliberata un an mai tirziu, pentru buna purtare, cu conditia sa nu-l mai vada pe fostul ei elev. La doar o luna dupa eliberare, cei doi au fost surprinsi in masina lui, avind cu ei bani, pasapoarte si imbracaminte de copii.
Voiau sa fuga. In momentul in care se pregateau sa o inchida din nou, Mary Kay le-a spus politistilor ca era din nou insarcinata. La citeva ore dupa ce a nascut, in octombrie 1998, a fost dusa la inchisoare. Sase ani mai tirziu a fost eliberata. Sotul intentase actiune de divort, in 1999, si obtinuse custodia copiilor. In 2005, Mary Kay Letourneau si Vili Fulaau s-au casatorit.
Intr-un interviu pe care l-a acordat postului de televiziune NBC, ea a povestit despre anii de inchisoare si despre viitorul ei alaturi de cel care a asteptat-o atita timp: „Ii trimiteam mesaje din inchisoare, odata cu pachetul in care puneam laptele meu cu care trebuia alaptata fetita. Aveam un cod al nostru secret, in care, spre exemplu, cifra 104 insemna «te iubesc». Sintem fericiti impreuna, sintem o familie. Stiu ca nu voi mai putea preda intr-o scoala de stat, dar am sanse sa ma angajez intr-una particulara.” Reporterul a intrebat-o ce le spune fetitelor despre anii de inchisoare: „Le reamintesc mereu, ori de cite ori incalca vreo regula, ca eu, fiindca nu am respectat o regula, am fost inchisa mult timp. Ele sint pedepsite doar trei minute. Trebuie sa respecte regulile.” Fara comentarii.

Povesti cu happy-end

In Statele Unite, statutul ii obliga pe profesori sa pastreze relatia cu elevii in limitele profesionale. In Romania, nu exista nici o lege care sa interzica profesorilor sa aiba relatii de iubire cu elevii lor, daca acestia sint majori. Nenumarate personalitati au marturisit, unele chiar in paginile revistei noastre, povestile de dragoste nascute intre studenti si profesori. Marina Constantinescu a fost indragostita, studenta fiind, de profesorul ei, criticul Nicolae Manolescu: „Este relatia care m-a maturizat din toate punctele de vedere. Relatia care mi-a revelat eul.” Profesorul Ion Minzat, presedintele Asociatiei de Psihologie Transpersonala din Romania, si-a parasit sotia pentru a se casatori cu o studenta mai tinara decit el cu 40 de ani: „Am inceput sa ne iubim puternic, parca altcineva ne conducea inimile, ne iubeam sincer.(…) Ma iubeste mai mult decit merit eu si asta ma inalta pe mine.”
Actrita Adriana Titieni si-a cunoscut viitorul sot in anii studentiei, ea in banca, el la catedra: „Ne-am cunoscut la facultate, el era lector la grupa de actorie la care eu intrasem.(…)
Stiind ca situatia este delicata, Adrian a decis sa plece de la clasa mea. Am stiut, am simtit ca este omul potrivit pentru mine.” Cit despre criticul Pompiliu Marcea, insurat tot cu o studenta, si gasit mort in lacul Herastrau, inca nu se stie exact daca a fost sinucidere sau crima.
Si lista continua chiar daca fara tragedii: Florin Zamfirescu s-a casatorit cu studenta, pe-atunci, Catalina Mustata, Andrei Bantas, celebrul anglist, a luat-o de sotie pe Anda, fosta studenta, si lista ar putea continua. Sau nu, daca, pe linga citeva povesti de succes, carora, desigur, le uram viata lunga, Ministerul Educatiei ar citi mesajele primite de Nasul, sau cele postate pe edu.ro si-ar hotari sa scrie cu litere bolduite in statut, ce inseamna comportament decent si moral. Si care sint sanctiunile pentru cei care nu le respecta.

Reportaj publicat in revista Tango/iulie 2007

 

Categorii:
Reportaj

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.