Gudrun Erica Gutt a fost jurnalistă în cadrul ORF, radioteleviziunea publică a Austriei, unde și-a construit întreaga carieră începând în redacția dedicată Europei de Est, continuând apoi în redacția internațională și ajungând, în timp, să coordoneze activitatea de Newsgathering. Născută în Mediaș și formată la Universitatea din București, cu studii de germană și engleză, trăiește la Viena de aproape cinci decenii și este astăzi o prezență respectată în spațiul mediatic austriac.
Activitatea ei profesională depășește granițele redacției. A predat jurnalism în cadrul ORF și la Școala de Jurnalism din Viena, contribuind la formarea noilor generații. A reprezentat Austria în cadrul European Broadcasting Union, ca membră a News Committee și a Editorial Subcommittee, și a participat frecvent la conferințe internaționale precum News Assembly, NewsXchange și CIRCOM. A tradus, de asemenea, texte și volume importante, printre care „Minima Moralia” de Andrei Pleșu, aducând literatura română mai aproape de publicul germanofon.
Am ales să începem noul an cu acest portret, dedicat unei jurnaliste pentru care rigoarea, decența și respectul față de oameni sunt repere constante. Povestea ei oferă o perspectivă matură asupra modului în care informația modelează viața publică și arată cum vocile feminine pot menține un spațiu mediatic lucid, echilibrat și profund uman. Este o ediție care celebrează o prezență ce unește culturi și inspiră prin continuitate, profesionalism și finețe.
Interviu de Rodica Vică
Rodica Vică: Cum ați trăit momentul venirii la Viena și ce a însemnat pentru dumneavoastră acest oraș în primele luni, ca spațiu nou de viață și de reconstrucție personală?
Gudrun Erica Gutt: Am sosit la Viena la sfârșitul lunii noiembrie 1979. Veneam dintr-o lume complet diferită, cred că unii dintre noi își mai amintesc cum era situația in România în acea vreme: represiune politică, sărăcie, frig, întuneric, lipsă de alimente, de medicamente, lipsă de optimism, lipsă de libertate, multă disperare și frică. Predomina lupta zilnică pentru supraviețuire și neîncrederea că se va schimba ceva spre bine. Dintr-o lume gri și tristă am aterizat într-un oraș viu, plin de culori și de lumini în ajunul Crăciunului. Era copleșitor. Îmi amintesc că am plâns uneori în supermarketurile pline, gândindu-mă la părinții mei care erau nevoiți să stea la coadă pentru puținele alimente. Copleșită am rămas și in librăriile pline cu cărți – fără restricțiile cenzurii prea binecunoscute în România. Apoi toate ziarele și știrile radio și tv, care relatau realitatea în mod liber și critic – ceva foarte nou și fascinant pentru mine.
Rodica Vică: Privind în urmă, ce v-a ghidat către jurnalism și ce v-a făcut să rămâneți fidelă acestei profesii de-a lungul anilor?
Gudrun Erica Gutt: La jurnalism am ajuns din coincidență: în anul 1980, așteptând echivalarea diplomei mele universitare pentru a lucra ca profesoară de germană și engleză, am acceptat un post de birou la ORF, televiziunea publică în Austria. După scurt timp mi s-a oferit transferul la redacția Europa de Est – eu fiind cam singura persoană care vorbea limba română. A fost o mare surpriză pentru mine și a însemnat un schimb de direcție pentru dezvoltarea mea profesională. Mi-am dat seama că în această redacție cu munca de cercetare jurnalistică aș putea să contribui activ la descoperirea situației catastrofale din România, de atunci. Așa că am renunțat la intenția de a deveni profesoară, cu speranța că impactul activității mele în redacția de Est va fi mai semnificativ, mai amplu.
Rodica Vică: Cum v-a modelat felul de a privi lumea această dublă apartenență culturală, românească și austriacă, și ce v-a oferit fiecare dintre ele în formarea stilului dumneavoastră jurnalistic?
Gudrun Erica Gutt: Această dublă apartenență culturală a fost definitiv un mare avantaj. Ca jurnalist trebuie să înțelegi ce se întâmplă în lume, care sunt cauzele conflictelor, care sunt relațiile și conexiunile între diferitele evenimente – iar apoi trebuie să explici, să traduci pentru publicul tău. Cu cât orizontul tău este mai larg și mai profund, cu atât mai precis poți să explici situația. Cu cât înțelegi mai multe culturi și limbi, cu atât mai autentic poți să interpretezi conexiunile sau diferențele lor. În jurnalism căutarea adevărului este cel mai important țel. Iar căutarea adevărului întotdeauna trebuie abordată din mai multe perspective, din mai multe surse, dar întotdeauna cu respect, cu obiectivitate, cu imparțialitate.
Rodica Vică: Ați lucrat multă vreme în redacții internaționale. Ce ați învățat despre dinamica lumii și despre felul în care informația modelează societatea?
Gudrun Erica Gutt: Prin accesul la numeroase surse internaționale de informație, fie agenții de presă, diverse medii, ziare, mai târziu internetul și social media, dar si prin călătorii, prin contacte personale, înțelegi tot mai profund cât de complexe sunt relațiile între state, între popoare, între grupările sociale sau partidele politice. Cauzele conflictelor sunt multiple, uneori ascunse sub pătura istoriei, alteori alimentate de grupuri de interese. Prin platformele social media posibilitățile de agitație, de dezbinare, de răspândirea știrilor false devin tot mai diverse si aparent credibile. Cu atât mai importantă este acuratețea jurnalistică. Un alt aspect important în cadrul activității mele pentru UER (Uniunea Europeana a Radiodifuziunilor) a fost schimbul de idei și de „Best Practice” între membrii, atât referitor la metodele de cercetare, de cooperare, cât și la dezvoltarea tehnologică. Astfel, am putut să beneficiem în mod continuu de experiență si know-how-ul colegilor internaționali.
Rodica Vică: Există un moment, un interviu sau o întâlnire care v-a rămas aproape de inimă și care v-a reamintit de ce această profesie este importantă pentru dumneavoastră?
Gudrun Erica Gutt: Fără îndoială, cel mai emoționant moment al carierei mele a fost decembrie 1989. După căderea zidului la Berlin, revoluția de catifea din Praga, etc, nervozitatea creștea zi de zi. Oare ceva asemănător s-ar putea întâmpla și în România? Și ar fi de asemenea o revoluție de catifea? Când, în fine, lucrurile începeau să se miște și în Romania, eu mă aflam într-o permanentă agitație. Fiind singura jurnalistă care vorbea românește, eu petreceam zi și noapte la ORF – în afară de vreo trei ore în 24 decembrie în care am sărbătorit Crăciunul cu copiii mei. Primeam foarte mult material video de la TVR și, apoi și de la reporterii deplasați în România. Eu urmăream știrile, propuneam temele pentru reportaje, traduceam informațiile în limba germană. Studioul 4 difuza non stop – era foarte mult material și foarte multă confuzie. Și în timpul sărbătorilor, ORF a difuzat numeroase emisiuni speciale de știri despre evenimentele din România. Când s-a anunțat că imaginile video de la așa numitul proces împotriva cuplului Ceaușescu vor fi oferite de către TVR, ORF a decis ca vom difuza live. Iar eu traduceam tot live aceste imagini – mă auzeam vorbind si încă nu-mi venea să cred ce văd și ce se întâmplă. Știam doar că trăiesc un moment istoric. Cum s-au dezvoltat evenimentele în săptămânile, lunile și anii următori este o alta poveste…
Rodica Vică: De-a lungul carierei, ați format jurnaliști și ați coordonat procese esențiale de colectare a știrilor. Cine au fost mentorii care v-au influențat parcursul și ce ați preluat de la fiecare în felul dumneavoastră de a lucra și de a privi jurnalismul?
Gudrun Erica Gutt: Indubitabil, cel mai important mentor mi-a fost prof. Paul Lendvai, primul meu șef la Redacția Europa de Est. Născut în Ungaria, a reușit să fugă in Austria dupa ani de persecuție și de închisoare în Ungaria. În Austria a devenit unul din cei mai renumiți jurnaliști, care și astăzi, la vârsta de 96 de ani, continua să publice cărți, să participe la dezbateri politice și sociale. El ne-a învățat că adevărul trebuie căutat, publicat și apărat cu curaj si persistenta.
Un alt principiu important, care m-a ghidat este că respectul reciproc, corectitudinea, munca în echipă, disponibilitatea de a ajuta sunt indispensabile in munca jurnalistică.
Rodica Vică: Ce v-a motivat atunci când realitatea devenea dificilă iar știrile păreau copleșitoare? Cum reușeați să rămâneți centrată și prezentă?
Gudrun Erica Gutt: De-a lungul anilor, am urmărit numeroase conflicte internaționale, si n-aș fi crezut că atâta ură, cruzime și suferință sunt posibile: fie Războiul Balcanic, fie cel din Irak, Afganistan, fie criza permanentă în Orientul Mijlociu, sau actual, războiul din Ucraina. De asemenea atacurile teroriste. Este greu, uneori chiar traumatizant, să privești și să lucrezi cu astfel de video-uri drastice, să decizi ce se poate arăta publicului. Pentru situații de criză ni se oferea sprijin psihologic profesional. Oricum trebuie să-ți clădești un fel de zid de protecție psihică – fără însă a deveni dură și lipsită de empatie. Trebuie să discuți permanent cu colegii, să prelucrezi, să înțelegi ce se întâmplă – și să continui totuși să oferi publicului informații corecte și bine contextualizate.
Rodica Vică: Jurnalismul cere prezență constantă și o implicare profundă. Cum ați reușit, în timp, să păstrați un echilibru între profesie și viața personală
Gudrun Erica Gutt: Recunosc că au fost unii ani destul de dificili, când copiii mei erau încă mici. Vrei să fii o mamă bună, dar și munca de jurnalist te consumă enorm, mai ales într-un newsroom cu schimburi de lucru, ori foarte devreme, ori până foarte târziu, cu multe deplasări, cu ore suplimentare. Am învățat să mă concentrez pe ceea ce fac și s-o fac cât mai bine, să-mi împart energia cu grijă și să stabilesc care sunt prioritățile. Copiii erau prioritatea mea, puteau, dacă era necesar, să apeleze oricând la mine. Dar ei au înțeles că eu fac o muncă importantă și cred că erau si puțin mândri de mine. Suntem în continuare în relații foarte apropiate.
Având în vedere stresul zilnic este absolut necesar să cauți o bună compensare. Eu am găsit-o în lectură, în concertele de muzică clasică și prin sport.
Rodica Vică: Care este, în opinia dumneavoastră, rolul femeilor în jurnalismul de astăzi și cum s-a schimbat modul în care vocile feminine sunt ascultate și valorizate?
Gudrun Erica Gutt: Femeile și-au cucerit un loc foarte important în jurnalism. Când am început eu să lucrez în jurnalism femeile deseori nu erau acceptate ca egale bărbaților. A fost nevoie de persistență, de curaj, de pregătire bună si de specializare. Din experiența proprie pot să spun că de-a lungul anilor tonalitatea și discursul în redacții s-a schimbat, femeile și-au cucerit respectul necesar. Eu sunt convinsă că echipele mixte funcționează mult mai bine, femeile contribuie cu puncte de vedere mai feminine, cu opinii mai sensibile, care sunt parte a unei imagini complexe, echilibrate a lumii. Dacă femeile reprezintă mai mult de jumătate din populație, atunci au tot dreptul la o cota corespunzătoare pe piața muncii și au dreptul să fie ascultate.
Rodica Vică: Dacă ați putea transmite un singur gând unei tinere jurnaliste aflate la început de drum, care ar fi acela și de ce?
Gudrun Erica Gutt: Jurnalismul este o profesie interesantă, fascinantă, dar și destul de aspră, deseori cu program de lucru schimbător, cu concurență mare. Dacă totuși simți că aceasta este adevărata ta chemare, atunci urmează-ți țelul. Și nu uita să-ți păstrezi curiozitatea, perseverența și empatia în căutarea adevărului și să-ți iubești publicul.
————————
despre Vienna Women Voices
În parteneriat cu revista Marea Dragoste, soprana Rodica Vică inițiază Vienna Women Voices, un proiect editorial dedicat femeilor românce remarcabile stabilite la Viena. Cunoscută pentru vocea sa, pentru parcursul artistic internațional și pentru curiozitatea intelectuală confirmată prin titlul de doctor în muzică, Rodica Vică aduce în atenție povești autentice despre femei care excelează în domenii precum cultura, diplomația, știința sau mediul de afaceri.
Seria nu este doar o succesiune de interviuri, ci un spațiu de dialog sincer, în care curajul, perseverența și forța vocației sunt privite ca motor al transformării personale și profesionale. Fiecare ediție explorează traseul uman și profesional al invitatei, punând în lumină sensul solidarității și al inspirației reciproce.
Lansat în 2024, de Ziua Națională a României, proiectul s-a transformat treptat într-o comunitate de idei și modele contemporane. Vienna Women Voices devine astfel o invitație la vizibilitate și responsabilitate culturală, arătând cum sensibilitatea, colaborarea și asumarea pot genera exemple puternice pentru comunitățile noastre.
