fbpx

Ruxandra Donose: Celebritatea unui cantaret de opera nu atarna atat de greu pe umeri

de

I-am trimis celebrei mezzosoprane Ruxandra Donose cateva intrebari pe e-mail si am reusit sa aflam lucruri care sa ne bucure, sa ne emotioneze, sa ne dea de gandit. Despre muzica, despre copii, despre dragoste.
Iterviu de Eveline Pauna

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Eveline Pauna: O inregistrare de „Traviata”, cu Ileana Cotrubas, Plácido Domingo si Sherill Milnes v-a facut sa va doriti sa faceti muzica. Ati avut ocazia sa-i spuneti acest lucru Ilenei Cotrubas,?
Ruxandra Donose: Eu am crescut intr-o familie de muzicieni, si am studiat pianul si muzica de cand aveam 6 ani. Dar intr-adevar ceea ce mi-a deschis ochii asupra operei si a ceea ce poate sa insemne cantul, a fost inregistrarea despre care vorbiti. Chiar de curand, am avut in sfarsit ocazia sa-i spun asta doamnei Cotrubas. Dumneaei locuieste de cativa ani la Viena si, acum cateva luni, am petrecut o dupa amiaza impreuna luand ceaiul si vorbind despre verzi si uscate. Cu aceasta ocazie i-am marturisit ce a insemnat pentru mine aceasta inregistrare de exceptie.

Marea Dragoste / Tango: In timpul studiilor la Universitatea de Muzica din Bucuresti, care erau sperantele dumneavoastra pentru aceasta cariera? Visati sa faceti performanta pe scenele din strainatate?
RUXANDRA DONOSE: Bineinteles. Auzeam numele artistilor romani care faceau senzatie in strainatate, Ileana Cotrubas, Viorica Cortez, Marina Krilovici, Magdalena Cononovici, dar si Nicolae Herlea si Dan Iordachescu, si ma simteam foarte mandra, dar si inspirata si fascinata de aceasta… lipsa de hotare in lumea muzicii, a operei, si ma simteam chemata intr-acolo. Vedeam apoi casete video cu spectacole de opera din strainatate care ajungeau in mod miraculos in casele unor iubitori de muzica din Bucuresti, ne adunam in unele duminici, profesori si elevi, sau simpli “aficionados”, si ne incarcam cu energia acestor spectacole de inalt nivel. Plecam de la aceste auditii cu noi aripi si avant, si cu sentimentul profund ca doresc si ca voi fi si eu candva parte din asemenea spectacole.

Marea Dragoste / Tango: Ati plecat din Romania sau ati fugit?
RUXANDRA DONOSE: Nu a fost necesar sa fug, granitele erau deja deschise. Am plecat pentru un contract, mai intai la Basel in Elvetia, apoi doar cateva luni mai tarziu, la Opera de Stat din Viena.

Marea Dragoste / Tango: Ce a insemnat primul contract cu Opera din Viena, pe care l-ati primit imediat dupa absolvire?
RUXANDRA DONOSE: A insemnat un start fantastic in cariera si sansa de a ma afla imediat pe scena alaturi de giganti ai lumii operei, pe care ii vazusem in… acele casete video… In numai cativa ani, mi-am vazut “visul cu ochii” cum se spune, dar acela a fost doar inceputul unui drum lung. Am invatat enorm de mult in acei primi ani la Opera de Stat din Viena, de la experienta de scena, si pana la minutiozitatea cu care se pregateste fiecare rol, am invatat cu adevarat sa cant in germana si sa vorbesc, bineinteles – dar asta este alta tema-, am beneficiat de ocazia cu a lucra cu pianisti corepetitori dintre cei mai buni din lume si cu dirijori si regizori de cel mai inalt nivel artstic. A fost inceputul ideal care a pus baze solide unei cariere bogate si de lunga durata.

Marea Dragoste / Tango: Ati cantat pe scene importante, la Viena, Londra, Paris, New York, Tokio. Unde ati fost cel mai bine primita? Care public v-a emotionat fara masura?
RUXANDRA DONOSE: E o intrebare greu de raspuns. Publicurile sunt diferite, cateodata spectatorii aplauda permanent in timpul spectacolului, iar la sfarsit se grabesc sa plece acasa, iar alteori, nu se manifesta deloc pana la sfarsit, isi tin parca respiratia, pentru ca apoi sa explodeze in aplauze cu atat mai puternice… In general, insa, cred ca publicul care merge la opera este alcatuit din oameni entuziasti care au placerea de a-si manifesta bucuria sau gratitudinea prin aplauze si ovatii, iar eu am fost destul de rasfatata din acest punct de vedere. De fiecare data cand simt entuziasmul sincer al publicului, este emotionant.

Marea Dragoste / Tango: Cat de des cantati in Romania?
RUXANDRA DONOSE: In ultima vreme am reusit sa cant in Romania destul de regulat, “des” este un cuvant relativ… Imi fac insa intotdeauna timp sa vin, si voi continua sa o fac, pentru ca mi se pare important.

Marea Dragoste / Tango: Cat de mult conteaza premiile in cariera dumneavoastra?
RUXANDRA DONOSE: Sincer, nu conteaza aproape deloc. Sigur, cand, ca tanar cantaret, te prezinti la concursuri si castigi, este foate important un premiu, mai ales pentru ocazia pe care ti-o da sa te faci cunoscut producatorilor, impresarilor si asa mai departe. Dar aceste premii iti ofera doar sansa de a-ti incepe cariera, nu si de a o continua. Intr-adevar, premiul pe care l-am obtinut la ARD Wettbewerb de la München, unul dintre cele mai reputate si semnificative concursuri de muzica (nu numai de canto) din lume, a fost foarte important, gala laureatilor dirijata de Sir Colin Davis a fost transmisa la radio si televiziune in intreaga Europa, iar sala era plina de impresari, directori de opera sau dirijori care apoi mi-au oferit contracte. Cu banii primiti pe premiu am putut calatori pentru alte auditii. Dar cariera pe care am desfasurat-o international in ultimii 20 de ani a iesit de mult de sub unghiul sau efectul acelui premiu. Alte genuri de premii, in acceptiunea de distinctii, sunt importante, pentru ca formuleaza o apreciere pentru ceea ce realizezi.

Marea Dragoste / Tango: Locuiti la Viena. Ce v-ar putea face sa reveniti definitiv acasa?
RUXANDRA DONOSE: Copiii mei merg la scoala la Viena si au acolo mediul lor social. Deci va mai dura cativa ani pana cand voi avea eventual posibilitatea de a ma gandi sa ma mut. Pe de alta parte, insa, eu am deja o casa in Romania, unde vin si petrec timp cat de des pot cu intreaga familie. Si, nu in ultimul rand, de fapt, eu nu stau intr-un singur loc, ci calatoresc permanent, iar aceasta parte esentiala din viata mea va continua sa existe, indiferent unde imi voi… numi domiciliul.

Marea Dragoste / Tango: Care este rolul care va emotioneaza cel mai tare?
RUXANDRA DONOSE: Dintre rolurile pe care le cant eu insami, Compozitorul din Ariadna la Naxos de Richard Strauss.

Marea Dragoste / Tango: Dar cel care vi se potriveste cel mai bine?
RUXANDRA DONOSE: Din fericire, rolul Compozitorului mi se si potriveste foarte bine, ca si Octavian, din Cavalerul Rozelor de Strauss. Richard Strauss are o scriitura vocala deosebita, in care sensul cuvintelor (vorbim aici de libretele fantastice ale lui Hoffmannsthal) si arcurile frazelor muzicale se combina intr-un fel care iti poarta vocea aproape… de la sine.
De altfel, ma aflu in situatia fericita in care pot aborda un repertoriu foarte larg, fara sa ma “ciocnesc” de limitele obisnuite; cant cu aceeasi placere si usurinta roluri lirice sau cu coloraturi virtuoze, inalte sau joase, drame sau comedii, repertoriu francez, german sau italian, iar in ultima vreme incep sa se adauge si roluri mai dramatice de genul Donna Elvira din Don Giovanni, Cleopatra lui Berlioz, Recviemul de Verdi sau roluri wagneriene.

Marea Dragoste / Tango: Dintre partenerii de scena, pe cine ati mentiona printre cele mai inedite colaborari?
RUXANDRA DONOSE: Bryn Terfel, Thomas Hampson, Anna Netrebko, Natalie Dessay

Marea Dragoste / Tango: Partenerii de scena se pot indragosti unul de celalalt? Se pot naste pe scena povesti de Mare Dragoste? Vi s-a intamplat?
RUXANDRA DONOSE: Bineinteles ca, daca atunci cand trebuie sa interpretezi scene de dragoste intr-un mod credibil se intampla sa ai un coleg simpatic, asta ajuta, iar chimia intre parteneri pe scena conteaza. Insa, in final, consider ca nu trebuie uitat ca teatrul este teatru, nu realitate, altfel ar trebui sa-l intrebam pe Othello daca i s-a intamplat vreodata sa vrea sa o omoare pe Desdemona cu adevarat…

Marea Dragoste / Tango: Sotul dumneavoastra este regizorul Peter Pawlik. V-ati cunoscut in spectacolul „Evgheni Oneghin”.Cum reusiti sa va pastrati povestea de dragoste?
RUXANDRA DONOSE: Faptul ca avem profesii care se inrudesc si se completeaza este de ajutor, pentru ca asta ne ofera de la bun inceput sansa de a intelege in toata complexitatea, dar si profunzimea ei partea profesionala a vietii noastre, daruirea pe care o necesita. In rest, intrebarea “cum se reuseste a pastra dragostea” este probabil intrebarea de un milion de puncte… Daca ar exista un raspuns clar si o reteta pentru asta, autorul ar fi un om bogat! Ceea ce as putea sa raspund este ca amandoi incercam sa nu il consideram pe celalalt…de la sine inteles, si ca nu incetam niciodata efortul de a-l “castiga” permanent si.. din nou. Cred ca in momentul in care acest “efort” ar inceta, in cel mai scurt timp dragostea s-ar reduce la rutina si, desi exista un aspect induiosator al rutinei, in sensul in care perechi ce au trait impreuna 30, 40, 50 de ani ajung uneori sa se miste “paralel”, ca o expresie a dragostei, aceasta rutina e aproape ceva romantic, dar daca ajungem sa confundam insasi viata cu aceasta obisnuinta, acesta ar fi inceputul sfarsitului.

Marea Dragoste / Tango: Experienta maternitatii v-a schimbat in vreun fel? V-ati temut ca dupa concediul de atunci nu veti putea reveni in forta?
RUXANDRA DONOSE: Cand te afli in in plina ascensiune si ai contracte semnate cu ani inainte, din pacate, nu este un posibil un adevarat concediu de maternitate. Sase saptamani dupa nasterea fiului meu aveam deja prima repetitie pentru o noua productie de Clemenza di Tito de Mozart in Franta. De acolo am plecat direct la San Diego in SUA pentru debutul meu in Idomeneo, imediat dupa aceea Cavalerul Rozelor la Torino si apoi la Grande Duchesse de Gerolstein la Copenhaga. Timp de sase luni am fost permanent in calatorie, cu fiul meu nou nascut, pe care, in acelasi timp, il si alaptam. A fost greu, fara indoiala, dar in acelasi timp simteam ca traiesc din plin si aveam o energie si o bucurie incredibile. Teama de care vorbiti nu a existat nici inainte si nici dupa. Si apoi experienta s-a repetat si la nasterea fetitei mele, doi ani mai tarziu.

Marea Dragoste / Tango: Sunteti un om ocupat. In ce fel a a afectat profesia, familia?
RUXANDRA DONOSE: Cand lucrez, lucrez. In timpul repetitiilor sau spectacolelor intreaga mea atentie este concentrata asupra a ceea ce fac. Este o chesiune de profesionalism. Nu as fi acolo unde ma aflu, daca nu as fi capabila sa fac asta. In toate celelalte clipe insa, ma gandesc la copiii mei si imi lipsesc atat de mult, incat devine aproape o durere fizica. De aceea am inceput sa reduc din angajamente si contracte, sau prefer concerte in locul unor productii lungi de opera, pentru a putea fi mai mult cu ei.

Marea Dragoste / Tango: Ce fac copiii dumneavoastra acum?
RUXANDRA DONOSE: In momentul de fata? Sunt la scoala!

Marea Dragoste / Tango: Care e cea mai frumoasa amintire pe care o aveti dintr-un moment petrecut in familie?
RUXANDRA DONOSE: Sunt amintiri despre lucrurile normale, zilnice, pe care le port cu mine permanent. Diminetile cand, calduti de somn, copiii vin si se lipesc de mine in pat, ochii rotunzi si stralucitori cu care se bucura de cadourile de Craciun, mandria cu care imi arata o nota buna primita la scoala, sau cand imi citesc dintr-o carte… lucruri de genul asta…

Marea Dragoste / Tango: Ati vrut vreodata, vreo clipa, sa aveti alta profesie?
RUXANDRA DONOSE: Nu. Exista multe profesii minunate, fascinante si implinitoare. Dar a canta este, pentru mine, mai mult decat doar o profesie. Cuvantul german pentru profesie este “Beruf”, si este foarte potrivit, caci contine in el “Ruf”, chemarea. A canta este pentru mine o chemare, si eu nu pot face altfel decat sa o urmez.

Marea Dragoste / Tango: In ochii parintilor dumneavoastra, la un eveniment pentru care ati venit cateva zile in Romania, am vazut emotia si mandria pe care o au pentru dumneavoastra. Ati apucat sa-i duceti peste hotare, in locuri in care si-au dorit sa mearga inainte ca dumneavoastra sa cunoasteti gloria?
RUXANDRA DONOSE: Intr-adevar, a fost o mare bucurie pentru mine cand am putut sa-i iau pe parintii mei in unele calatorii. Au fost cu mine la New York, Pittsburgh, San Francisco, Paris, Londra, Berlin, Sao Paolo, Rio de Janeiro si altele…. Nu stiu daca ei visasera sa mearga in toate aceste locuri, dar, pentru mine, sa stiu ca in public sa afla parintii mei care se bucura sa ma vada pe scena a fost un sentiment deosebit de frumos.

Marea Dragoste / Tango: Ati aparut pe prima pagina a fabulosului ziar „The New York Times”… Care a fost cea mai frumoasa cronica pe care ati primit-o?
RUXANDRA DONOSE: Am primit multe cronici frumoase si unele m-au uimit chiar prin poezia sau complexitatea lor… Probabil ca cea mai frumoasa este… prima! Pur si simplu, prima oara cand iti citesti numele in titlul unui articol este ceva unic. Intre timp insa, dupa atatia ani pe scena internationala, am ajuns sa acord mai putina greutate criticilor, pentru ca, in ultima instanta, indiferent cat de euforica ar fi o cronica, ea continua sa fie parerea unui singur om. O sala jubiland, plina de spectatori fericiti, asta ma face si pe mine fericita.

Marea Dragoste / Tango: Ce proiecte aveti acum, pe ce scene urcati?
RUXANDRA DONOSE: Momentul de fata ma prinde in Italia unde inregistrez o noua opera baroca, Tamerlano de Händel. Este o perioada foarte plina, in care, iata, cant de la Händel, dar si Vivaldi Farnace trecand prin Mozart Don Giovanni si voi ajunge in urmatoarele saptamani si luni la Damnatiunea lui Faust de Berlioz, Cavalerul Rozelor de Strauss, Gurrelieder de Schönberg si Recviemul de Verdi. Scriind randurile astea, realizez ca in numai cateva luni ma voi plimba nu numai prin toata lumea (Paris, Londra, Cincinnati, Mexico City, Praga), dar si prin… toata istoria muzicii.

Marea Dragoste / Tango: Sunteti o femeie frumoasa. Cat de mult investiti in garderoba?
RUXANDRA DONOSE: Si aici raspunsul este relativ… Cateodata sotul meu considera ca investesc prea putin, iar eu consider ca e prea mult… Cateodata, invers (rade)

Marea Dragoste / Tango: Ce v-ati cumparat ultima data?
RUXANDRA DONOSE: Un Kindle Reader. Sunt o cititoare pasionata, iar acum, in loc sa calatoresc cu 5 kilograme de carti, calatoresc doar cu 170 de grame. E minunat!

Marea Dragoste / Tango: Ati mai putea trai in anonimat?
RUXANDRA DONOSE: Celebritatea unui cantaret de opera, in general nu atarna atat de greu pe umeri ca cea a unui popstar sau vedete de cinema, iar eu gasesc aceasta diferenta esentiala si imbucuratoare. Este minunat sa fii recunoscut si respectat de catre cei care inteleg si apreciaza ceea ce faci, dar daca mersul la supermarket in liniste ar incepe sa devina un lux, mi-as pune intrebari serioase despre libertatea personala.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Interviuri · Teatru

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.