Daca stau o singura zi pe an fara farduri, se stie, suta la suta: taman atunci dau nas in nas cu un fost iubit. Sau, si mai rau, cu actuala iubita a unui fost iubit. De-aia am ajuns sa ma jur, dupa vreo duzina de fatalitati similare, ca nu mai ies din casa nemachiata nici daca scot cainele sa faca pipi. Ca, daca e sa se implineasca destinul nefast, ma intalnesc cu barbatul vietii mele si pe iarba din fata casei, mai ales daca are vreun Rottweiler cu vezica sensibila.
Mutra noastra fuse cruda de-asta data
Nu pot trai fara farduri, cred ca am apucat sa va spun. Nici n-am incercat sa supravietuiesc fara ajustari cosmetice, dar dependentii stiu prea bine unde se plaseaza, n-au nevoie de experimente dureroase (si inutile). Deci cu machiajul ne-am lamurit, cum va spuneam si in editia trecuta.
Accidentele estetico-sociale nu se opresc aici, insa. Daca aman cu o singura ora limita bunului simt, atunci cand trebuie sa vopsesc radacinile parului, precis se intampla ceva care-mi sparge ziua de tot, gen invitatii spontane, importante si inevitabile la cate-un eveniment de importanta vitala pentru inima sau leafa mea. Iar carcalitura neglijenta din crestetul meu se va razbuna sardonic. Adica nu stiu exact ce cataclism se petrece la fata locului, dar in mintea mea va fi o singura fixatie: ca toata lumea sta cu ochii pironiti in scafarlia mea decolorata.
Pe urma, evident, ma enervez si, imediat ce scap de la sindrofie, ma proptesc in usa stilistei si o implor sa-mi stoarca-n cap un tub de vopsea neagra (maronie, veveritie, roscatie, depinde de anotimp si toana).
Prea tarziu, insa. Iar asta constat cand ajung acasa migalita, vopsita, gatita, cu parul lucios, sanatos, tratat cu cele mai fine substante nutritive, coafat si buclat, o splendoare pe care n-o mai vede nimeni, fiindca am fost eu idioata cinci minute si nu m-am pavoazat la timp.
Cate trei saptamani la rand, imi intind pe fata masti exfoliante abrazive, apoi masti tandre hidratante, apoi creme bune antirid, apoi creme bune multivitaminice, de-o finete pe care uneori ma tem ca n-o merit.
Dar in a treispea zi, sa zicem, ma pocneste o lene subita si sar peste ritualul boieresc al acestui rasfat cosmetic. Trantesc fondul de ten peste ce gasesc dimineata-n oglinda, fara laptisor, fara baza de machiaj, fara nimic. Ei, bine, va dau cuvantul ca aia e ziua cand imi rasar in cale cele mai importante persoane din ecosistemul meu. Si eu ma itesc asa, cu solzii pe fata, cu tenul insuficient hidratat, cu fruntea mea inalta, de poetesa ciudata, plina de puchitei exfoliati natural si turbat. Si-atunci, imi crapa obrazul si de rusine, si de uscat ce e.
Porii s-au mai razbunat
Va spun cu mana pe inima, consecventa e vitala, in materie de retusuri cosmetice si de hair-style. Degeaba avem imaginatie cromatica, de pictor macinat de-un geniu nativ, daca aplicam aceste idei o data la trei zile.
De cele mai multe ori, indolenta si comoditatea se razbuna isteric, situatia nu-ti mai da nicio sansa de a reveni asupra scenei. Pe urma, inciudata de pasivitatea cu care ti-ai tolerat ciuful zburlit si ochii incercanati, ai tot timpul din lume sa te dai cu capul de oglinda, mai ales ca oricum nu mai e nimic de facut pentru ziua ratata. Nu-ti da nimeni dreptul sa derulezi faptele si sa le reiei abia dupa ce ti-ai plivit sprancenele si ti-ai ondulat genele ca Betty Boop.
Adio, ai facut-o lata, ai sarit, inconstienta, peste ornamentarea facialo-capilara, asta e, iti ramane nadejdea impulsiva ca te revansezi cu proxima ocazie – in speranta ca nu va fi iarasi ceva neasteptat, care sa te prinda tot intr-o zi de-aia proasta de-a ta, cand ti se pare mai important sa racai aschiile de sapun de pe savoniera decat sa-ti smacuiesti fata cu mestesug.
Acorda-i credit destinului, nu te culca pe urechea iluziei ca n-o fi dracu mai negru decat dermatograful. Viata alege cele mai drastice metode pedagogice, ca sa te dezvete de trandaveala.
Gandeste-te ca oricand, oriunde, poate plonja ceva frumos in viata ta. Si daca soarta iti trimite o situatie in care ai putea triumfa, nu-ti bate joc de potrivelile astea, ele nu recidiveaza curand, ca sa-ti dea ocazia sa repari. Iesi frumoasa pe usa casei, intra frumoasa pe poarta iubirii…
