Dupa ce ea i-a facut lui o surpriza si l-a potcovit cu un prezervativ portocalos, el a ramas in tarcul aceluiasi regn si s-a apucat sa plimbe pe burta ei o boaba de strugure. Asa vazuse in filme si citise ce-a scris un bou la posta redactiei in Penthouse. Doar ca bobul de tamaioasa era cam rece si, dupa ce el l-a indesat de cateva ori in buricul ei, cam cum asaza rugbistii balonul in gropita inainte de a-l pocni, ea a tresarit – iar el a fost indus in eroare, a crezut ca ea tremura de placere.
Asa ca a insistat, iar ea n-a mai facut fata substantialei gadilaturi. Si-a chitait intr-un ras pe care si l-a camuflat disperata, ca sa nu creada el ca ea isi bate cumva joc de tumultul unor stari asa de profunde. Din scremerea subita de a-si infunda hlizeala, un sughit dubios a iesit din gatlejul ei, iar el a incremenit. A crezut ca ea s-a inecat cu guma, asa cum mai facuse candva, in acelasi context. El s-a speriat si-a ramas cu strugurele-n falanga. Pana sa se edifice daca ei i se desfundase traheea sau nu, penisul lui s-a retras civilizat de unde venise.
Fructul oprit (in cel mai prost loc)
Nu tot ce se proclama prin filme a fi afrodisiac este, cu adevarat, o cale catre iesirea din minti. Daca o productie erotica a facut contract de sponsorizare cu o ferma de capsuni, nu e cazul sa luam de buna traiectoria guguloiului rosu pe coapsa noastra. Arata bine, dar se simte prost.
Capsuna gidila, fiindca are puchitei si denivelari, e suficient de rigida ca sa para rece si nu sugereaza, practic, nimic din ceea ce-ar putea aduce a grafica senzuala. Mai degraba o scoica arata a ceva placut-obscen, doar ca nu putem plimba o scoica pe trup inainte de glorioasa penetrare, fiindca tabloul degenereaza in ceva naturalist, pentru care poporul nostru inca nu e pregatit psihologic.
In general, mincarea intinsa pe piept nu are efectul trimbitat prin compunerile (prea) libere ale unora care cred ca sexualitatea e un aperitiv cu carbohidrati. Am vazut prin filme cum ea il imbraca pe el in frisca, numai ca, daca beneficiarul lactatei nu e perfect epilat, s-ar putea ca amintirile din aceasta experienta sa fie traumatizante pe viata. In plus, unii savanti au constatat ca frisca amestecata cu deodorant si cu mirosul natural care rasare din porii disperati degenereaza in ceva care poate explica frigiditatea in cadrul unui esalon reprezentativ. Deci a nu se incerca asa ceva acasa, daca nu aveti papile destrabalate, omusor fara prejudecati si ficat de pilot.
Observatorul gastronomic – Imagini de pe Muntele Venus
Lista afrodisiacelor recunoscute de organizatia mondiala a sanatatii mintale include vinul rosu. Legenda se opreste la paharul cu picior, sprijinit artistic de pintecul femeii, pina cind continutul gilgiie pe esofag, iar celelalte organe se comporta in consecinta.
In realitate, pentru barbati, toate bauturile sunt la fel de afrodisiace, in cantitati rezonabile. Si la fel de paralizante, in doze care sar pirleazul bunului simt. Si cind spun „bunul simt“, ma refer la simt pur si simplu, la senzatia care se inmoaie (scuzati), daca raliul paharelor a trecut de mult de cotele care nu-i inspaiminta pe domnii de la Mina Minovici.
Iar pentru femei, vinul e afrodisiac mai mult in ideea ca, dupa doua pahare, nu-ti mai pasa daca ai orgasm sau nu. Altfel, vinul nu convoaca placerea, ci mai degraba amorteste ratiunea, iar asta dezinhiba ordinea de zi.
Nu insista cu livrarea de alcool in stomacul nerabdator, fiindca secundele de ameteala placuta se vor transforma in ore de ameteala oribila. Iar punctul culminant al defularii gastrice s-ar putea derula in plin act de relatie adulta consimtita, scena care ar contribui la o despartire urmata de psihoterapie. Cind – pe banii tai – te vei sforta sa-i demonstrezi psihologului ca nu esti nici nimfomana, nici alcoolica.
Altii s-au imbogatit publicind carti despre asa-zise mincaruri afrodisiace. Personal, cred ca e o escrocherie la moda, ca si medicamentele de slabit. Asa ceva nu exista, fiindca daca s-ar fi inventat mincaruri afrodisiace, toate bucataresele ne-ar fi suflat barbatii pe care si-asa abia ni-i tinem.
Se spune ca meniul culinar picant duce catre meniul erotic si mai picant. Ceea ce nu se spune in carte e ca mincarea picanta umfla burta si acumuleaza pe conducta romanticului mat anumite substante pe care le denumim politicos gaze, dar care sunt de fapt niste grenade cu efect intirziat – amenintari a caror prima victima colaterala e libidoul tau.
Mai sunt unii care isi camufleaza drumurile in Emirate cu cite-o logodna simulata, cind in realitate vin de-acolo cu afrodisiace din bazar, niste mirodenii amestecate misterios, carora li se da foc in dormitorul nebuniei noastre si cica fumul lor ne gaseste punctul G mai repede.
Pina la acest moment, zvonul mirosea frumos, numai ca tot in lumea buna s-a auzit de o anumita greata care a survenit la un timp T1 egal cu timpul pina la ejaculare minus X. Unde X a fost egal cu acele secunde catastrofale care l-au vaduvit pe barbat de singurul lui scop pe lume.
Fumul inhalat duce la convulsii stomacale, mai ales in cazul femeilor, etapa la care ele se smulg de sub baldachin, alearga la baie, iar amantul ia situatia in propriile miini, neavind alt deznodamint vacant.
O productie a casei de filme porno
Afrodisiacul cel mai popular in secolul nostru rebel ramine insa DVD-ul. Porno. Cu conditia ca el sa-l vada pe-al lui si ea pe-al ei, fiecare-ncamera lui, apoi eventual sa se intilneasca undeva la mijloc, pentru rezolutii. Asta pentru ca el inchiriaza un film cu un barbat si trei femei, iar ea inchiriaza un film cu trei femei si opt barbati.
Intr-adevar, pina la un punct, DVD-ul lucreaza eficient, scoala libidoul din somn, stoarce pofta de sex din fiecare fibra de-a trupului anchilozat, da idei, incalzeste aorta. Efectele secundare ale minunatelor efecte principale pot consta in faptul ca, dupa ce barbatul tau a vazut (si-a revazut si-a mai vazut o data) cum se face o felatie inteligenta, lamentabila ta straduinta amatoristica il deprima. Moment la care, daca vrei liniste-n casa, te implor sa nu-l intrebi de ce tine ochii inchisi. Tu stii ca, dincolo de ei, se agita opulenta din filmul porno, dar sa nu-ti framinti nervii cu asta, ca ea e acolo la ea, in Brazilia, tu esti aici cu el si, pina la urma, tot cu tine ramine, ai sa vezi.
La rindul tau, descoperi in filmul porno lucruri despre care uitasesi ca mai exista. Operatiuni pe care barbatul tau nu le mai comite de mult, fiindca s-a plictisit si pentru ca l-ai socat la ultimul impact oral, ca ai uitat sa-i spui ca te dadusesi (nu se stie de ce) cu parfum in locul acela. Si era amar pe limba si lui nu-i place.
Ei, cind ai sa vezi ce-ai sa vezi in film, apoi ai sa simti ce (n-)ai sa simti in realitate, apetitul tau sexual va intra intr-o coma profunda. DVD-ul e bun, fiindca traseaza niste axe si pune niste intrebari, dar nu e nimic mai furnicator decit sa cauti prin pat raspunsul si sa pricepi ca s-a dus. A iesit odata cu petele, la spalat.
Afrodisiacul cel mai de pret – si cam singurul vasazica pe care te poti baza – e propria ta minte. Fantezia e terapie universala, iar convingerea ca exporti si importi placere e o pirghie care trudeste cu folos si la erectia lui, si la apetitul tau. In perna moale a creierului potent, se petrec lucruri fabuloase. Cu conditia sa nu negi asta.
Ceea ce plasmuieste o minte bine vascularizata nu poate fi concurat de nici o orgie premiata in campionatul XXX. Nici macar regizorii aroganti ai atitor filme pentru adulti – minate deja pe DVD-uri, pe piata flaminda – nu pot sti mai bine ca tine ce vrei, ce n-ai mai avut de mult, ce i-ai face tu lui si nu stii daca ti-ar face si el tie, ce simti in agitate momente cind terminatiile nervoase cer actiune, chiar daca ratiunea ar spune „sictir“…
