Simona Catrina – Trupul meu pereche

de

De ce s-a renuntat la dansul cherchelit cu cearsaful miresei pe umar, pe la nuntile de periferie? De ce, in sfarsit, lumea a scapat de imaginea grotesca a unor nuntasi beti – printre care si mirele (cu slitul inca descheiat, dupa atac) – care agita pe sub nasul mesenilor pata virginala a miresei? (Asta in timp ce ea inca n-a priceput ce naiba a fost aia si de ce spune toata lumea ca sexul e bun…) Pentru ca virginitatea la cununie este un concept care suna la fel de arhaic precum letopisetul: „(…) De la Aaron Voda incoace, de unde este parasitu de Ureche vornicul de tara de giosu.” In epoca noastra, cuplurile testeaza ani de zile fezabilitatea mecanismului sexual, inainte de a se inscrie la rate pe viata.

Onorata instanta, am fost un amant dobitoc!
Judecatorii comunisti nu prea acceptau „nepotrivirea de caracter“ drept pricina de divort. Asta era cu atit mai neplacut cu cit, la umbra nepotrivirii asteia, se piteau in special motive de ordin sexual. Din acest motiv gingas, expresia si-a facut praf sensul de baza si supravietuieste azi numai prin conotatiile ei despuiate. Era greu sa explici in instanta ca, dupa citiva ani de casnicie productiva, te-ai ales cu mai multi copii decit orgasme.
Ideea acestui material mi-a incoltit intr-o zi de curind, cind, nu stiu cum, mi-am adus aminte ca liceul meu era aproape de tribunal si, de cite ori chiuleam de pe la fizici-chimii-matematici, cumparam o punga de grisine si mergeam in sala unde se judecau divorturile, sa casc gura. Pe vremea aia, nimeni nu-si punea problema de ce o eleva-n sarafan facea figuratie in fata onoratei instante. O singura data mi s-a parut ca m-a intrebat femeia de serviciu ceva, dar de fapt ma somase sa-mi ridic picioarele, sa dea cu teul.
Asa, si intr-o zi, era un caz de divort mai interesant, care se desprindea de micimea partajului de rutina, facut cu fierastraul intr-o mina si ruleta-n cealalta. Era vorba acolo de sus-numita nepotrivire de caracter. Avocatul, reclamanta si piritul au folosit de citeva ori expresia asta, dar judecatorul parea ca daduse subit de gustul provocarii, probabil era zi de leafa si avea energie suplimentara. Onorata instanta a racnit la avocati si la parti, asadar, sa detalieze treaba cu nepotrivirea de caracter, chestiune care era tabu in Epoca de Aur si cu tinichele de coada. In cele din urma, apararea a tacut, rusinata de consecintele vocabularului solicitat, dar acuzarea a tras aer in piept si numai ce-am auzit: „Onorata instanta, clienta mea, reclamanta, nu se potriveste la pat cu piritul“. Sala hahaia in surdina, iar eu, va spun sincer, ma si miram ce era asa de amuzant si, mai ales, de ce nu-si puteau cumpara alt pat, daca nu se potriveau cu ala… Zic: probabil ea e prea scunda, el prea inalt, nu cad de-acord pe marimea patului si cu asta basta. Iar pe atunci nu stiam ca marimea nu conteaza.

Condica de placeri si reclamatii
Anii care s-au scurs mi-au clarificat nepotrivirea la pat, dar mi-au propus ca tema de gindire cauzele acestei incompatibilitati. La inceput, evident ca am tocat problema strict anatomic. Logic, am presupus ca el avea un penis prea mic si ea, un culoar de trecere cam lung – sau viceversa. Pe urma, mi-a mai picat cite-o carte in mina si-am inteles ca nu atit calibrul piesei determina turatia motorului, cit arta pilotului de-a scoate untul din situatie. Aici, vina e greu de transat. In materie de stil si abordare erotica, e foarte dificil de facut dreptate.
Orice individ care sustine ca nu se potriveste „la pat“ cu partenera va avea obiectii la adresa ei, dupa cum orice femeie care contesta abilitatile de imperechere civilizata ale unui mascul va avea un rechizitoriu manos la adresa neghiobiei lui la asternut. Depinde, asadar, a cui varianta o auzi.
In mod previzibil, femeile vor pactiza unele cu altele, iar barbatii se vor alia din aceleasi considerente. La acest moment, daca asculti reclamatiile doamnelor, nu afli prea multe noutati. Esti femeie si intuiesti si tu de ce-ar putea fi o femeie frustrata sexual. Ar fi interesant de stiut, insa, ce insatisfactii au barbatii cind se pling de prestatiile noastre mediocre.
Hai sa va spun eu, fiindca am aflat de la cineva care-a aflat de la altcineva. Principala lor ingrijorare survine atunci cind constata ca, din punct de vedere anatomic, doamna are in administrare spatii cam vaste. Deloc claustrofob la nivelurile lui delicate, barbatul simte nevoia bizara de a se lupta cu peretii, de a deschide drumuri virgine (la figurat, ca la propriu se complica lucrurile din punct de vedere moral, plus ca, de la o virsta incolo, sansa interactiunilor cu dudui sigilate scade drastic).
Ma uit ca vorbesc cam pompos, voiam sa spun ca, in linii mari, barbatii se pling de nepotriviri anatomice, dar si de lipsa de imaginatie a femeilor. Sau de ceea ce numim, la gramada, prejudecati. Dupa cum, nepotrivirea se traduce diferit, de la caz la caz. Unii, pusi pe insurat (mai rar, dar nu neglijabil), admit mai usor limitele femeii. Faptul ca ea nu face sex oral (din principiu sau pentru ca are probleme cu bila) nu e o catastrofa, in fond e periculos ca o nevasta sa stie si sa practice prea multe sporturi erotice populare.
Altii, mai putin bintuiti de obsesia pirostriei, cauta femei care sa aiba lipsa de prejudecati trecuta in CV. Primul criteriu este receptivitatea la perversiune, fie ea legala sau nu. Si-atunci, in momentul cind o femeie spune „eu asta nu fac, scuza-ma“, ea devine „nepotrivita la pat“.

Dar si cind m-oi dezbraca de potrivirea de caracter…

Ar mai fi un aspect. Multe limite si mofturi feminine sint iertate imediat, daca sint contrabalansate de un fizic bestial. Pentru ca, asemenea multor domenii din viata asta ciudata, si sexul e o arta a imaginatiei, mai degraba decit o indeletnicire mecanica. Vasazica, daca un barbat incolaceste bratele si tot ce mai poate incolaci pe un trup parca prea bun sa fie adevarat, nu mai conteaza ca frumoasa, apetisanta, splendida nu face nimic, sta exact ca o masa de calcat – doar ca e ceva mai rece. Conteaza doar ca exista material bun in dotare, iar ochiul si mina barbatului pot sa guste ceva in premiera absoluta.
Dar aud zvonuri potrivit carora cuplurile mai batute de soarta in plan estetic au o prestatie erotica mai dirza. Am mai vorbit noi despre asta, cindva. Frumosii sint prea incintati de conturul lor ca sa-si mai bata capul cu strategiile si fineturile. Dar cei cu care natura a fost mai a naibii au invatat devreme lectia trudei sexuale. Adevaratii „amanti buni“ sint, de multe ori, niste oameni pe care, daca-i vezi pe strada, nu dai doi bani. Insipizi fizic, deloc impunatori, mai degraba uriti.
Dar daca inodorul si incolorul pasager ajunge, printr-un mestesugit concurs de imprejurari, in patul tau, poti avea cele mai senzuale surprize.
Sex-appeal-ul nu presupune, asadar, pricepere erotica, dupa cum nici uritenia fizica nu exclude talentele din intimitate.
Mai zic si-asa, daca frumosii ar fi avut toate atuurile de partea lor, lumea ar fi fost cu adevarat strimba. Nu ca asa ar avea un centru de greutate just, dar oricum, ici-colo mai rasar sperante.
Hai ca, pina la urma, tot n-am stabilit ce inseamna amant bun. Mai degraba stim sa definim un amant prost, desi notiunea are foarte multe traduceri, depinde de ce-a priceput fiecare din viata. Pentru unii, amant prost inseamna amant egoist. Pentru altii, amant prost e un amant chel. Cite capete, atitia porumbei care zboara pe orbita mintii si se gainateaza pe sinapse.
In cele din urma, te multumesti cu o definitie barbara: amantul bun e cel care nu-ti stirneste niciodata reflexul de a-l compara cu fostii. E unul care te face sa intrebi, dupa fiecare dezlantuire trupeasca, de ce-ai pierdut atita timp cu altii, in viata ta.
Daca exista un suflet-pereche, exista si un trup-pereche? Personal (dar nu e nevoie sa va luati dupa mine), nu cred in perechea predestinata. Cred insa periculos de mult in soarta pe care ti-o coci singura. Sa-ti fie intotdeauna teama de mina in care tii foarfeca si-ti ferfenitesti sansele de a te simti bine intr-un pat.

 

Comentarii

  • Eu a trebuit sa divortez ca sa descopar ca ceea ce simteam eu nu era orgasm :)) Viata merge inainte, Onorata Instanta :)) si devine din ce in ce mai minunata pe masura ce descoperi ca nu stii nimic sau ca in fiecare moment esti mai experimentat un pic fata de ziua de ieri. Concluzia mea este ca institutia casatoriei este de cele mai multe ori un ucigas fara mila al unei vietii sexuale implinite si autentice. Este un inhibitor psihic ce castreaza barbati si frigidizeaza femei. Te pup, Simona, si iti doresc ca inspiratia sa nu te paraseasca niciodata pentru ca tare bine scrii.

    madapro03 martie 6, 2011 10:23 am Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *