Sanda Nicola: Nu mai vreau sa fiu “cea mai tare”, vreau sa fiu eu si sa-mi fie de ajuns

Sanda Nicola: B1 mi-a facut oferta cand ma asteptam mai putin. Dupa patru ani in care am fost “corespondent strain” in tara mea, imi era dor sa ma adresez din nou publicului meu de aici, sa muncesc din nou in slujba romanilor, sa scriu si sa vorbesc in limba mea. Imi doream sa ma intorc in sistem, insa nu-mi vedeam locul nicaieri. De aceea, cand am fost convocata sa fac parte din “noul” B1, dintr-o echipa formata de Sorin Oancea, n-am ezitat niciun pic. N-a fost usor sa ma reintegrez in mediul jurnalistic romanesc, eu m-am schimbat mult in ultimii ani, am alte motivatii, alte asteptari de la munca mea. Piata media s-a schimbat si ea dramatic de mult, standardele de calitate sunt cu totul altele. Insa am avut parte de mult sprijin, am fost inconjurata de la bun inceput de oameni care mi-au aratat incredere si respect, asa ca azi pot sa spun ca da, mi-e bine in B1.

Marea Dragoste / Tango: Ce anume iti lipseste ca sa poti spune, cu mana pe inima, ca esti complet multumita de felul in care iti faci meseria in Romania?

Sanda Nicola: Marele meu vis este sa fac film documentar de investigatie sociala. Insa asta e o pasiune foarte costisitoare si sunt constienta ca trebuie sa mai astept pana cand voi fi capabila de o asemenea investitie, atat financiar cat si ca timp de lucru. Dar va veni si ziua aceea. Pana atunci “ma coc”, cresc, acumulez.

Marea Dragoste / Tango: Ai avut o perioada destul de lunga in care ai lucrat ca freelancer.Cum a fost pentru tine vremea aceea? Se poate trai onorabil din freelance sau e mai comod, financiar vorbind, sa muncesti la patron?

Sanda Nicola: A fost o perioada a marilor acumulari. Uneori am trait bine, alteori am fost destul de stresata din punct de vedere financiar. Recunosc ca am fost la un pas sa mi se ridice masina pentru ca se adunasera niste restante la leasing. Am avut noroc si de fiecare data m-am salvat din situatiile limita, dar n-a fost usor. In 2010, mai toate companiile cu care aveam colaborari intarziau platile. La adapostul notiunii de “criza” toata lumea incerca sa te traga in piept, sa te plateasca putin spre deloc. Insa faptul ca mi-a stat in putere sa selectez proiectele in care ma implicam, a insemnat enorm. Chiar am lucrat numai la reportaje si documentare de care sunt mandra. Nu este exclus sa redevin freelancer la un moment dat. Prima data a fost mai greu, acum as sti mai bine ce am de facut.

Marea Dragoste / Tango: Crezi ca, in Romania, presa mai este a patra putere in stat?

Sanda Nicola: Eu cred ca mai este, insa statul e mult mai puternic decat era si decat ar trebui sa fie, iar presa e prea vulnerabila ca sa-si mai poata implini functia cu succes. Insa de influenta presei nu ma indoiesc deloc.

Marea Dragoste / Tango: Esti jurnalist scolit peste hotare, ai avut ocazia sa observi, din interior, cum se face presa in alte parti. Care sunt lucrurile cele mai bune pe care le-ai remarcat la altii, dar pe care jurnalistii romani nu le-au adoptat?

Sanda Nicola: Eu am mai zis asta, nu e bine sa comparam mere cu pere. Nu putem compara o redactie tv din Romania, fie ea cu acoperire nationala, cu o retea globala de stiri din SUA, Marea Britanie sau Franta. Sigur ca la BBC, Al Jazeera sau France 24 sunt ignorate subiectele de fapt divers in care sunt implicate “vedetute” locale, pentru ca aceste statii vizeaza o audienta mondiala, iar programele lor trebuie sa fie de interes si in Franta si in Nigeria, in egala masura. Apoi, mai e ceva: avem o presa tanara, saraca, vulnerabila, controlata in mare masura de un mediu politic alterat. Alcatuim o breasla ale carei obligatii si drepturi nu sunt reglementate, nu exista o autoritate suprema care sa ne traga de urechi cand e cazul, dar care sa si lupte pentru drepturile noastre. E foarte greu sa faci performanta in conditiile de astazi. In toate redactiile au fost reduceri masive de personal, diminuari dramatice de salarii, nu mai sunt bani pentru a finanta deplasari, pentru a face o documentare ca la carte. Cunoscand toate astea, eu nu pot sa ridic statuie CNN-ului si sa desfiintez munca jurnalistilor romani. Nu e drept!

Marea Dragoste / Tango: Ce crezi despre felul in care se face, azi, televiziune in Romania? Care crezi ca sunt cele mai grave lucruri care se petrec in peisajul media de acum? Si cele mai bune?

Sanda Nicola: Ma sperie faptul ca e din ce in ce mai putina rigoare, practic oricine e liber sa spuna orice la televizor. Mai mult, cu cat e mai mare enormitatea pe care o spui, cu atat vei fi solicitat sa apari mai mult la tv. Pe de alta parte, eu vad in grilele multor canale tv insule de profesionalism, emisuni facute de oameni cu mult bun simt si multa carte, care n-au coborat stacheta. Nu sunt multe, dar sunt destule cat sa imi dea speranta ca inca se poate face treaba de calitate.

Marea Dragoste / Tango: Ai vorbit mult despre experienta ta absolut traumatizanta, legata de cancer… Te-ai temut vreodata, te-ai gandit ca poate vor exista voci care te vor critica pentru faptul ca te-ai expus in felul acesta?

Sanda Nicola: Nu mi-a pasat. Am simtit ca trebuie sa vorbesc si am facut-o. Am imprumutat unui diagnostic necunoscut pentru multi romani o voce, vocea mea cat de cat cunoscuta. Stiu ca am procedat corect, omeneste, responsabil, asadar nicio barfa de doi lei nu conteaza.

Marea Dragoste / Tango: Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai invatat din acea lectie de viata? De ce crezi ca ti s-a intamplat asta?

Sanda Nicola: Mi s-a intamplat pentru ca am lasat sa mi se intample. E simplu. Am facut toate greselile pe care le face romanca tipica, tanara, cu aere de femeie puternica si independenta. Am trait foarte dezordonat, am neglijat nevoile organismului meu, ale sufletului meu, n-am pus pret pe femeia din mine crezand ca e suficient sa fiu o mare profesionista. Iar viata mi-a spus “hai, sictir!” Aveam mare nevoie de palma asta de la viata ca sa ma trezesc. Azi nu mai vreau neaparat pe culmile succesului profesional, azi vreau sa traiesc in echilibru. Nu mai vreau sa fiu “cea mai tare”, vreau sa fiu eu si sa-mi fie de ajuns.

Marea Dragoste / Tango: Cum te mai simti acum, esti bine? Si-a revenit organismul tau dupa asemenea incercare?

Sanda Nicola: Sunt mai bine decat oricand.

Marea Dragoste / Tango: Care sunt, la tine, cele mai importante elemente care fac o casnicie sa mearga? Ce anume trebuie musai sa aiba doi oameni, ca sa poata trai fericiti alaturi?

Sanda Nicola: Nu stiu daca ma pricep sa dau un raspuns foarte bun la intrebarea asta. Cred ca mai am foarte multe de invatat la capitolul asta. Eu provin dintr-o familie dezorganizata, zduncinata de multe divorturi, nu am avut niste modele, invat din mers cum se cultiva o casnicie. Insa nu cred ca exista o reteta standard, un tipar. Fiecare intra in relatia de cuplu cu un bagaj al sau, cu asteptari specifice, cu rani specifice dobandite in trecut. Iar dinamica familiei e dictata de aceste elemente. Cred ca mai important decat orice altceva este sa ajungi sa te cunosti tu pe tine cat mai bine cu putinta. Abia cand stii cu adevarat cine esti, care sunt lucrurile fara de care nu poti sa traiesti si care sunt lucrurile de care te poti dispensa, abia atunci poti sa alegi un partener potrivit. In acelasi timp, cred ca nu exista cuplu care sa nu intampine momente de mare cumpana, de indoiala in privinta potrivirii dintre cei doi. Astfel de momente pot fi depasite numai cu multa rabdare, ingaduinta, dezbracandu-te complet de orgolii.

Marea Dragoste / Tango: Cine este sotul tau si cum v-ati intalnit si v-ati casatorit? Nu porti numele lui, nu?

Sanda Nicola: Sotul meu este jurnalistul Liviu Iolu. Ne-am intalnit in 2005, in Londra, dupa atentatele teroriste de acolo. El era trimisul special al EVZ, eu transmiteam pentru Realitatea TV. Suntem impreuna din 2007, iar in mai 2008 ne-am casatorit. In blugi, in mare discretie, iar imediat dupa ce-am spus Da la starea civila am plecat la Londra sa sarbatorim in gara in care ne-am intalnit pentru prima oara. Deocamdata nu port numele lui, nu ni s-a parut important la vremea respectiva, dar nu exclud posibilitatea sa-mi schimb numele atunci cand vom deveni parinti.

Sanda Nicola, pe scurt

Cea mai mare reusita din cariera mea consider ca este… aceasta revenire in prim-plan dupa patru ani petrecuti departe de lumina reflectoarelor. Multi au crezut ca voi fi iesita din forma, chiar si eu am avut mari emotii ca mai pot face fata vacarmului de la stiri, dar iata ca toate s-au asezat cum trebuie.

 

Si cel mai mare esec… nu stiu daca a fost tocmai un esec, dar de perioada in care moderam emisiunile “Fabrica” la Realitatea TV nu imi amintesc cu foarte mare placere. Consider ca nu ma potriveam deloc cu formatul si faceam eforturi uriase sa par mai intransigenta si mai conflictuala decat sunt eu de fapt.

Cel mai indraznet vis profesional al meu este… sa devin un regizor excentric de film documentar.

 
Cei mai buni oameni de televiziune cred ca sunt: Anderson Cooper – CNN, Diane Sawyer – ABC, iar de la noi imi plac foarte mult Andi Moisescu, Robert Turcescu, Alex Dima, Andreea Esca.

Emisiunile mele preferate sunt: Apropo TV, In premiera, Romania, te iubesc, Vocea Romaniei, Profesionistii.

Ziarele si revistele pe care le citesc constant sunt: Time Magazine, The Economist, Paris Match, Jurnalul National, Adevarul, Romania Libera.

Consider ca un ziarist bun trebuie neaparat sa… cantareasca un subiect din cat mai multe perspective; sa fie responsabil; sa-si cunoasca publicul.

Imi place cafeaua… simpla, la ibric, cu un pic de zahar.

Cand eram mica, cel mai mult imi placea sa mananc… macaroane.

Iar azi, nu ma pot abtine de la… paste.

Filmele pe care le-as putea revedea la nesfarsit, fara sa ma plictisesc sunt: The Butterfly Effect, Closer, Leon.

Personajul din desene animate care imi place cel mai mult este… soricelul Jerry.

Cele mai grozave carti pe care le-am citit in viata mea sunt: “Nu te misca”, de Margaret Mazzantini, “Impreuna”, de Anna Gavalda, “170 de minute la Mizil,” de Geo Bogza.

Femeile care m-au influentat cel mai mult in viata sunt… mama si sora mea.

Cei mai buni artisti ai ultimilor 100 de ani mi se par: trupa Beatles, Bob Dylan, Michael Jackson.

Cei mai influenti trei oameni de pe planeta, acum, cred ca sunt: Barack Obama, Mark Zuckerberg, Rupert Murdoch.

Cele mai frumoase femei din lume mi se par: Audrey Hepburn, Monica Bellucci, Sophie Marceau.

Si cred ca sunt foarte sexy si atragatori urmatorii barbati: Clive Owen, Jim Carrey, Heath Ledger.

Muzica pe care o ascult cu cea mai mare placere este… depinde de stare… U2, Lila Downs, Gotya, Muse, Anouk – artistii pe care ii ascult foarte mult in perioada asta. Dar am crescut cu rockul vechi – Deep Purple, Pink Floyd, Queen, Metallica, iar adolescenta mi-a fost marcata de Nirvana, Pearl Jam si alti exponenti ai rockului alternativ. Despre muzica mea preferata pot vorbi sau scrie pana poimaine!

Cele mai mari extravagante ale mele sunt: cumpar intruna cizme si botine, in orice sezon.

 
Eroina mea de fictiune literara favorita este… Doamna T. din “Patul lui Procust” de Camil Petrescu.

Tabieturile mele sunt: cafeaua si tigara de dupa micul dejun, imi fac CD-uri cu piese atent selectate ca sa ascult in masina la drum lung – asa imi construiesc eu stari.

Tinuta mea de zi favorita este compusa din… camasa lunga pana la sold cu maneci suflecate, blugi, cizme lungi fara toc.

Accesoriul de care nu ma despart niciodata este… verigheta.

Cea mai grozava inventie in materie de cosmetica feminina mi se pare… fondul de ten.

Cand vine vorba de batranete, cel mai mult ma tem de… Alzheimer.

Consider ca cea mai frumoasa piesa vestimentara din garderoba unei femei este…  incaltamintea.

Cred ca cea mai frumoasa parte a corpului meu este... gatul.

Si cea pe care as schimba-o este… nasul. Mi-ar fi placut sa mostenesc nasul mic, usor in vant, al mamei mele.

Daca as merge la un bal mascat, m-as costuma… intr-o femeie daca.

Cea mai frumoasa vacanta a mea a fost... in 2009, de Craciun, la Budapesta.

Cele mai mari trei calitati ale sotului meu sunt: empatia, generozitatea, talentul in scris.

Si cele mai mari trei defecte: nu-i place sa se trezeasca devreme, ii este frica de dentist, uita adesea becul aprins in baie.

Oamenii pe care ii admir fara rezerve sunt… cei care nu renunta niciodata la visul lor.

Si ii dispretuiesc pe cei care… Sunt incapabila de dispret.

Motto-ul meu este: “Singura munca in care incepi de sus este sa sapi o groapa.” Nu stiu cine a zis-o, dar a zis tare bine.

Un vis din copilarie pe care nu l-am realizat este... sa iau medalia de aur la gimnastica artistica.

Spune-mi un lucru pe care publicul inca nu il stie despre tine! Sunt inalta, am 1.73 m. De cele mai multe ori, atunci cand ma vad in carne si oase, oamenii se mira ca nu sunt mica de statura.

CAUTA SI PICTORIALUL CU SANDA NICOLA

ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA A SITE-ULUI MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI, CONFORM LEGII DREPTURILOR DE AUTOR, NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro, alice@revistatango.ro