Nu mai citesc meticulos nicio revista glossy, rasfoiesc aproape cu teama, nestiind ce-o sa-mi mai cada-n cap. Frunzaresc superficial si cu atat mai mult ma ingrijoreaza faptul ca, fie si in noile conditii de inventariere a sumarului, tot gasesc o claie de prostii. Sau poate, cine stie, am deja ochiul (de)format sa vada de departe inamicul.
Penetrare la sin de cos de x patrat
Revista Bolero a avut o banuiala de la prost inceput, ca ne-a provocat la perchezitie: „Dam premii pentru critici constructive. Scrie-ne! Spune-ne ce nu-ti place in revista si poti castiga…“ nu stiu ce premiu. Asta m-a motivat foarte tare, asa ca le-am scris, doar ca am facut asta la mine-n revista, nu la ei. Deci stimata redactie Bolero, de exemplu nu mi-a placut in revista dumneavoastra faptul ca, la pagina 74, scrie „Sprancene cu talc“, unde spuneti ca acestea „trebuie sa para cat mai naturale si sa le pensezi cat mai putin“. Iar in ilustratia (cam prea) graitoare de-alaturi, doamna aceea poseda o pereche de sprancene ca niste cozi de motan, paroase si pieptanate abuziv. Pe aceasta cale, intrucat m-am revoltat elocvent – si ma mai indignez si in fata expresiei „spranceana cu talc“ (indiferent ce-ar insemna asta) – astept premiul pe adresa redactiei Tango. Cu deosebit si nemaivazut respect.
Editorialul din revista Cosmo, semnat caligrafic de redactorul-sef Gabriela Zavaleanu, se numeste bicolor „E Cosmo luna pantofilor“, asa, fara virgulime de vreun fel si, evident, fara logici. Dracu stie ce inseamna, am zarit ceva de niste pantofi oferiti drept premiu. Editorialista suspina pe tema tocurilor „imposibil de inalte“, desi inteleg ca sunt foarte posibile. Mai jos, cacaceste ceva elegant, cum ii sade bine unui editorialist glossy: „ca cea a barbatilor“. Eu cred ca exista un gen de surzenie interioara a astora care scriu prin reviste, ei practic nu pot auzi ce indruga, nu-i supara la ureche cacofoniile sau, ma rog, combinatiile nefericite de sunete.
Paiele se aprind repede, iar de la bataia de campi aproape inocenta din prima parte a revistei, se ajunge iar la ticneli de genul: „Cand vrei sa-i spui ca e un tip grozav, loveste-l usor cu palma peste fund“. Aha, deci asta e codul de comunicare? Ok, fiindca am de gand sa-i spun unui sef de-al meu ca e grozav, dar daca – dupa ce-l pocnesc peste fund – ma da afara (el sau mai degraba nevasta-sa, ma rog), va previn ca dau revista Cosmo in judecata si pretind despagubiri.
Sub titloiul „Senzatii noi de incercat acasa“, aflam cu nuantata stupefactie ca, in sex, trebuie „sa experimentezi noi chestii“. Genial si profund, hop si-asa. Jurnalismul modern ne desfata cu expresii destepte de-ti crapa mintea.
Dupa acest preludiu semitembel, vine artileria grea: „Lasa-te pe spate pe masa din bucatarie, soldurile sa fie chiar pe marginea mesei, si tine-ti iubitul de antebrate. Intinde-ti picioarele in aer, astfel incat sa formeze un unghi de 90 de grade cu trupul tau. Iubitul te va patrunde din picioare, in timp ce te tine de glezne. Si de ce sa nu-ti incruciseze picioarele din cand in cand, doar asa, de dragul diversificarii?“. Chiar asa, dar de ce sa nu-ti incruciseze si sanii din cand in cand si de ce sa nu-ti intoarca mainile la spate, ca la infractorii periculosi, macar asa, de divertisment?
Dar stati, ca ni se explica si de ce, fiindca suntem batuti in cap (crede Cosmo): „Cand picioarele sunt incrucisate, devii mai stramta acolo“. Unde „acolo“? Adica la picioare, nu? Ca asa se intelege. Ce-mi plac mie astia care spun „acolo“ in loc de organul emitent. (Ca-i rusine sa-i spui pe nume, dupa ce-ai scris cu lux de amanunte cum sa-ti desfaci picioarele pe masa din bucatarie si ce sa introduci unde). Mai ramane sa spuna pasarica si cocosel.
Nu te oblig, dar te plesnesc
Era sa arunc revista Joy cat colo, fiindca, sincer, am crezut ca am insfacat din greseala o editie straina, care nu ma incita la conferinte spontane. Pe coperta, numai expresii fandosite: „Doar in Joy prezentare step by step, make-up nude de luxe, look-uri hot, cu nuante crem si roz“. Si klingonienii din Star Trek vorbeau mai limpede. Pe acest centimetru patrat de titlu, engleziciunea redactiei sufoca piata – si nu ti-ar fi daca ai avea ceva de invatat din aceasta impicatita brosura. Sau de savurat. Sau de rabdat, macar.
„De obicei, nu incercam sa-ti impunem ceva, dar de aceasta data nu trebuie sa-ti lipseasca din dressing o jacheta in stil army, cu in-chidere (sic!) asimetrica“. Adica noi nu te fortam, faci ce vrei, da’ daca nu te-mbraci in ce vrea sponsorul nostru, iei vreo doua scatoalce peste ceafa, de nu te vezi!
„Este sezonul imprimurilor (sic!) animal“, zisera ei, cu handicapata glagorie, intr-un loc kitschos de beauty, ca sa vorbim acelasi dialect.
In orice caz, cultura Joy e halucinanta, ia uite ce-am gasit eu intr-o pagina, cand nimic rau nu se prevestea si soarele era inca sus pe cer: „Lucruri care nu au ce cauta in poseta: obiecte nefolositoare, ca de exemplu prezervative, mancare sau lenjerie de corp“. Absolut just, la ce-ti trebuie prezervative? Cum? Anti-ce? Aaaa, anti-sida? Ete, fleosc, in Romania se moare de gripa, vorba lui Pavel Puiut, din Filantropica. Ce, ne tremura fundul asa de rau, incat nu mai avem vitejia sa ne riscam viata fara prezervativ? Doar suntem neam de pui de lei, parca asa spuneau astia la montajul literar-artistic.
„Si nu uita un lucru: aeropoturile sunt printre ultimele locatii unde vrei sa cuceresti un barbat“. Nu uit, dar va rog frumos sa-mi spuneti ce-s alea „aeropoturi“, ca parca-mi suna a ceva cunoscut, dar nu stiu de unde sa le-apuc.
„Atunci cand cunoaste pe cineva pentru prima oara“, mai agramateste Joy o perla. Nu pot sa ma amestec in aceasta discutie, deoarece eu, de cate ori ma imbat, il cunosc iar si iar si iar pe unul care profita de situatie si se prezinta de fiecare data.
Pendula batrana face pelicula buna
In revista Tabu, n-am avut ce sa citesc, dar sa stiti ca am incercat din rasputerile mele. Am luat-o cu binisorul, cu primele pagini, ordonat, si acolo (iertati-ma, stiu ca deja credeti ca am ceva cu ea, dar nu-mi lasa nicio alta optiune), Cristina Bazavan toarce un editorial epocal, asa cum ne-a naravit: „V-ati gandit vreodata cat de tare seamana actorii cu ceasurile?“. Sa mor si sa nu mai apuc ziua de maine, va jur pe ochii mei ca nu m-am gandit niciodata la asta. In schimb, m-am gandit ca unele editoriale din presa glossy seamana cu pendulele cu cuci (singura cucufonie admisa in limba romana).
„Ceasurile – cu cat sunt mai vechi, cu atat sunt mai valoroase“, lateste redactorita-sefa o teorema luxata, si se aprinde de la rand la rand: „Actorii – cu cat sunt mai in varsta, cu atat sunt mai experimentati, deci mai valorosi“, ca si cum experienta in actorie ar fi o fermentatie sau un buchet de Ottonel. De altfel, Cristina duhneste a idee dublu rafinata, iacata, am citit si ce-a scris despre Marius Manole: „M-am prins ca ii era frica“. Eh, bine ca-i pica fisa si se prinde. Si, mai ales, bine ca isi poate incolaci limba pe vocabularul de clasa a saptea.
„Din ciclul prosti gramada face parte din cand in cand si Kevin Costner“, mai scrie Tabu, mizand pe faptul ca, pana afla ala si da revista in judecata, se prescrie cauza sau moare grefiera, una din doua. Bine, Tabu l-a facut bosorog pe Sergiu Nicolaescu acum doua luni, darmite pe Costner, sa fim seriosi.
Traim vremuri grele, tastatura e proasta, nu sunt bani pentru achizitionarea uneia noi, scrie colo: „incep sa fie inlocute“. Se impune sa fie „inlocuta“ ori corectoarea, ori tastatura, treaba lor care e mai nedemna.
Tabu e genul de revista in care cea mai interesanta lectura sunt textele de la reclame, va spun sincer. In rest, articolele sunt mazarate, grele, dese, pline de rumegus, plicticoase de te dai cu capul de masa si cu mouse-ul de cap, stufoase ca un pamatuf, pasionante ca o bataie de joc. Teoretic, e plina ochi de fite, branduri, poze, efecte, puricosenie editoriala, pozute, punctute, mufi, pufi.
Povestea unui pui de coc
Ma scot din sarite editorialele glossy care contin, de fapt, o dare de seama asupra activitatii lunii curente, un fel de „uite ce-am ouat noi luna asta“, o lista cu truisme si palavrageli despre cat de strasnic o sa va distreze revista. Ce usor castiga unii lefurile, inclusiv Andreea Esca, directoarea revistei The One! Buna seara, Romania, buna seara, Bucuresti, va prezint revista mea cu ultraviolete, ultrasunete si raze X, umflata 4D luna asta, are si miros, respira si, daca o pupi pe cotor, se tulbura toata. Va dam si ochelari, ca sa vedeti fotomodelele augmentate corespunzator, doar ca va sugeram sa nu cumva sa-i scoateti de pe nas pana nu va spunem noi, ca veti vedea in fata ochilor o revista groaznica, de zici ca am scapat-o-n acetona, o naclaiala de contururi si culori… cum sa le zic eu… tampite.
Ce-i drept, nu ma consider deloc obiectiva in analiza asupra pomenitei The One, intrucat am pierdut ochelarii de extraterestru la scurt timp dupa ce am primit revista si, de-atunci, ma simt beata de cate ori o deschid. Exista niste fete pe-acolo care au contur albastru si rosu, arata ca atlasul de anatomie, cu venele si arterele pe-afara. Totusi, restul revistei e paginat normal, deci ca s-o treieri in bune conditii optice, trebuie sa tot scoti si sa pui ochelarii, ca Ion Iliescu, fiindca altfel ti se face rau ca in caracatita din parcul de distractii.
„Cocul e definitia elegantei“, tapeaza The One o cronica de ciuf, desi pana mai ieri se facea misto peste tot de cocurile framantate festiv si incondeiate aprig. Bine, n-am prea inteles asta cu definitia, fiindca, iertati-ma, cuvantul coc nu mi se pare o definitie, ci un substantiv caraghios de comun.
Tot in The One, un interviu intitulat neinspirat „Duios Maria trecea“ debuteaza cu concluzia zguduitoare a fashion-editor-ului eminamente agitat, Maurice Munteanu, care o lipeste-n intrebari pe Maria Marinescu: „Am senzatia ca femeilor le este frica sa mai nasca“. I-auzi, Maurice e scandalizat ca femeile s-ar putea sustrage de la corvoada prestabilita si primordiala. Avand in vedere ca si eu am senzatia ca barbatilor le este frica de injectie, peste aproximativ un vagonet de penicilina, ne consideram chit. Bine, domnul Maurice vorbeste chiar de „tendinte“ in nasteri, de unde trag concluzia ca iar a umblat la cutia cu medicamente, pe ascuns.
Little black stress
M-am repezit la revista Elle, sa-mi treaca de ameteala, asta ar fi singura scuza, altfel admit ca am sarit din One in put. „Tocmai mi-am cumparat cea mai perfecta little black dress“, terciuieste o duduie gramatica din care si-asa nu stiu ce s-o alege, cu toate trendurile astea prin Academie si cu scrierile lipite sau dezlegate, dupa cum se schimba oranduirea. Rochia o fi perfecta, dar superlativul ala e scamosat rau.
„Fantezie si frumos“, „creator de frumos“, „pasiunea pentru frumos“, astia sunt doar cativa dumicati din textuloiul dedicat Doinei Levintza in Elle, unde bobita „frumos“ topaie pe fiecare rand, ca n-au gasit alta rima. Frumusata generala iti zahariseste gingiile, desi DEX-ul are zeci de variante sinonime cu acest cuvant. Ntt, tot cuvantul „frumos“ e mai frrr… e mai estetic, atragator, armonios, placut, chiar si musat ar merge, ca noi suntem romani, noi suntem pe veci aici stapani.
Altceva mi-a pus capac in Elle: „Pastilele de slabit au ajuns sa fie in zilele noastre ceva mai rusinos de consumat decat hartia igienica“. Poftim? Nu, mi s-a parut ca ati zis ceva. Stimabililor, ca si in cazul pilulei de slabit, umila mea parere e ca e mai rusinos sa nu consumi hartie igienica, decat s-o consumi! Un neconsumator de hartie si pilule de slabit isi neglijeaza fundul la propriu… si la propriu, ca sa zic asa, ca sa nu mai spun cat ne neglijeaza pe noi toti. Asa cum ne ignorati si voi, cei care scrieti, publicati, va laudati si abia pe urma va bateti cu palma-n frunte, in cel mai fericit caz.
Eu sunt un prost pe niste scari
Unica e porno. Fara exagerari stilistice. La mijloc de codru des si de revista, sade un smoc de foi chipurile stantate, care cuibaresc un dezmat inimaginabil, in sensul de poze explicite – iar aici ma exprim boiereste de elegant. Domni si doamne goale pusca isi cotrobaie prin toate orificiile cu care au fost prevazuti din fabricatie, cu o expunere si-un pixelaj fin, pe care nu le-am vazut nici in Hustler. Iar textele bat orice record si orice camp.
Sub egida miscarii de integrare in perversiunea cosmica, Unica te cheama la lupta: „S-o facem ca pe Internet“. La ce-am vazut eu in revista voastra, cred ca in curand o sa apara pe Internet un site www.s-o-facem-ca-n-unica.ro .
Unul dintre sfaturile bolnave mintal din revista e sa faci sex pe casa scarii, la bloc! „Programeaza-ti partida intr-un interval orar cand lumea e in general plecata, cum ar fi in timpul saptamanii, pe la pranz“. Da, lumea e in general plecata, cu exceptia particulara a pensionarilor, care circula la cele mai diverse ore. Si chiar e indicat ca, daca tot da cineva peste voi in timp ce v-o puneti intinsi pe scarile de ciment (cum sugereaza Unica), intrusul sa fie un tataie cardiac, sa cada lat peste orgia voastra special amenajata – ca sa stiti de ce-a fost o partida memorabila, macar.
Nu lipseste sfatul cu sexul pe masina de spalat, de care mai radeam si lunile trecute, dar asta e deja amor clasic in Unica, de-un romantism cu prespalare. Urmeaza la fel de consacrata bulibaseala ortografica, cu care ne-a obisnuit grabita si incinsa publicatie: „cacisefacesexpechiuvetadinbaieserecomanda“. Bine, aici e scuzabil, e normal sa te apuce tremuriciul, dupa atatea proiectii erotice de vis si de cosmar.
Si nu in ultimul rand al turului sexual, ni se propune imperecherea pe toaleta, recomandata ca un „teritoriu virgin“. Exact, asa zic si eu, ca nu si-a mai pus nimeni fundul pe wc-ul ala inaintea voastra, voi deflorati ambientul.
Horoscopul scuza mijloacele
Pe principiul „cal la G6, nebun la F5“, Unica iti ofera o harta de tip GPS, ca sa stii de unde-ti apuci partenerul. Muream prosti daca nu vedeam aceasta capodopera cartografica, erogena ca o incretitura de munte. Cica: „Sfarcurile lui si limba ta ar trebui sa se imprieteneasca“. Suna stupidissim, ca si cum ai incerca sa-l convingi pe cockerul vecinului sa-ti onoreze cockerita cu o zbantuiala in scop reproducator.
„Iti place sa fii sarutata incepand cu degetele de la picioare pana la sani, gat si buze? Surpriza: si iubitului tau“. Surpriza: iubitul meu n-are sani.
Si tot in Unica, dar de asta data pe site, am gasit un articol cretinel: „Melodii pe care ar face zodiile sex“. Ce, ma?! Am citit cu voce tare in birou si atat le-a trebuit nebunilor astora ai mei. Ionut Banuta a ras ca un spart si-a zis: „Iti dai seama cum i-o trage leul fecioarei?“ Da, eventual pe melodiile din Lion King. Gabi Pruna a ajuns la concluzia ca gemenii fac sex intre ei, iar Alina Grozea a opinat ca eu, fiind in zodia Balantei, stau mai prost, obiectul nu e prea afrodiziac. Dar cum suna asta, cu „zodiile care fac sex“? Parca si vad o constelatie batand din stele si licarind din gene, catre roiul vecin de sori.
In revista Viva, Adela Popescu recunoaste, in premiera absoluta, ca a fost chelnerita – sau cel putin asta ar trebui sa insemne ce zice ea intr-un interviu: „Serveam cafeaua acolo“. Nu stiu cui o servea, dar oricum, doresc macar sa fi meritat baccsisul. Prost i-or mai remunera p-astia in telenovele, mnu? Mda.
Revista Avantaje e plina ochi de sfaturi numerotate, e ca un meniu: sfaturi pentru frumusete, 1, 2, 3, 4, sfaturi pentru exfoliere, 5, 6, 7, 8, sfaturi pentru buze sclipicioase, 9, 10, 11, 12, adica a ajuns, practic, un catastif cu evidente cosmetice, vestimentare si gospodaresti. Spun „a ajuns“ fiindca inainte nu era asa, s-a prostit din exces de zel, asa cum se intampla in lumea moderna, corporatista. Iti joaca ochii-n picouri si numere, n-am vazut atatea sfaturi de pe vremea cand mai citeam prospectul de la antibiotice.
Plus ca e un talmes-balmes, pe aceeasi pagina fosgaie titluri ca nuca-n tapet: „Savureaza cafeaua de dimineata“, „Atentie la sosete“, „Esti mereu pe drumuri?“. Uite o revista care, fiind lunara, poate fi facuta, dupa umila mea parere, de un singur om. Ei au vreo 15 acolo, in caseta tehnica, nu stiu ce-or face ei toata luna, ca revista e cusuta la masina, pe principiul: zece sfaturi ca sa, opt trucuri pentru a, cinci idei pentru o, sase metode de a.
Revista Marie Claire m-a plictisit asa fulgerator, incat n-am reusit sa gasesc nimic demn de inserat in balamucul prezent. Am inchis-o la loc si m-am culcat.
