Compozitorul si chitaristul suedez Per Gessle, jumatatea masculina a duetului Roxette, detine, fara indoiala, ravnita pricepere de a pune pe note atat ritmuri care aduc oamenilor pofta de dans si distractie, cat si acorduri ce ofera un ragaz de relaxare si melancolie. Dar, desi cunoscusera un anumit succes, cantecele lui au luat cu adevarat cu asalt inimile ascultatorilor si topurile internationale numai atunci cand s-au bucurat de interpretarea talentatei Marie Fredriksson, principala voce si imaginea feminina a grupului.
Lansati impreuna, la mijlocul anilor ’80, in atmosfera tentanta si foarte competitiva a muzicii pop de limba engleza, cei doi se afla astazi din nou pe scena, dupa nenumarate suisuri si coborasuri in viata profesionala si personala, intr-un ambitios turneu mondial care a debutat in februarie 2011 si care aduce din nou in fata publicului atat de iubitul sound Roxette.
Adio. Si de la capat
Per si Marie au cochetat de timpuriu cu muzica. Nascut in 1959 la Halmstad, pe coasta vestica a Suediei, adolescentul Per Gessle i se alatura in 1976 lui Mats Persson, pentru a forma duo-ul cu influente new wave Grape Rock. Grupul si-a largit repede formula la cea de cvintet si si-a schimbat numele in
Gyllene Tider, devenind foarte cunoscut pe plan local pentru concertele sale de Craciun. LP-ul lansat in 1980 a insemnat un succes national in Suedia si, prinzand curaj, grupul a atacat in 1984 piata americana. Numele sub care s-a prezentat in America a fost chiar
Roxette, dar este vorba de un proiect cu totul diferit si, din pacate, destinat esecului. Per a avut o colaborare importanta cu Frida, ex-ABBA, el compunand muzica pentru un poem scris de Dorothy Parker, rezultatul fiind o piesa care a aparut pe albumul Fridei din 1982. In 1985, grupul Gylllene Tider
s-a destramat oficial, iar liderul lui, Per Gessle, a pornit in cautarea altor formule pentru a depasi granitele muzicale ale Suediei si a se apropia de atat de mult dorita recunoastere internationala.
Amorul fatal
Marie Fredriksson a venit pe lume in mica localitate Ossjo, din sudul Suediei, o asezare rurala cu mai putin de 200 de locuitori. S-a nascut in 1958 si este mezina unei familii cu 5 copii. Parintii lucrau pamantul si copiii au fost obisnuiti sa aiba grija unul de altul. Cand Marie a implinit 4 ani, familia s-a mutat si tatal a devenit postas, luand-o foarte des cu el in drumurile zilnice si cantandu-i pentru a-i incuraja interesul pentru muzica. Copiii cei mari ascultau Beatles, Rolling Stones, Jimi Hendrix si Led Zeppelin, dar Marie nu avea voie sa stea impreuna cu ei, fiind nevoita sa se furiseze in camera respectiva. Prima lovitura crunta a fost moartea surorii ei, Anna-Lisa, pe cand viitoarea cantareata avea numai 8 ani. Tragedia a unit familia mai mult ca oricand.
Marie lua deja lectii de pian si se putea observa clar ca avea un temperament artistic. Cele doua optiuni de viata i s-au parut a fi teatrul si muzica, insa cea din urma o provoca mai puternic, in parte si pentru ca exprima framantarile sociale atat de abundente in anii ’60. Idolul ei muzical era Joni Mitchell. Desi dupa liceu a incercat sa urmeze un curs cu specializarea Finante, a inteles ca nu apartinea deloc mediului respectiv si
s-a reorientat, fiind admisa la o scoala de muzica. Profesorii si colegii au observat imediat vocea deosebita a tinerei si ea a devenit pasionata de jazz care, prin posibilitatea de a improviza in timpul interpretarii, ii deschidea un nou orizont de expresie artistica. Tot acum il cunoaste pe Stefan Dernbrandt, muzicianul care ii devine iubit si impreuna cu care se muta la Halmstad. Impreuna cu alti doi prieteni, Stefan formeaza trupa Strulpojkama, alaturi de care, ocazional, aparea si Per Gessle. Desi la inceput a ezitat sa apara pe scena in calitate de vocalista, Marie si-a facut curaj si s-a alaturat trupei Strulpojkama care, incepand din acest moment, si-a simplificat numele in Strul. Lucrurile s-au complicat insa atunci cand intre Marie si Martin, un alt coleg de formatie, au aparut si s-au intensificat sentimente romantice. Strul nu a reusit sa starneasca atentia producatorilor muzicali si dinamica amoroasa din cadrul grupului a grabit destramarea formulei initiale.
O tragedie si o veste buna
Dupa ce Marie si Martin au devenit un cuplu, tanara a suferit o lovitura grea, pierzandu-si, in primavara lui 1981, tatal. Acesta nu a avut sansa de a vedea debutul muzical televizat al fiicei sale. Televiziunea publica suedeza tocmai invitase trupa Strul sa inregistreze pentru un show care urma sa fie difuzat in vara lui 1981. Au onorat cererea intr-o componenta refacuta si calitatea aparitiei a determinat compania de productie muzicala CBS, aceeasi care nu le daduse atentie in trecut, sa le solicite material nou spre ascultare. Desi interpretarea lui Marie, de acum singura in fata microfonului, se bucura de numeroase aprecieri pozitive, conflictele au continuat in cadrul grupului si s-a ajuns din nou la schimbarea componentei. De data asta li s-au alaturat doi muzicieni tocmai de la formatia lui Per Gessle, Gyllene Tider, si noua formula a fost denumita MaMas Barn.
Cand Marie a ajuns la studio pentru repetitii, intr-o seara din luna noiembrie 1981, a gasit pe pianul ei electric o nota scrisa de mana si o caseta. Per Gessle ii transmitea ca dorea ca ea sa inregistreze o piesa impreuna cu Gyllene Tider. Acest lucru s-a si intamplat pe 1 decembrie si a fost prima melodie pe care au cantat-o vreodata impreuna. Desi se stiau de ceva vreme, nu avusesera legaturi mai stranse pana atunci, ea considerandu-l cam neserios, pentru ca inca locuia cu mama lui. Iar el o vedea ca pe o tanara cu vocea buna, dar nu prea frumoasa fizic, care canta la pianul electric la un volum imposibil de suportat. Rezultatul primei colaborari serioase le-a mai schimbat insa parerile.
Desi MaMaa Barn a inregistrat un album intr-un studio din Stockholm, rezultatul nu a fost prea multumitor si, in primavara lui 1983, Marie a decis sa puna capat relatiei cu Martin si cu grupul. Simtea nevoia sa preia controlul asupra propriei vieti si sa isi dedice timpul si energia unei cariere vocale solo. Recomandata si incurajata de producatorul Lasse Lindborn, a semnat un contract cu EMI Studios din Stockholm si si-a lansat primul album in 1984, urmat apoi de al doilea in 1986. A cantat in turnee in Suedia si Finlanda, mai intai impreuna cu Lindborn, cu care a avut si o scurta relatie personala, si apoi singura. Finalul anului 1986 o gaseste drept o cantareata cu o cariera solo solida.
Dupa piesa inregistrata impreuna la finalul lui 1981, Per si Marie au mai colaborat de cateva ori, ea acceptand sa fie backing vocal pentru trupa Gyllene Tider. La finalul lui 1985 insa, un manager de la EMI Suedia a venit cu ideea de a alatura cantecele compuse de Per cu vocea de o valoare deja recunoscuta a lui Marie. Desi au existat destule opinii contrare implicarii lui Marie in noul proiect Roxette, a carui muzica urma sa fie un pop cu tenta vesela, dansabila, cantareata a decis sa accepte noua provocare.
The Look – hazard si succes
Svarta Glass a fost un cantec compus de Per pentru o interpreta suedeza si apoi rescris intr-o versiune in limba engleza, cu titlul Neverending Love. Dupa multe discutii, aceasta a fost prima piesa inregistrata de Per si Marie sub titulatura Roxette si a reprezentat un mare succes al verii 1986 in Suedia. Numele duo-ului a fost inspirat de o piesa din anii ’70 a formatiei Dr. Feelgood, una dintre preferatele lui Per.
Primul album, Perls of Passion, a fost lansat tot in 1986 si a stabilit reputatia noii formule in tara natala. Dupa turneul national care a urmat lansarii, Marie a decis sa aduca pe piata al treilea ei album solo in limba suedeza si a lucrat la el in doua reprize in cursul lui 1987. Acesta s-a bucurat de succes si a fost urmat de un turneu solo dar si de al doilea album Roxette, Look Sharp!, lansat in 1988. In vreme ce in Suedia cei doi erau in culmea succesului, recunoasterea internationala se incapatana sa intarzie. Contextul in care hitul The Look si albumul care il contine au patruns pe piata americana este unul mai putin obisnuit, si tine nu de flerul promotional al vreunei case de discuri, ci de inspiratia unui student din SUA aflat la studii in Suedia. Pentru ca ii placea foarte mult cantecul, si in general sound-ul Roxette, tanarul a luat cu el o caseta cand a plecat in vacanta si a dus-o la sediul unui post popular de radio din Minneapolis. Cei de acolo au decis sa difuzeze inregistrarea, desi single-ul nici macar nu fusese lansat oficial in SUA. Numarul impresionant de telefoane venite din partea ascultatorilor dupa primele difuzari i-a convins pe cei de la postul respectiv sa continue sa transmita cantecul si, mai mult, sa-l promoveze la tot mai multe statii de radio.
Feedback-ul pozitiv a depasit orice asteptari si, aproape peste noapte, numele Roxette a devenit cunoscut in America de Nord. Casa de discuri EMI s-a grabit apoi sa lanseze oficial albumul peste Ocean, iar succesul primului single a fost repetat de balada Listen To Your Heart, dovedind ca Roxette nu detine numai secretul melodiilor vii, ritmate, ci si pe cel al acordurilor mai line, mai melancolice. Ambele piese au ajuns rapid number one in topul Billboard Hot 100. Single-ul Dressed for Success, de pe acelasi album, s-a bucurat de asemenea de o primire internationala buna, iar Dangerous a ajuns pe locul 2 in Billboard Top 100. A urmat un turneu european de amploare, iar in 1990 melodia It Must Have Been Love, scrisa cu doi ani in urma pentru Craciun, dar de data asta cu referirile la Craciun inlaturate, a aparut pe coloana sonora a cunoscutului film Pretty Woman si a avut din nou un succes ametitor, fiind al treilea single Roxette care se instala in varful topului american Billboard.
Iubire, cununii, copii
Anul 1991 aduce al treilea album al formatiei, Joyride, cu titlul inspirat de o afirmatie a lui Paul McCartney, care considera ca a scrie cantece impreuna cu John Lennon este „a long joyride”. Criticii au afirmat despre muzica acestui album ca are o personalitate aparte, ca are un miez de emotie care adauga chiar si melodiilor dansabile un plus de profunzime. Sigle-ul Joyride a fost a patra piesa care a ajuns number one pe piata americana si a atins aceeasi performanta in alte 25 de tari, in vreme ce Fading Like a Flower i-a calcat indeaproape pe urme. Casa de productie EMI a investit doua milioane de dolari in promovarea albumului si Roxette a pornit in primul turneu la scara mondiala. Zeci de mii de oameni, din locuri atat de diverse precum Stockholm, Mexico City, Paris, Bueno Aires, Frankfurt sau Sidney, au dat buzna sa ii asculte si sa ii vada cu ochii lor pe Marie si Per, turneul inregistrand mai mult de un milion si jumatate de spectatori.
In acest timp insa, Marie trecea printr-o serioasa criza personala. Desi pe scena se simtea bine si detinea controlul, aflata mai tarziu singura in camera de hotel, despartita de cei dragi aflati, de multe ori, la capatul lumii, interpreta a inceput sa simta simptomele depresiei, fiind necesar in final sa recurga la terapie. In timpul turneului, l-a cunoscut pe Mikael Bolyos, un muzician suedez aflat in vizita in Australia, care era prieten cu cativa dintre muzicienii care acompaniau Roxette si care a mers sa le faca o vizita. Desi cei doi se mai intalnisera pana atunci, de data asta apropierea lor a declansat o atractie irezistibila si in scurt timp s-au logodit. Marie a inregistrat al patrulea album solo in limba suedeza, unul foarte personal, conceput ca un jurnal pus pe note. Muzica si versurile ii apartin chiar ei, implicandu-se si in partea de productie. Albumul a fost urmat de un scurt turneu solo, in care a aparut pe scena alaturi de iubitul ei, iar in august 1992 Marie a participat la un show la care, printre spectatori, s-a aflat si familia regala suedeza. Desi erau de mai putin de un an impreuna, solista si logodnicul ei si-au dorit mult copii, iar in aprilie 1993 li s-a nascut o fetita. Cei doi s-au casatorit in mai 1994,
intr-o ceremonie foarte restransa. Per Gessle, la randul sau, a luat-o de sotie in 1993 pe Asa Nordin, care ii era de multa vreme iubita, si dupa patru ani li s-a nascut unicul copil, un baiat.
In timpul turneului mondial, Roxette a inregistrat in diverse locatii, inclusiv pe scenele spectacolelor, al patrulea album, Tourism, de pe care cele mai cunoscute extrase single sunt How Do You Do! si Queen of Rain. Datorita, pe de o parte, unor schimbari de personal facute de compania EMI in structura de promovare din SUA, si, pe de alta parte, modificarilor intervenite in gusturile publicului american larg, sub influenta trupelor grunge, printre care si Nirvana, Tourism nu s-a mai bucurat peste Ocean de ecoul pozitiv al albumelor anterioare. In restul lumii, insa, ritmurile Roxette au ramas la fel de iubite. Marie si Per au fost primii artisti invitati la celebra serie de emisiuni MTV Unplugged, a caror limba materna nu este engleza. Piete muzicale importante, cum sunt cele din Germania si Marea Britanie, continuau sa plaseze Roxette in varful ierarhiei preferintelor muzicale.
Anul 1994 aduce Crash! Boom! Bang!, un nou disc cu material original, de pe care cel mai mare hit a fost Sleeping In My Car. Promovat intr-un turneu mondial care insa a ocolit America de Nord, albumul a fost pe placul fanilor din Europa si Australia, ajungand sa fie prezentat cu mare succes pe scena chiar si in Africa de Sud, Japonia si, pentru prima data, China. La finalul lui 1996 a aparut un album cu cele mai frumoase balade Roxette cu versurile traduse in spaniola si ideea s-a bucurat de o primire foarte calda in tarile care vorbesc aceasta limba. Dupa lungul si obositorul turneu, formatia a luat o binemeritata pauza. Marie a inregistrat, in noul studio amenajat in casa ei din Stockholm, un alt album solo si, la finalul lui 1996, a adus pe lume un baiat. In vara aceluiasi an, Per a orchestrat o revenire istorica a formatiei Gyllen Tider. Fostii adolescenti ai anilor ’80 au revenit pe scena in cel mai de succes turneu desfasurat vreodata in Scandinavia. In primavara lui 1997, Per si-a lansat discul solo The World According To Gessle, pentru care a facut trei videoclipuri surprinzatoare impreuna cu regizorul Jonas Akerlund, cel care a starnit apoi interesul Madonnei si al formatiei Prodigy.
Lupta cu moartea
Un an mai tarziu, Roxette este din nou gata sa lucreze la noi inregistrari. Albumele Have A Nice Day (1999) si Room Service (2001) s-au bucurat de o primire buna, mai ales in Europa. Nivelul de popularitate a indicat insa o scadere, dar piese ca Wish I Could Fly, Milk And Toast And Honey sau The Centre Of The Heart au ramas pana azi in memoria publicului. Ultimul a beneficiat, de altfel, de un videoclip foarte inspirat, filmat in legendarul hotel Madonna Inn din California, in regia lui Jonas Akerlund.
In evolutia formatiei a urmat, insa, o perioada dura. Dupa ce in 1998 isi pierduse mama, lucru care nu a fost dat publicitatii, dar care a afectat-o profund, la finalul lui 2002 Marie a lesinat in vila ei din Stockholm, ranindu-se in cadere la cap. In urma analizelor medicii au descoperit o tumoare la creier si i-au mai dat sase luni de trait. Au urmat apoi o operatie complicata si lungi tratamente de recuperare. Peste ani, Marie avea sa declare ca, in adancul sufletului, a simtit ca avea sa depaseasca aceasta incercare, dar ca a fost o lupta foarte dura. Incepand sa isi revina, incet, incet, la o forma fizica buna, cantareata a pregatit piesele pentru primul ei album solo in limba engleza, The Change. A lucrat in studio cu sotul ei si impreuna au transformat in muzica experienta bolii si a vindecarii, precum si noua perspectiva capatata asupra lumii dupa o asemenea incercare. La randul lui, Per s-a bucurat de mare succes cu Mazarin, primul lui album solo in limba suedeza dupa 18 ani, si a pregatit reunirea aniversara de 25 de ani a formatiei Gyllene Tider. Au scos impreuna primul album dupa 20 de ani si au avut un turneu ce s-a dovedit a fi al doilea ca importanta in Europa, in 2004. Per a continuat turul de forta cu un nou disc solo in limba engleza, Son of a Plumber.
In ianuarie 2003, in cadrul unei gale desfasurata la Stockholm, Per si Marie au primit o medalie din partea regelui Suediei, in semn de apreciere pentru succesul mondial al muzicii lor. A fost prima aparitie publica a lui Marie dupa boala, operatie si recuperare. O alta recunoastere oficiala a amplorii fenomenului muzical pe care l-au reprezentat a fost decernarea, in 2005, la Londra, a Broadcast Music Incorporated Award, pentru a marca pragul de 4 milioane de difuzari la radio ale piesei It Must Have Been Love. Intrebat intr-un interviu daca este posibila o reunire a formatiei, Per Gessle a spus „Nu am hotarat inca. Nicio usa nu e inchisa. Suntem inca tineri.”
Alaturi de mai multe cd-uri Greatest Hits, aparute de-a lungul anilor, la aniversarea de 20 de ani a grupului a fost lansat pe piata The RoxBox, o colectie de 4 cd-uri si 2 dvd-uri care aduna cele mai celebre melodii, precum si material care nu mai ajunsese la public pana atunci: demo-uri, inregistrari live si videoclipuri. Intre timp, Marie devenise pasionata de arta grafica, prezentand cu succes o expozitie de desene in carbune si apoi una de desene in culori, iar Per si-a continuat activitatea profesionala cu noi inregistrari solo si cu turneul european Party Crasher, din 2009, in care acesta a aparut pe scena alaturi de muzicienii care acompaniau in mod obisnuit Roxette si a interpretat o combinatie de piese solo si piese clasice Roxette. Pe 6 mai 2009, spre finalul concertului de la Amsterdam, Per s-a adresat publicului: „As vrea sa-i spuneti bun venit unei vechi prietene a mea, Marie Fredriksson”. Marie i s-a alaturat pe scena si au cantat impreuna It Must Have Been Love si The Look, provocand explozia de bucurie a fanilor. Cei doi vor declara mai tarziu ca primirea emotionanta facuta de publicul olandez a fost cea care a determinat-o pe Marie sa revina in formula Roxette.
Roxette la Bucuresti
In toamna aceluiasi an, cei doi au participat cu un succes rasunator la turneul Night of the Proms, o serie de concerte organizate anual in cateva tari din vestul Europei. Au sustinut 42 de concerte si mai mult de 600.000 de europeni extaziati au fost martorii revenirii grupului, intr-o atmosfera neo-clasica si acompaniat de o intreaga orchestra simfonica. Spectacolele din seria Night of the Proms combina adesea muzica pop si partiturile muzicii clasice, si aduc in fata publicului artisti cu o reputatie deosebita.
Primirea de care s-au bucurat i-a determinat pe Marie si Per sa continue sa concerteze in 2010 si, mai mult, sa se intoarca in studio pentru inregistrarea unui nou album cu material original Roxette, primul dupa o perioada de 10 ani. Albumul se numeste Charm School si a fost lansat pe 11 februarie 2011, bucurandu-se de o primire foarte buna. A ajuns number one in Germania si Elvetia si a fost numit Album of the Week de catre BBC Radio 2 din Marea Britanie, pentru saptamana care a debutat pe 21 martie 2011. Discul a fost precedat cu o luna de lansarea primul single, She’s Got Nothing On (But The Radio), iar al doilea single anuntat este Speak To Me. Albumul este sustinut de un turneu mondial in derulare, primul de asemenea proportii dupa cel din 1994 – 1995. Primul spectacol a avut loc pe 28 februarie la Kazan, in Rusia, si turul de forta va continua pana spre finalul anului, in noiembrie fiind anuntata aparitia pe Wembley, la Londra, alaturi de opriri in Suedia si Spania. Iubitorii Roxette din Romania vor avea bucuria de a-i vedea pe cei doi la Zone Arena din Bucuresti pe 30 mai, adica exact in ziua in care Marie implineste 53 de ani.
Fan box
Nume complet: Gun – Marie Fredriksson
Data nasterii: 30 mai 1958
Locul nasterii: Ossjo, Suedia
Zodie: Gemeni
Familie: muzicianul suedez Mikael Bolyos – sot, Inez Josefin – fiica, Oscar Mikael – fiu
Inaltime: 1.67 m
Nume complet: Per Hakan Gessle
Porecla: PG
Data nasterii: 12 ianuarie 1959
Locul nasterii: Halmstad, Suedia
Zodie: Capricorn
Familie: Asa Nordin – sotie, Gabriel Titus — fiu
Inaltime: 1,84 m
Curiozitati:
– Roxette inseamna Per Gessle si Marie Fredriksson. Desi intotdeauna canta acompaniati de mai multi instrumentisti, acestia nu fac parte din grup
– Cel mai de succes album al lor, Joyride, a fost vandut in mai mult de 10 milioane de exemplare
– Concertul din 1995 din Africa de Sud a avut 250.000 de spectatori, fiind unul dintre cele mai mari din istoria acestei tari
– In 1994 au vandut peste un milion de cd-uri cu albumul Crash! Bum! Bang! prin reteaua restaurantelor McDonald’s
– In timp ce DJ-ii de la statiile de radio americane difuzau The Look si piesa era tot mai ceruta, Per si Marie nu stiau inca nimic despre popularitatea lor peste Ocean
Material publicat in revista Tango / mai 2011
