Simona Catrina – Cum intretinem regrete sexuale sanatoase

Imi pica bine, dar imi pare rau

Bineinteles, a-ti parea rau dupa ce ai facut o boroboata erotica tine de o arta stupida, de un kitsch psihologic. Atita vreme cit isprava nu e reversibila, stai degeaba cu ochii-n poala, mai ales ca nici poalele nu mai sint ce-au fost: porti cam prea multi blugi pentru a te purta ca pe vremea iilor care saltau frumos pe tine, cind plingeai.
In ce situatii de vis consideram ca am facut o prostie culcindu-ne cu un anume individ? Nu mi-ar parea rau daca regretul s-ar raporta strict la calitatea fizica a faptei. Daca ar fi fost vorba doar de o interactiune sexuala ratata, anorgasmica si fara revelatii matasoase, sa zicem ca ar fi de regretat timpul pierdut, iluziile detonate-n gol, disconfortul trupesc.
Numai ca pe noi nu asta ne roade, in cele mai multe cazuri. Pocinogul central are legatura directa cu atitudinea amantului dupa noaptea cu pricina. Daca suna si basculeaza o vorba dulce din gura, rezulta ca a fost o aventura binevenita. Daca nu suna, e un cretin, iar noi si mai cretine, fiindca la virsta noastra inca mai credem ca sexul la prima vedere consolideaza relatiile. Facem ce facem si, oricum am da-o, fericirea noastra e dependenta de hachitele lor.
Noi nu sintem in stare sa regretam sau sa ovationam pe cont propriu o fapta sexuala. Nu ne validam senzualitatea decit in functie de cum sintem tratate a doua zi. Celularul arata ca un complet de judecata mic si rau, care dupa ce sta toata ziua cu botul ferecat, catadicseste sa sune catre seara. Iar atunci, tignalul lui polifonic te baga-n aritmie pentru o jumatate de ora. Si asta degeaba, fiindca sunase altcineva – de obicei, o ruda care nu te-a mai cautat de cinci luni si care acum vrea ceva. Si careia nu poti sa-i explici ca aseara te-ai predat unui penis voiajor si ca acesta nu suna si, iata de-aia esti asa morocanoasa.

Cum sa-i spui fara sa afle

Din categoria „ce m-a apucat?!“, mai selectam regretele de ordin moral. Adica te culci cu cineva ca sa te razbuni pe altcineva, dupa care te ciupeste constiinta de cel mai sensibil loc si-ti face vinatai. Daca te insala partenerul curent, de exemplu, consideri ca o plata rezonabila pentru acest serviciu deprimant este sa-i oferi si tu perspectiva ta in materie de adulter. Si atunci, dupa destule luni de nu si nu, ii spui intr-o zi da unui barbat care tragea de tine de mult, dar tu-i faceai demonstratii, in viu grai si-n power point, ca esti maritata si nu poti. Si deodata, nu stiu cum naiba, ai putut.
Imediat dupa, cind el cinta fals sub dus si tu-ti stringeai hainele de pe covorul lui, te-ai surprins ca te intrebi, terifiata, daca nu cumva scamele din persan iti ramin pe tunica de velur si se prinde barbatul tau ca ai avut activitate orizontala.
Moment la care realizezi ceva cumplit: ca te-ai culcat cu un barbat ca sa te razbuni pe alt barbat, dar ca tu nu poti sa-i plesnesti asta-n fata celui pe care te-ai razbunat. O absurditate a carei idiotenie, nu stiu de ce, iese la iveala cind e prea tirziu.
Noul amant vine improsopit tot de la dus, cu o jumatate de mustata inca ciufulita stupid de jetul apei. Rinjeste la tine, tu dai sa-i spui sa-si pieptene pensulicile alea de sub nas, apoi renunti, ca oricum tot aia e. Iar el te intreaba, hodoronc-tronc, daca si cind va mai vedeti.
Toata viata ai visat ca barbatul cu care te culci sa te intrebe dupa aia ce faci a doua zi si daca vrei sa vii iar la el, iar visul ti s-a implinit taman acum, adica singura data cind nu voiai sa se-mplineasca.
Te duci apoi acasa, la nemernicul care te insala si pe care-l iubesti, si te repezi direct in baie. El crede ca faci pipi urgent, tu in schimb te despoi cum ai vazut in filme si te viri sub dus cu cap cu tot, sa-ti curga apa in ciuf, pe gene (e drept ca mascara de pe platourile de filmare era de calitate ceva mai buna). Acolo, suspini si te dai usor, artistic, cu capul de faianta – daca ai faianta pina sus. Iesi din baie, te uiti cu ochi hipotensivi la sotul infam, te ingrozeste gindul ca va adulmeca tradarea care-ti iese sfiriind din pori. El te priveste jumatate cu repros, jumatate cu speranta dureroasa, apoi intr-un tirziu i se desclesteaza buzele: „Sa nu mai pui cimbru-n sos, te rog, ca miroase de zici ca-i detergent…“.

Aventura de-o noapte, constiinta de-o zi 

De ce ne-ar parea rau ca, la anumite momente din viata noastra agitata, facem citeodata sex la modul hazardant? Nu ma refer la complicatiile clinice, cred ca am depasit stadiul cind trebuia sa ne amintim una alteia ca fara prezervative nu se pune problema sa ne dedam la miscari erotice spontane. N-are rost sa dezvoltam acum reportaje zguduitoare pe tema asta, ca ne zgiltiim noi mintile destul si-asa.
Deci nu vorbim acum de regretul ca raminem cu o reteta pe cap si cu un tratament de ics saptamini in care, vorba unei amice, necazul cel mai mare e can-avem voie alcool, ca altfel nu-si mai fac alea efectul.
Dincolo de posibilele complicatii patologice asadar, ne confruntam cu cele de suflet, iar pentru astea metronidazolul si penicilinele nu asigura antidot.
Doar ca, dupa citeva ore de crampe metafizice si regrete de-a surda, ostenesti si ajungi sa te intrebi de ce trebuie sa-ti faci atitea procese de constiinta. Kilometrajul sexual se poate maslui oricind, nu esti obligata sa-ti inventariezi trecutul de cite ori te imbata cite-un (nou) iubit. Apoi, daca prezervativul era in garantie si era fabricat intr-o tara din NATO sau UE, nici urmarile clinice nu pot constitui un circel fatal.
Si-atunci, pentru ce atita mitiit si biziit, palme-n frunte si perciuni smulsi? Nu esti destul de tracasata oricum? Nu te-ai jurat de opt sute paispe ori ca o sa te razbuni pe toti barbatii care fac sex ilicit cu aerul cu care ar sparge fistic? N-a fost vorba, draga, ca revolutia sexuala ti-a dat dreptul sa judeci si tu ca un barbat, din cind in cind? Asta in sensul bun, acceptind ca exista si un sens bun – iertat sa-mi fie micul damf feminist.
Si, desigur, ar mai fi acel micut regret clasic: ca ti-ai burdusit palmaresul cu o aventura care n-a meritat nici timpul, nici efortul – asta strict fizic. Citeodata, o infrigurata dezbracare spontana nu ofera satisfactiile scontate. E vina ta, ca ai expectative prea mari. Si oricum, daca e o aventura de o noapte, dupa tiparul californian, e mai mult ca sigur ca randamentul sexual va fi sub cota obisnuita. Nici aici nu insist, si asta e un subiect tocit: relatiile sexuale se rumenesc frumos pe parcurs, ele nu erup splendid din prima decit in filmele dedicate celor care s-au limitat la invatamintul obligatoriu.
Si, in general, nu-ti cultiva motive prostesti de sepuku. Nu poti regreta ca te-ai daruit cuiva numai pentru ca nu era dotat conform imaginatiei tale, manipulate exclusiv de o abstinenta prelunga. N-aveai cum sa-l bagi la raze X in prealabil, ca sa stii ce virtuti are in spatele fermoarelor inchise. Asta e, credeam ca experienta dura a anilor de loz in plic te-a vindecat de sperante nerealiste.
Eu nu spun sa nu regreti niciodata ca te-ai culcat cu cineva. Si asta din doua motive. Unul ar fi ca regretul are si el farmecul lui, iti asigura o preocupare intelectuala la moda. Iar al doilea tine de educarea discernamintului. Mica remuscare de a doua zi are un rol ecologic solid. Ea te ajuta sa triezi, sa clasifici, sa recunosti data viitoare cind o aventura tinde sa ramina un accident erotic in care cel putin una dintre parti fuge de la locul faptei.