Dupa ce am inghitit ani de zile teorii savante despre frumusetea interioara, am inchis televizorul si am trecut pe programul de oglinda high-definition. Am stat protapita, intr-o ridicola relaxare, si am asteptat sa vad cum luceste glagoria mea in raza veiozelor din casa. In cele din urma, am stabilit ca poate am ceva la ochi, deoarece imi era imposibil sa descopar vreo alta specie de frumusete decat cea framantata de ferchezuieli nebunesti si farduri vigilente.
Parfum de femeie
Ca sa scape de tine, unii barbati iti canta ca frumusetea sufletului tau striveste uratenia corpului lor. Hai, lasati-ma…
Tu, scuturata de curentii modestiei dumnealor, protestezi si le aduci aminte ce frumosi sunt ei, de fapt. Ei stiu ca sunt pacatos de atractivi, fiindca tocmai de-aia s-au si dat in vorba, dar asteapta de la tine sa asimilezi contrarul palavragelii lor defensive.
Mi-a fost dat sa aud, in repetate randuri, ca sex-appeal-ul unei femei nu vine din relieful sanului sau din orgoliul feselor, ci „din personalitatea ei“. Am ras preventiv, ca sa nu izbucnesc in vreun plans pe care sa nu-l pot masca.
Probabil ca are dreptate cine-a spus chestiunea asta, dar exista doua amendamente: ori autorul acestei filosofii nu facea decat sa se scuze public pentru uratenia genetica a nevesti-sii, ori planeta n-a aflat inca de adevarul absolut din aceste vorbe miraculoase.
Cert este ca, pana la ora inchiderii editiei, ramasese cum am stabilit: o femeie e sexy fiindca e frumoasa si, ma rog, are si-o atitudine molateca, fondanta.
Nu mi-a convenit nici resemnarea asta, ar insemna sa le faci fericirea cadou unor destepte si unor proaste, la gramada, iar dragostea sa inmugureasca doar in decolteul lor fertil, in conditii optime de caldura si umiditate. Nuuu… Trebuia facut ceva. Asa am inceput sa studiez atributele care transforma o fiinta boccie intr-un partener dezirabil pana la geamat necontrolat.
Exista femei pe care le doresti daca inchizi ochii si le mirosi. Exista barbati pe care ii doresti daca inchizi ochii si-i asculti. Vocile si aromele tin loc de sani rotunzi si picioare de balerin.
Am cunoscut candva o fata atat de urata (mi-era colega de liceu), incat ma simteam vinovata ca arat omeneste. Artemiza avea ochii mici si apropiati, parul maro spalacit, trei fire de gene-n fiecare pleoapa, fata sita de cosuri si roseata suspecta, picioare strambe, piept deloc, gura mare cu balamaua stricata (statea vesnic intredeschisa si slobozea saliva necontrolat), dictie cu sasaieli si raraieli deopotriva, degete noduroase, puf pe fata.
In ciuda acestei privelisti acute, nimeni n-o respingea total, nici fetele din clasa, care-i ascultau povestile de prin cenaclurile unde pierdea vremea, dar nici baietii. Te-ai fi asteptat sa fie bataia de joc a clasei aflate taman atunci in clocotiri hormonale adolescentine, dar ea avea o gasca destul de fidela, un cerc excitat de cascatori de gura, care se lasau hipnotizati de naiba stie ce, insa erau, cu adevarat, capturati de personaj.
Intr-un final, am realizat ca trei sferturi din farmecul ei consta in faptul ca mirosea splendid, in fiecare zi. Pe vremea de care va vorbeam, era o performanta sa poti cumpara un sapun ca lumea, de la vreo ruda de marinar, daramite sa mirosi ca un raft cu Dioruri…
Dar Artemiza (o mai chema si grandios roman, un motiv in plus sa fie in pericol de batjocura) avea o dambla: cumpara parfumuri scumpe, strangea banii de merdenele pe care i-i dadea ma-sa si, in fiecare trimestru, se interesa la un tip care lucra prin shop-uri si facea rost de cate-un parfum al carui nume, noi, prostii mancaciosi, nici nu eram capabili sa-l pronuntam.
Finetea unui parfum divin a transformat-o in pustoaica sexy. Iar acum, cand trag cu ochiul la trecutul nostru zvapaiat, constat ca ea s-a maritat prima dintre noi toate si este, de altfel, singura care e inca maritata. Barbac-su e doctor si o adora, iar Artemiza si-a deschis magazin de (ghici) parfumuri si aud barfe ca ar avea si un amant care-i usuca atriile si ventriculele sotului legitim.
Amor in grup vocal
Mai aveam o amica foarte urata care, gratie unui laringe plamadit cu noroc, a ajuns crainica pe la radio si a plecat din tara, intr-un taram nordic unde tot asta face: citeste stiri la radio, in ciuda accentului de imigrant. Ca si Artemiza din liceu, si asta avea un bizar succes la barbati. Toti spuneau ca vocea ei e „o viagra naturala“ (n-au gasit alta rima).
La un moment dat, un tip care pastra si-n gusa, si-n capusa aceleasi elemente, mi-a spus franc: „Am erectie de cate ori o aud, ies cu ea la cafea si-o las sa bata campii despre ce-are ea chef, numai ca sa-mi testez de fiecare data reflexul si, tot de fiecare data, nu-mi vine sa cred…“. Si nu i-a venit a crede pana cand i-a venit ideea de a se culca, febril, cu ea.
Noi, confidentele preocupate de legile intortocheate ale sex-appeal-ului, asteptam cronica acestor nopti de amor dezlantuit, ca sa ni se confirme ca, totusi, uratenia dauneaza grav sanatatii. Dar tipul parea deja dependent de ea. Bine, nu numai timbrul vocal ii sprijinea ei sarmul, ci si faptul ca e desteapta si scrie poezii (la incurajarea lui) erotice.
Recitate soptit cu asemenea voce, versurile ei, pline de ritmuri iambice orgasmice si rime incinse, si-au facut efectul. La sase luni de la primul impact sexual, s-au casatorit. Au plecat impreuna in Suedia, unde castiga bani buni, se umfla de vodca si fac sex memorabil.
Veni vorba de vodca. Am avut ocazia sa constat ca aditivii interzisi minorilor pot transforma un om urat intr-o splendoare. Trigliceridele au, pasamite, efect de chirurgie plastica. Alcoolul a cosmetizat de multe ori mutre cu care, in viata treaza si posaca, nu ne puteam acomoda defel. Uite, deci, o alta unealta care extrage din adancurile tale o frumusete interioara exploziva, cu forme apetisante.
Si-mi tot aduc aminte de cazuri concludente… Singura piesa frumoasa din ansamblul unei cunostinte feminine mai vechi erau mainile, tin minte. Era o fata stearsa, urata, cu parul rar si gura mica, obrajii uscati, corpul dreptunghiular, fara niciun viraj epidermic surprinzator, fara revelatii adrenalinice. Dar avea maini de pozat in revistele de lux. Impecabile. O manichiura ca-n reclamele la oja scumpa, niste degete suple si minunate, o piele alb-crem fara cusur, plus o unduire a palmei, din incheietura, care promitea senzatii paradisiace. Stearsa avea un iubit frumos, care ii tinea mainile ei intr-ale lui, in permanenta; ai zice ca ea avea contract sa nu si le zgarie si el veghea la paza si protectia comorii. Ea era, cum spuneam, caraghios de neatractiva, dar cand isi ducea palma sa-i mangaie obrajii lui, imi venea mie s-o iau de mana – sa vad daca nu cumva e facuta pe calculator.
Ipocrizii senzuale
Recapituland toate aceste mofturi ale soartei, ajung, tiptil, la teoria celor care sustin sex-appeal-ul neconventional. Care spun ca o fraza trantita la timp face cat o sticla de vin rosu spaniol.
E drept, e imperios necesar sa existe ceva sexy si la suprafata, nimeni nu se poate jura cu mana pe inima ca se multumeste cu un suflet gratios. Macar un set de degete de la picioare care arata competitiv in sandale, si astea ar fi suficiente, de multe ori, spre a trezi simturile adversarului.
A, stai, mi-am mai amintit de o uratica a vietii mele, o prietena de-a vara-mii, care era, tot asa, un fel de finuta sperietoare de ciori, ma scuzati, dar care avea pe glezna-i mortala o bratarica de aur extrem de excitanta. Daca iti pironeai sperantele pe gamba si labuta ei, erai inrobit de fantezii spontane. Nu mai conta ca avea sanii mici, una cu sternul, ca avea un nas pentru care s-ar fi batut chirurgii plastici, o adevarata provocare concava. Nu, centrul de greutate al frumusetii ei inefabile se lasase in picioare, ca o depunere de zat gustos pe fundul canii. Si nici macar n-avea intreg piciorul sculptural, ca sa ti-l si imaginezi incolacit pe un trup disperat de mascul si sprijinit extatic pe coapsele lui infometate. Nu, de la genunchi in sus, carnita se precipita si se inghesuia in mici denivelari portocaloase. Un fund lataret si, in acelasi timp, turtit, anula orice tentatie senzuala – pana cand, cum spuneam, dadeai cu ochii de glezna ei alba, fina, cu bratara. Erai pierdut.
Din ce vine, de fapt, atractia sexuala? Am auzit tot felul de marturii tremurande, in ultima vreme. Culmea, multi barbati sustin ca sunt scosi din minti si din haine de femei aparent banale, dar cu detalii anatomico-vestimentare subjugante. Industria de bijuterii are rol demografic. De foarte multe ori, un colier princiar a distras atentia amantului de la lenea unui san urgisit. Un cercel care se balangane senzual deasupra unui umar gol nu-ti da voie sa observi ca, sub nivelul acestui peisaj, se dau lupte crancene cu kilogramele. Batalii castigate, razboaie pierdute – in mare parte.
„Frumusetea exterioara trece, asta interioara ramane“, auzeam adesea, nervoasa, si ma usturau ipocriziile celor care se prefaceau ca le e indiferent un fund perfect. Nu cred ca barbatii pe care i-am tot surprins evaluand posterioare leganate de dama, pe strada, filosofau tragic in gandul lor, prevestind vremuri vitrege pentru nurii doamnei in cauza. Dimpotriva, pe chipul lor mototolit de pofta se citeau cele mai carnivore pacate. Narile li se umflau paricopitat, neastamparul le smucea blugii din balamale. Deci, sa fie clar, statistic vorbind, frumusetea genetica e primul pas catre un sex-appeal peren.
Genetica si (di)amantul ascuns
Abia dupa ce te resemnezi in fata unui ADN batut de soarta, incepi sa cauti artificii salvatoare. In adolescenta, nu gasesti mare lucru de admirat la tine, perceptia mofluza a pubertatii iti taie cracile de sub iluzii. Dar pe masura ce te obisnuiesti cu ridurile si intelegi ca sunt pe lume defecte mai mari decat o batatura pe degetul al doilea din stanga, te repezi sa fructifici ce ti-a harazit propriul genom.
Atunci, intr-un moment cand nu mai sperai, descoperi ca ai par frumos. Si, desi ai o fata ca o minge de baschet, un corp ca un sac de dormit pliat si niste picioare cu aspect buretos, dansul pletelor tale in noapte e aducator de amantlacuri antologice.
Si barbatii din viata noastra trec prin aceeasi sita. Unii sunt de-o frumusete stupida, adica aparenta lor perfectiune ii determina, pe multi, sa stea ca niste momai si sa nu cuvante nimic destept. Pentru ca, atunci cand ai corp de inotator olimpic, ochii albastri si gura carnoasa, orice carte citita nu e decat o patologica pierdere de vreme.
Pe de alta parte, exista multi insipizi care, la lumina serii, se dau de trei ori peste capul eruditiei lor si devin tinte perfecte ale poftei erotice feminine. S-a (ca sa nu zic „am“) constatat ca o alternativa la frumusetea masculina e desteptaciunea – ceea ce nu se prea poate garanta in cazul femeilor, la care, din nefericire, istetimea inhiba, pare-se. Femeile se lasa, insa, excitate abstract (si, ulterior, binevenit concret) de cuvintele moi si intelepte ale cate unui mititel cu par atacat de defrisari abuzive, dar cu idei si voce de zeu falic.
Ce este, la urma urmei, sexy in fiinta noastra? In fond, dincolo de ingeniozitate, corpuri perfecte si voci afrodiziace, cred ca testul final e sustinut chiar de aderenta trupurilor lipite, de ritmul lor nebunesc de cald si dezinhibat, de senzatia pe care o poate isca un partener altruist, destept, plin de eleganta tactila. Sa zicem ca sunt si cazuri in care, evaluand din priviri inamicul, stii cam la ce te poti astepta de la el, intr-un pat rascolit de dorinta. Dar exista si multe, fascinante situatii in care un barbat retras, inodor, intimidat de propria lui conditie de potential element viril, blocat de personalitatea ta si timorat de posibile efecte adverse, izbucneste in cel mai rodnic balans multiorgasmic, demonstrandu-ti ca ti-ai pierdut opt ani din viata culcandu-te cu un ex-sot splendid si egoist.
