Femeile adora ca fiecare moment din viata sa poata fi regasit intr-un film de succes. Film de dragoste cu succes. Film…cu succes in dragoste.
Femeile viseaza la iubiri eterne. Poate si barbatii, dar sa nu vorbim in numele lor. In numele femeilor ne permitem, caci ne incadram la capitolul “lacrimi” si la capitolul “zambet”…perfect.
Ma intreb, ca mii de alte femei, cat de mult ne traim povestile de dragoste intr-un mod etern? Zilnic, saptamanal sau ocazional? Si cand le traim cu adevarat? Dupa o cearta sau dupa o impacare? Caci adoram, e drept, anumite seriale si anumite filme, in care ne regasim, cu drag, in personaje. Ne regasim in trairi, in suspine, in introducere, in deznodamant. Dar ce invatam si ce nu tinem minte, ce greseli repetam si ce pasaje adaugam?
Ma intreb, ca mii de alte femei: daca am fi noi un personaj, cum ne-am scrie rolul? Cum ni l-am trai? Ce sfarsit am adauga? Cat de mult am ierta, cat de mult am iubi? Cat am minti si cat am lasa in urma din trecut? Cat de des ne-am inveli cu parfumul barbatilor, cat de des am adormi dezvelite de vinovatii? Am avea un rol pozitiv? Am avea un rol negativ? Am fi cu capul pe umeri sau cu capul in nori? Am fi cu picioarele pe pamant sau cu aripi de inger?
Femeile sunt orgolioase, dar tandre. Sunt elegante, dar casnice. Sunt, precum in filme : iubitoare, dar indecise. Sunt un happy-end, pentru fiecare episod dintr-un serial… fara sfarsit. Sunt, in fond, o poezie cu versuri albe.
