Daniela Nane si Andrei Zinca se iubesc, dar se despart

S-au indragostit unul de celalalt acum doi ani si jumatate, cand Andrei Zinca a regizat serialul “La Urgenta”, pentru televiziunea romana. In interviul pe care mi l-a acordat atunci, inainte sa inceapa povestea lor de iubire, Andrei Zinca mi-a declarat: “Eu am un principiu foarte solid, nu ma incurc cu actritele cu care lucrez. Pentru ca i-as face rau si ei, mi-as face rau si mie, as face rau si productiei. Daca exista ceva, e mai bine sa se intample dupa ce s-au terminat filmarile”. Si asa a fost. Dupa ce s-au terminat filmarile – pe durata carora au avut revelatia superba a compatibilitatii lor profunde – Daniela si Andrei au trait o iubire mai frumoasa decat aceea din filmele gandite sau jucate sau regizate de ei vreodata.

Acum, Daniela Nane si Andrei Zinca se despart. Mi-au spus-o abrupt, si eu am incercat sa le inteleg motivele. Am incercat in zadar, dar nu le-am inteles. Poate si pentru ca, oricat de multe argumente mi-ar fi adus, am fost orbita de ceea ce ramanea mereu, limpede, dincolo de cuvinte: faptul ca Andrei si Daniela se iubesc si acum, temeinic si incontestabil. S-au tinut de mana, clipa de clipa. S-au cautat cu gesturi si priviri de indragostiti care au nevoie cumplita de apropierea celuilalt. Au povestit despre decizia lor folosind cuvinte ferme. Pe fundal, inima lor batea intr-un alt ritm decat cel al logicii.

“Nu tot ce se zice la gazeta e adevarat”

Andrei Zinca: Gurile rele si scandaloase au pus mereu etichete pe Daniela sau pe relatia noastra. Multi mi-au descris-o in fel si chip la inceput, fara sa cunoasca omul Daniela Nane. Ne despartim, dar multumesc lui Dumnezeu ca am avut taria sa nu plec auzul la tot ceea ce mi-a fost dat sa ascult si ca am avut incredere in ceea ce simteam. Nu tot ceea ce se zice la gazeta este adevarat, si nici casa nu trebuie sa o judeci dupa zugraveala de afara.

„Desparti drumurile, dar nu poti sa desparti si sufletele”

Andrei Zinca: Pe plan spiritual, pe planul legaturii sufletesti, nu avem acceptul de a ne desparti si nici nu ne putem desparti. In momentul in care ajungi la decizia de a-ti desparti drumurile, nu poti sa desparti si sufletele, asa, dintr-o data. Nu se poate. De iubit, ne iubim, si asta este partea frumoasa. Dar nu putem sa ne gasim un drum comun. Drept pentru care am ajuns la concluzia ca iubirea nu este suficienta atunci cand vrei sa cladesti o familie, sa creezi un camin, sa-ti creezi o viata impreuna. Ai nevoie si de alte elemente care sa te ajute sa-ti creezi viata asta in comun. Si, pentru noi, elementele astea nu exista, din pacate. Am incercat sa le construim, sa le cautam, sa le gasim, timp de aproape trei ani. Si nu exista.

Andrei Zinca: Si eu am fost adeptul aceleiasi formule: cu iubire totul se poate. Iubirea iti deschide drumurile. Aveam 25 de ani, chiar spuneam ca n-ai nevoie decat de iubire, de altceva nu, nici de mancare, totul se rezolva. Si poate sa fie adevarat atunci cand sunt in joc doar cele doua persoane care se iubesc. Dar, cand vorbim despre o familie, despre copii, despre toate celelalte elemente care intervin in viata cuiva, ai o responsabilitate fata de ceilalti si lucrurile se complica. Noi intotdeauna am zis: Noi facem tot ceea ce putem sa facem si restul lasam la mana lui Dumnezeu sa solutioneze. Cel putin… unde. Sunt aproape trei ani de zile si noi nu stim unde si cum. Noi nu avem un acoperis comun, traim impreuna doar in vizite si pe etape.

“Schimbarea Romaniei este cumplit de urata”

Andrei Zinca: Nu e vorba numai de mine. Am copii. N-am cum sa le schimb viata copiilor, in felul asta. Si mie mi-e foarte greu sa vin aici. Sigur ca logica imi zice: “De ce nu vii incoace? Tu meseria ti-o poti lua oriunde si te duci cu ea in lume.” Nu este niciun fel de problema. Dar mi-este foarte greu sa traiesc aici, si o spun cu toata durerea din suflet. Experienta mea in Romania a fost intoarcerea fiului risipitor, a fost deosebit de emotionanta pentru mine. Dar, in acelasi timp traumatica, pentru ca ma misc intr-un decor care e al meu, in care m-am nascut si am trait, dar parca e intr-un alt film. Nu mai recunosc nimic, mai exista doua, trei suflete de oameni pe care ii iubesc si care au ramas neschimbate si in rest nimic nu mai este cum am lasat.

Romania aia pe care mi-am luat-o eu in inima nu mai exista. Bine, nu mai exista, toti ne schimbam, anii trec… dar schimbarea nu este pozitiva. Schimbarea Romaniei este cumplit de urata. Nu ma pot regasi sub nicio forma. Exista o negativitate permanenta. Bine, vorbesc despre Bucuresti, pentru ca de fiecare data cand am iesit din Bucuresti totul e schimbat, e mult mai atenuat. Dar exista o negativitate in viata. Totul e vulgaritate, totul e noroi si totul e scandal. Dar nu mai exista acea unitate sufleteasca. Banul este singurul Dumnezeu care exista in spatiul asta. Imi aduc aminte ca, in perioada in care ma gandeam la Romania sau in anii in care m-am intors in Romania, la inceput, in vara lui ’89, te intoarceai sa te reintalnesti cu sufletul ala cald, cand nu exista niciun fel de grija materiala. Banul nu era cel care-ti determina cursul vietii, lucru cu care incepusem sa ma obisnuiesc in Occident. Si te intorceai suflet la suflet. Chestia asta nu mai exista. Si nu poti sa ai pretentia sa existe, pentru ca, odata cu schimbarea tarii se schimba si modalitatea de gandire.

Andrei Zinca: Romania trece in momentul de fata printr-o situatie extrema. E o rapacitate, e o coruptie, o lipsa de umanitate cu care nu ma pot obisnui. Orice fel de ziar pe care-l deschizi sau orice post de televiziune e numai scandal, noroi, minciuna. Uite relatia noastra de exemplu. Noi nu putem iesi intr-un loc sa dansam. Nu ne putem trai viata ca doi oameni normali, impreuna, aici, pentru ca scandalul te urmareste peste tot. Ce-i intereseaza pe oameni viata noastra? Cum dansam? Sau ce-a facut ala? Cu ce se schimba destinul omului de la colt de strada, daca stie ce a mancat Oana Zavoranu la pranz ? Sau ce-am facut noi nu stiu cand ? Ce importanta are ? Ei, nu te lasa sa traiesti. Ne ducem in Miami si e alta viata. Daniela traieste relaxata, e cu totul si cu totul altceva. Totul se schimba.

Andrei Zinca: Nu pot s-o leg pe Daniela si s-o trag dupa mine. Ea decide. E prea legata de glie, aici e viata ei, aici e familia ei. Ii e si ei greu sa schimbe viata copilului. Am fost amandoi, de atata vreme, pusi fata in fata cu decizia asta. Fiecare ne-am gandit: “Eu scot floricelele din gradina mea si le plantez in gradina ta sau tu le scoti pe ale tale si vii la mine”. Exista un cliseu care da ocolul internetului si care zice: “Oamenii apar in viata ta pentru o zi, pentru un anotimp sau pentru o vesnicie”. Trebuie sa-ti dai seama cand se intampla si ce se intampla. Si pentru cat timp. Si sa nu incerci sa fortezi nota. Am zis ne dam timp, ne e imposibil sa solutionam noi problema asta, hai sa vedem daca apare o solutie de la divinitate, care sa ne ilumineze si sa ne deschida calea. Dar solutia asta nu a aparut. Pentru ca nici ea nu are puterea, ca daca stai si te proiectezi iti dai seama ca ajungi la un moment de nefericire. “Bine, ma duc, dupa un an de zile ce se va intampla?” Si-ti dai seama ca implantul nu functioneaza. Ajungi la concluzia ca daca atata amar de vreme Dumnezeu nu ne-a prezentat nicio solutie si noi nu avem puterea sa facem ceva, pentru ca daca ne proiectam ne dam seama ca vom fi nefericiti, trebuie sa intelegem ca e vorba de anotimp, nu e vorba de-o viata.
 

“Eu mi-as dori foarte mult inca un copil”

Daniela Nane : Stii cum e? Tot asa un cliseu spune: „Iubirea nu inseamna sa te uiti in ochii celuilalt, ci sa priviti amandoi in aceeasi directie”. Noi, cand ne privim ochi in ochi, e absolut perfect, dar cand e sa privim in aceeasi directie, privim spre lucruri diferite. Si, oricate concesii am facut si unul si celalalt, caci fiecare am facut partea lui de lucruri care sa ne ajute sa mergem impreuna pe drumul asta, tot ne raman si dorinte intrinseci, care sunt diferite. Si e foarte greu sa renunti la lucruri foarte importante pentru tine. Se poate negocia absolut orice. Dar sunt niste lucruri pe care fiecare dintre noi le doreste si, pentru ca avem iubire unul pentru celalalt, nu-l putem face pe partener sa renunte la dorintele lui importante doar pentru a indeplini dorintele noastre.

Eu inteleg, Andrei vrea sa ne casatorim, sa calatorim, sa avem o viata frumoasa. Mi-as dori si eu asta. Din punct de vedere mental, imi dau seama ca, daca ar fi doar sa judec, maine as accepta sa ma marit cu Andrei, as impacheta tot si as pleca pentru toata viata oriunde, nu conteaza. Pentru ca el este intr-adevar un om extraordinar si ne iubim foarte mult si am dovada ca o relatie asa cum mi-am dorit toata viata exista. Numai ca ea exista pe bucatile in care suntem impreuna. Partile in care el e la Miami si eu la Bucuresti sunt neplacute, sunt cumplite.

Andrei Zinca: Trebuie sa admitem ca, oricat de placut ar fi pentru un barbat sa aiba ca pereche o femeie mult mai tanara si pentru o femeie mai tanara sa fie in compania unui barbat, sa zicem, mai intelept, mai matur, exista anumite viziuni asupra vietii si planuri de viata care sunt diferite. Intr-un fel te uiti la viata cand esti la 54, si altfel te uiti cand esti la 37 de ani. Nu numai ca vezi de la inaltimi diferite orizontul, dar, in acelasi timp, ai asteptari diferite de la viata. Ea are, de exemplu, experiente neimplinite, dorinte, prin care eu am trecut deja si pe care mi-e greu sa le repet, pentru ca anii pe care ii ai in fata sunt limitati si sacrificiul pe care il cere a juca partitura perechii inseamna, practic, nu a-ti consuma o parte din anii tai, ci a-i elimina complet. Adica este un sacrificiu total. Si lucrurile astea atarna.

Daniela Nane : E vorba despre faptul ca eu mi-as dori foarte mult inca un copil. Andrei spune ca avem deja trei, si ca ar dori sa traim altfel. Copiii cresc si n-ar vrea sa se intoarca din nou la un bebelus. Pentru ca el este un tata extraordinar de bun. Nu e unul care sa faca un copil pe care sa-l creasca o bona. E un tata implicat, care se intereseaza de toate, si imi dau seama ca ar trai o viata pe care n-ar alege-o in mod normal. I-a fost foarte greu sa creasca doi copii singur.

Andrei Zinca: Cand esti obligat sa fii si tata si mama, viata ta personala e foarte dificil de dus inainte. Pentru ca eu mi-am asumat rolul ca atare si m-am implicat foarte tare, nu mai inteleg cum poti sa fii parinte altfel, si n-as putea sa fiu altfel decat foarte implicat. Pentru mine a insemnat un sacrificiu aproape total sa-mi cresc singur copiii. In ceea ce priveste ce-mi doresc eu…, mai am o bucata de viata pe care as vrea sa mi-o dedic si mie, sa-mi traiesc viata asa cum as dori. As vrea sa fiu in stare sa-mi iau rucsacul in spate si sa plec in lume sase luni de zile si sa ma invart prin Asia.

„Eu sunt cel care cauta casatoria si vrea familia”

Andrei Zinca: In fata unei realitati care iti spune ca pana la 74 de ani o sa mai cresti inca copii, comparata cu cealalta, care ne da o speranta, atat ei sa-si refaca viata, cat si eu sa-mi refac viata, ramane speranta, chiar daca vorbm despre 50%- 50%. Dar exista un 50%. Cealalta este o realitate cruda: pana la 74 de ani am sa schimb scutece. Metaforic vorbind. Fata mea are 18 ani si nu ma pot misca un centimetru ca am tot timpul probleme.

Daca ma asez la lucru si incep sa scriu si am nevoie de 2 saptamani de lucru si de dedicatie lucrului meu, este imposibil. Pentru ca la fiecare pas este o problema pe care trebuie s-o rezolv, trebuie sa fiu prezent. Cand copiii aveau un an, doi si ma dadeam cu capul de pereti ca incepeau sa planga, mi se spunea: ai rabdare sa vezi cum e cand o sa ajunga la 16, 17, 18 ani. Radeam, ziceam ca e o tampenie. Atunci o sa ma pot intelege cu ei. Dar cu cat cresc copiii, problemele sunt mai mari si mai dificil de rezolvat. Iar prezenta ta este din ce in ce mai necesara. Mult mai necesara la 17, 18 ani, decat a fost la doi ani.

Andrei Zinca: Nu e la fel cu toti copiii, dar eu sunt produsul experientei mele. Intre cei trei copiii ai nostri si pot sa-i numesc asa, fiecare este o lume plina de satisfactii si bucurii, dar si de probleme. Nici unul dintre ei nu este un copil facil. Toti trei sunt copii care au nevoie de atentie, de o prezenta, si da, in momentul in care suntem doi lucrurile sunt mai usoare. Dar esti legat de glie, esti legat de copilul tau, pana cand isi ia zborul din casa. Eu de exemplu, ca sa fiu aici, in Romania, trebuie sa pun in miscare un univers intreg ca sa gasesc pe cineva sa stea cu ei. Nu mi-am facut bagajul si am plecat. Fiecare calatorie pe care o am, fiecare drum pe care trebuie sa-l fac, e o intreaga miscare sa gasesc pe cineva sa stea cu copiii si sa aiba grija de ei.

Fie ca vin sa stau cu Daniela, fie ca am de lucru e o complicatie intreaga. Nu ai o libertate de miscare sau de gandire niciodata. Oricum, cu cei pe care ii am stiu ca pana la adanci batraneti voi depinde de copii. Varsatorii suntem asa intr-un fel, avem nevoie de sa fim dezlegati. Avem nevoie de libertate ca sa putem sa stam. Cand zic despre asta nu este frica de casatorie, dimpotriva eu sunt cel care caut casatoria si vreau familia. Pentru Daniela, intr-un fel sau altul, este mai usor sa accepte relatia asta de existenta la fiecare luna jumate sau doua luni impreuna. Ea ar fi continuat asa, dar eu sunt cel care nu mai poate sa iubeasca prin avioane. Dar am nevoie sa stiu ca imi mai raman ceva ani in viata pe care sa-i petrec asa, nu cum mi se dicteaza, cum sunt obligat din cauza responsabilitatilor pe care le am, ci asa cum vreau eu. Cand mi se vorbeste de copii, am senzatia ca am terminat facultatea acum 20 de ani si trebuie sa intru la scoala primara din nou.

„Noi nu distrugem iubirea dintre noi”

ANDREI ZINCA: E adevarat. Relatia noastra a inceput spre sfarsitul productiei, nu m-am indragostit de actrita cu care lucram, m-am indragostit de actrita cu care am lucrat. Dar unul dintre principiile mele de baza s-a rupt, pentru ca in dragoste, in spaniola se spune ca „amor de lejos, amor de pendejos”, „dragostea de departe e dragostea prostilor”. Altii zic: „Fericiti toti cei patru”. Dar am calcat peste toate astea, pentru ca realmente a fost fulger si continua sa fie fulger. Si de fiecare data cand ne vedem e mai intens.

Daniela Nane : E pacat ca ne despartim, asa e. Dar un pacat in fata lui Dumnezeu nu e, pentru ca noi nu distrugem iubirea dintre noi. Iubirea ramane, vom pastra aceeasi grija intre noi, nu se rupe nimic din legatura sufleteasca dintre noi. Se transforma relatiile. Dintr-o relatie de iubire de logodnici, va fi o relatie de iubire de prietenie, intre frati. Se poate. Oamenii care se iubesc cu adevarat pastreaza in inima un loc important pentru cei pe care i-au avut in inima la un moment dat.

ANDREI ZINCA: Iubirea e pana la urma o energie, o relatie energetica intre doua fiinte, care la fel ca orice energie se transforma, ramane o memorie in inimoara, cel cu care te-ai iubit si n-ai ajuns sa schimbi sentimentul asta in ura, in dusmanie, pentru ca n-a fost iubire, ci cum zicea Daniela deunazi, o asteptare inselata, pentru ca asa iubirea se poate transforma intr-o ura. Ramane urma pe care o lasa celalalt in viata ta. Fiecare a contribuit la schimbari importante in viata celuilalt.

Daniela Nane : Au fost schimbari benefice. Si am capatat experienta unei relatii extraordinare. Exista oameni cu care poti sa ai acest fel de comunicare.

ANDREI ZINCA: Cel mai bun prieten pe care poti sa-l ai este iubitul tau, iubita ta. Pentru ca este omul care te cunoaste cel mai bine. Prietenia este o componenta foarte importanta a iubirii. Nu poti sa iubesti pe cineva, fara sa-i fii si cel mai bun prieten. Fara sa existe o sinceritate, o posibilitate de a vorbi tot timpul deschis, de-ati exprima ideile, de-ati exprima sentimentele, de a spune ce gandesti unul fata de celalalt, de ce simti intr-o anumita situatie, sa-i ceri sfatul prietenului tau.

Pentru unii iubirea de la distanta exista. Pentru unii povestea scenariului meu, unul dintre personajele din filmul meu este un batran scriitor care s-a indragostit cand avea 30 de ani, fara s-o cunoasca, doar uitandu-se in ochii femeii pe care a iubit-o tot restul vietii, si a pastrat acea iubire in sufletul lui, fara s-o cunoasca niciodata. Si a ajuns 40 de ani mai tarziu si iubeste aceeasi femeie, care este motorul vietii lui. Exista posibilitatile acestea. Nu in cazul meu. Nu in cazul nostru. Eu am nevoie de o prezenta permanenta langa mine. Distanta dilueaza sentimentele. Pentru ca nevoia de o prezenta fizica face sa se dilueze sentimentul.

Or, in cazul nostru, cred ca, luand in considerare si experienta mea din relatiile anterioare, in care nu am fost atat de implicat ca in cazul nostru, pentru ca noi realmente in momentele in care am trait impreuna, am trait o familie, am fost o familie si continuam sa fim o familie. Distanta dilueaza usor, usor sentimentul. Il face sa se linisteasca. Ceea ce ramane e prietenia, care nu se dizolva. Si ramane acea urma in inima fiecaruia. Dar singura problema si avantaj in acelasi timp e ca dupa aceea nimic nu poate sa urmeze care sa nu fie cel putin la fel sau mai bine. E dificultatea de a-ti gasi perechea cu care sa fie la fel sau mai bine decat a fost.

“Eu vreau sa vina dupa mine, dar ea nu poate”

ANDREI ZINCA: Amandoi simtim acelasi lucru, aceeasi nevoie de a explora cealalta cale. Daniela mai vrea un copil, ceasul bate, eu in sase luni de zile n-am sa-mi schimb ideea. Eu vreau sa vina dupa mine, dar ea nu poate. In sase luni de zile n-o sa-si schimbe ideea. Si ceasul face tic-tac, mai mult pentru ea, decat pentru mine. In ceea ce priveste cautarile ei si dorintele ei, ceasul bate mai mult pentru ea, decat pentru mine.

Daniela Nane : Stii care-i culmea? Ca eu inteleg foarte bine de ce face alegerile pe care le face. Am mai discutat asta cu prietenii si-mi spuneau: „Ai sa-l convingi tu, pentru ca va iubiti si o sa accepte sa mai aveti un copil”. Dar nu e vorba sa-l conving sau nu sau sa-l pun in fata faptului implinit, ceea ce nu se face, dar l-as obliga sa traiasca intr-un fel pe care nu l-ar alege in mod normal. Iar eu il iubesc si vreau sa fie fericit, sa traiasca asa cum doreste. Nu pot sa-l oblig sa traiasca conform principiilor mele, conform dorintelor mele. Pe de alta parte, nu pot sa renunt nici eu la dorinte care sunt importante pentru mine. Fiecare dintre noi a renuntat la dorinte care sunt mai putin importante, ca sa fie bine.

Dar, pe de alta parte, sunt lucruri pe care simti ca trebuie sa le faci. Simt ca mai vreau un copil. Am si visat fetita care ar vrea sa vina la mine, iar de cate ori ma gandesc la acea posibilitate, ma infior de bucurie. E un lucru pe care-l astept in viata mea. Il astept cu rabdare. Nu sunt incrancenata, nici disperata. Am in fata si perspectiva de a nu-mi implini acest vis, pentru ca acum, dupa aceasta despartire, decat sa fiu cu cineva nepotrivit, mai bine singura. Si atunci, daca nu o sa gasesc un om cu care sa am acest tip de comunicare extraordinara, acest tip de iubire, sa avem moduri comune de a vedea lucrurile si dorinte asemanatoare, prefer sa fiu singura, decat cu cineva care sa nu fie conform dorintelor mele. Nu e vorba de inflexibilitate aici, sunt lucruri cu care se poate negocia.

Sunt compromisuri mai mari sau mai mici pe care le faci pentru fericirea celuilalt. Dar sunt lucruri care sunt importante pentru tine si la care e bine sa nu renunti, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, vei trai cu regretul in suflet. Imi dau seama ca, despartindu-ne acum, exista posibilitatea, asa cum spunea si Andrei, 50% sa nu mai apara nimic la fel de intens si la fel de frumos. Pe de alta parte, sunt 50% sanse sa apara. Nu stiu.

Exista o sansa ca peste 3-4 ani de zile sa ne intoarcem unul la celalalt

ANDREI ZINCA: Imi dau seama ca am putea sa modificam procentul. Exista o anumita sansa ca peste 3-4 ani de zile, sa nu-ti fi indeplinit visul si sa ne intoarcem unul la celalalt. Nici unul n-a gasit nimic si ne dam seama ca iubirea cea mare e acolo. Cand esti actor prin viata, te lasi furat de scenariu fara sa-ti dai seama ce interesant e si-ti traiesti doar fericirile si bucuriile. Cand reusesti sa te detasezi si sa devii regizor si sa te uiti la ce frumos e scris scenariul pe care ti-l pune Dumnezeu in fata, ajungi sa traiesti prin asta: cat de pasionanta, interesanta, plina de suspans este existenta pe care ti-a scris-o Dumnezeu.

Nu putem face altceva decat sa ne uitam la ziua de astazi si sa actionam in baza a ce simtim azi. Tot ce e legat de maine devine acum o speculatie. Pur si simplu, astazi nu putem sa continuam la fel impreuna, chiar daca ne iubim. Dimineata cand te trezesti in pat singur si stii ca esti singur, este una, cand te trezesti in pat singur si stii ca nu esti singur, este alta, un sentiment foarte greu. Citeam undeva ca Paul McCartney si fosta lui sotie au fost in douazeci si ceva de ani de casatorie sau cati au fost, o singura noapte au fost despartiti. In rest, tot timpul s-au trezit dimineata impreuna. Fiecare e diferit. Sunt altii, cunoastem o pereche, care sunt casatoriti de 14, 15 ani si unul traieste in Norvegia si unul traieste in Romania, se vad din cand in cand, sunt bine, multumiti si fericiti. Asta este ceea ce isi doresc de la viata. Fiecare isi doreste altceva. Pentru mine trezitul de dimineata este la fel de important ca felul in care ai petrecut noaptea cu femeia de langa tine. Or, astazi, ne apasa lipsa, la fel de mult cum ne bucura prezenta. Pentru mine, cel putin, este o stare pe care nu o pot continua. Asta este astazi. Ce-o sa fie maine, Dumnezeu stie.

Totdeauna ne gandeam la cum o sa traim si ce o sa facem maine, n-aveam ce sa facem si o puneam in grija lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a trimis un mesaj: si-a incrucisat bratele si a zis: „Descurcati-va!”. Trebuie sa intelegem mesajul si sa ne descurcam. Ce-o fi maine, vom vedea. Poate ne pregateste altceva, relatia noastra a fost doar o pregatire si am ajuns amandoi in stadiul in care putem sa fim gata pentru ceea ce urmeaza sau poate ca ne zice: „Ok. Luati-va o pauza, dati-va seama ca ce aveti in cap este derizoriu si ca nu va duce nicaieri ca de fapt adevarul vostru este impreuna”. Fiecare o sa-si caute ce vrea sa-si caute, eu o sa ma duc sase luni in Asia, ea o sa-si caute o familie in care sa mai aiba un copil. Daca o sa reusim, o sa reusim, daca nu, poate ca Dumnezeu o sa ne aduca din nou impreuna. Exista si posibilitatea asta. Toate trei posibilitatile: sa nu ne gasim niciodata pe nimeni, sa ne gasim, sau sa ne intoarcem unul la celalalt. Dar prezentul nu mai poate continua asa cum e.
 

“Eu nu pot sa traiesc decat asa, mana in mana”

Andrei Zinca: Traim intens momentele pe care le avem impreuna, trei saptamani, o luna jumate, doua si apoi vine golul. Vino langa mine sa vezi cum sunt cand ajung la Miami sau stai cu ea dupa ce am plecat, sa vezi cum se simte. Una e sa te trezesti dimineata, sa stii ca esti singur, ai acceptat aceasta situatie.

Daniela Nane : Pentru el e mai dureros sa stie ca iubeste si ca e iubit, dar ca nu are iubita lui langa el.

Andrei Zinca:  Eu nu pot sa traiesc decat asa, mana in mana. Cand imi iei chestia asta ma lasi fara aer. Dar mi-e mai usor sa nu am, sa stiu ca nu exista. Traiesc cu mine si cu ce am in jur si-mi deschid orizonturile catre alte posibilitati. Am nevoie de perechea mea. Am incercat timp de doi ani si jumatate sa ajung la o solutie. Nu am incercat sa traiesc in felul asta. Tot timpul am avut speranta ca se va gasi o solutie ca sa ajungem sub acelasi acoperis. Or, solutia asta nu exista.

Mi-am dorit sa fiu actrita de teatru de cand eram copil

Daniela Nane : Sunt lucruri pe care le simti. Practic, mi-am dorit sa fiu actrita de teatru toata viata, de cand eram copil. Si cea mai mare bucurie a mea e sa vad oamenii cum pleaca fericiti de la teatru, ca pleaca intr-o stare interioara care sa-i faca mai buni. Am senzatia ca-mi implinesc datoria pentru care am venit aici. De cand sunt cu Andrei au venit catre mine roluri foarte importante: am facut Zoe din „O scrisoare pierduta” la Bulandra, am jucat la Andrei Serban fiica cea mare in „Regele Lear”. Acum repet iarasi un spectacol, Veta din Caragiale, iarasi o comedie. Si stau sa ma gandesc daca astea sunt semne ca trebuie sa merg pe calea pe care mi-a harazit-o destinul, sa merg in acord cu misiunea mea pe acest pamant, sau sunt doar ispite care sa ma faca sa ma gandesc la ce anume e cu adevarat important pentru mine. Dar raspunsul nu poti sa-l afli mental. Raspunsul e doar in suflet.

Noi suntem recunoscatori pentru ce am primit

Daniela Nane : Si Andrei m-a intrebat: cat de mult iti doresti acest copil? Pune in balanta! Cat de mult iti doresti acest copil si cat de mult iti doresti sa fii cu mine? Am intrat in meditatie de foarte multe ori; n-am cum sa fac diferenta. Atunci a spus, nu se poate, trebuie sa-ti doresti ceva mai mult. Intr-adevar, imi doresc foarte mult un copil, inca un copil, chiar daca deja avem trei. Poate de-aia mi-a si paarut in vis, pentru ca e o prezenta, o simt, ma gandesc la ea, o astept. E foarte complicat. Pentru ca pe de alta parte imi dau seama, suntem atat de potriviti unul pentru celalalt. E o relatie ideala, avem gusturi comune…

Andrei Zinca: Avantajul pentru noi doi cred ca este faptul ca amandoi suntem niste persoane foarte spiritule, in ciuda diferentelor de religie. Adevarul este ca primul lucru care m-a facut sa ma uit la Daniela, cu alti ochi decat cei ai regizorului care lucreaza cu actrite, a fost prima conversatie pe vare am avut-o despre Reiki, cand am aflat ca este interesata de practicile energetice, atunci m-am uitat la ea si am spus: vreau sa aflu mai mult despre fata asta. E foarte greu sa-ti gasesti in lume un partener care sa aiba aceeasi intelegere spirituala a vietii. Cred ca asta ne ajuta foarte mult in a intelege unde suntem, pentru ca nu functionam si nu actionam doar pe baza de impulsuri sau manifestari robotice.

Incercam sa intelegem care e pozitia noastra energetica in univers. Exista un dialog permanent intre energiile care circula in univers si in care suntem si noi inclusi. Trebuie sa intelegi un pic ce e parte din menirea pentru care ai venit pe pamant. Exista intalniri care rezista pentru o viata, pentru un timp sau pentru o zi si trebuie sa-ti dai seama, ca nu trebuie sa te agati cu disperare, pentru ca poate iti dai seama ca nu e.

Daniela Nane : Trebuie sa te bucuri de ce primesti, sa fii recunoscator pentru ce primesti. Iar noi suntem recunoscatori pentru ce am primit.

Ne-am implinit unul pe celalalt

Andrei Zinca: Este dureros sa te gandesti la viitor si este frustrant sa te gandesti la viitor, este mult mai important sa te gandesti la ce avem si la ce am avut impreuna si ce am trait si unde am ajuns impreuna. Sa te gandesti unde eram acum doi ani jumate, ca fiinte, ca personalitate, ca maturitate, si cat de mult ne-am implinit unul pe celalalt. Poti sa iti jelesti pierderea, pentru ca noi o sa avem o pierdere, sau sa vezi ce ai castigat in timpul asta. Dar durerea nu ti-o va lua nimeni si va fi foarte greu.

Eu, in viata mea, am avut experiente de tipul asta in care trebuia sa iau decizia: ma duc pe drumul prin dreapta sau pe cel din stanga? Si m-am dus pe drumul prin dreapta, dar ar fi trebuit sa o iau pe cel din stanga, insa nu eram pregatit, asa ca am mers pe un drum plin de obstacole. Dar asta nu inseamna ca viata nu iti da o alta sansa ca sa o iei pe drumul cel bun. Trebuie sa treci prin toate greutatile si prin toate obstacolele ca sa inveti, sa fii pregatit sa o iei pe drumul pe care n-ai luat-o. Si destinul iti va da o sansa pe care ai pierdut-o la un moment dat, sa te intorci pe drumul cel bun, dupa ce ai invatat o lectie. Daca asta este adevarul relatiei noastre si daca pornim pe un drum pe care nu ar trebui sa pornim, o facem pentru ca nu suntem pregatiti sa mergem pe drumul pe care deja suntem. O sa invatam. Si destinul ne va da o alta oportunitate, in mod cert, daca asta este drumul nostru.
 

Parerea mea ca regizor despre actrita Daniela Nane este aceeasi

Andrei Zinca: Am un proiect aici si voi reveni, dar asta nu inseamna nimic, relatia noastra profesionala, nu are nici o legatura cu relatia noastra personala. In viata profesionala Daniela face si ea parte din proiectul pe care il voi realiza. Din punctul asta de vedere, lucrurile nu se schimba, parerea mea ca regizor despre actrita Daniela Nane este aceeasi, nu se schimba odata cu relatia noastra. Eu cred ca daca nu poti sa separi lucrurile, daca nu poti sa o faci ca regizor, esti in buda. Trebuie sa poti sa o faci!

Eu am ales-o, de exemplu, pe Daniela pentru serialul pe care l-am facut aici, nu pentru ca aveam o relatie cu ea, chiar nici nu aveam. Am ales-o pentru ca era o actrita foarte buna si Daniela continua sa fie o actrita buna, chiar mai buna, pentru ca timpul nu face nimic altceva decat sa imbunatateasca, sa accentueze calitatea. Faptul ca ne-am mai iubi peste 6 luni sau nu ne-am mai iubi, nu cred ca ar trebui sa influenteze relatia noastra profesionala. E adevarat, stiu ca ar da motive de vorbit, ca toate ziarele de scandal si toti paparazzii ar fi dupa noi, sa vada ce se intampla pe platoul de filmare. Asta e altceva. Cand va fi vorba sa incepem filmul ne vom uita unul la altul si vom decide daca putem sa lucram impreuna sau nu, sa vedem daca relatia profesionala afecteaza relatia profesionala sau nu. Teoria ar spune ca nu, dar o sa vedem atunci, vom vedea peste 6 luni de zile unde ne aflam, unde suntem.

Andrei Zinca: E un film de dragoste, atlfel nu se poate. E o poveste de dragoste pe care o vom filma aici si Daniela are unul dintre roluri. Este un scenariu pe care l-am scris impreuna cu Adrian Lustig. In momentul in care scrii, scrii cu anumiti parametri si unul dintre personaje este scris cu Daniela in minte, dar nu pentru ca as iubi-o pe Daniela, pentru ca nu as putea spune ca il iubesc si pe celalalt actor pe care l-am avut in minte cand am creat celalalt personaj.

Sunt cazuri de regizori care si-au folosit sotiile in roluri care nu li se potriveau

Andrei Zinca: Daca Dali sau Neruda sau Shakespeare au inspiratia in iubire, nu inseamna ca muzele lor participa la scrierea sonetelor sau la pictarea tablourilor. Actorul este diferit pentru ca participa in mod implicit la crearea operei de arta si cateodata se pacatuieste, „iti produc filmul, dar o bagi pe iubita mea”, regizori care sunt cuplati cu pseudoactrite pe care le pun in film pentru ca sunt iubitele lor, si asa mai departe. Eu am norocul ca am de-a face cu o actrita care este foarte buna. Am sa spun cand este buna sau cand nu, cand faci bine sau nu faci bine.

Daniela Nane:  Pentru ca de multe ori se intampla sa fie oameni orbiti de iubire si sa nu mai vada faptul ca iubita sau sotia nu sunt bune. Si mai sunt cazuri de regizori care si-au folosit sotiile in roluri care nu li se potriveau sau nu au vrut sa le spuna ca sunt bine intr-un rol sau in altul. Intre noi, a fost inca de la inceput o discutie despre faptul asta, mai ales ca si e prima oara cand am o relatie cu cineva din domeniul meu. Si chiar l-am rugat sa fie mereu obiectiv, sa-mi spune absolut tot ce nu i se pare in regula. Nu este nici o suparare sa ti se spuna ca nu ti-a iesit rolul ala, asta este situatia. Intradevar, un film nu depinde doar de actori, sunt atatia factori care contribuie la succesul unui film, bucatia ta de actorie poti sa o faci bine, dar daca nu e montat sau regizat ca lumea, degeaba.

Andrei Zinca: Este foarte important sa privesti cu obiectivitate partea profesionala de partea pesonala. Faptul ca iubesti pe cineva, nu inseamna ca trebuie sa ii creezi calitati pe care nu le are din punct de vedere profesional.

Daniela Nane:  Pentru ca ii faci un rau.

Andrei Zinca: Iar daca le are nu trebuie sa fortezi nota. Daca iubita mea este o actrita buna, asta nu inseamna ca trebuie sa existe in toate proiectele pe care le fac. Si foarte important este ca exista libertatea asta intre noi, pentru ca in dezvoltarea scenariului nu exista un rol pentru ea de la inceput. Daniela mi-a zis ca nu este nici un fel de problema daca nu exista un rol. Dar lucrurile s-au dezvoltat in asa fel pentru ca dramaturgia a cerut la un moment dat aparitia unei povesti care era buna pentru ea.

Nu exista gelozie intre noi

Andrei Zinca: Este adevarat ce spui tu, ca un regizor bun nu are cum sa se indragosteasca de o actrita proasta, teoretic, dar si un om inteligent care ajunge la criza celor 45-50 de ani incepe sa se prosteasca in anumite domenii, asa ca incepe sa aiba puncte debile. Exista cazuri si cazuri, exista cazuri fericite si cazuri mai putin fericite. Cazul nostru, slava Domnului, este unul fericit.

Daniela Nane:  Si nu exista gelozie intre noi, dimpotriva l-am facut sa cunoasca actrite care ar fi potrivite, frumoase, talentate si chiar nu e cazul… Vreau ca proiectul lui sa iasa foarte bine la fel cum isi doreste si el si nu ma intereseaza pe mine ce distributie face, Doamne fereste, daca pot sa-l ajut cu ceva o fac cu drag, dar altfel nu cer nimic, nu am pretentii, nu am asteptari. Relatia noastra de iubire este separata absolut de proiectele personale. Ca imi mai cere parerea cateodata si ii mai spun ce cred, o fac cu toata dragostea, daca ii foloseste parerea mea sau nu asta e o alta poveste, dar incerc mereu sa ii dau o parere sincera.

Sinceritatea absoluta a fost un motor al relatiei noastre

Andrei Zinca: Copiii au fost foarte implicati, pentru ca atat Codrin, cat si Bela si Sebastian au trait ca intr-o o familie, atat timp cat am stat impreuna, realmente am trait ca o familie, lucru care s-a intamplat pentru prima data si pentru Codrin si ai mei, dupa o lunga perioada de timp. Este una dintre cele mai importante preocupari in momentul de fata. Ce se va intampla cu copiii. Nu i-am anuntat, am luat aceasta decizie saptamana aceasta, ne-am pus capetele la lucru si am ajuns la decizia asta, mai mult din cauza mea pentru ca am pus un fel de ultimatum zicand ca primavara aceasta nu mai putem merge asa. Drept care urmeaza acum sa ne ocupam de copii. Cerem sfatul psihologilor si incercam sa facem tranzitia cat mai putin dureroasa. Toti trei au trauma asta legata de pierdere si asta va fi din nou o pierdere.

Daniela Nane:  Da, e complicat si pentru copilasii lui.

Andrei Zinca: E partea cea mai dificila pentru ca iese de sub controlul nostru. Dar vrem sa fie cat mai usor pentru copii. Minciuna este exclusa.

Daniela Nane:  Asta este un lucru care a fost foarte clar intre noi, inca de la inceput. Sinceritatea absoluta a fost un motor al relatiei noastre, chiar daca erau opinii diferite sau sentimente neplacute in legatura cu ceva sau cineva ele au fost intotdeauna rostite, au fost analizate la rece.

Andrei Zinca: Si acelasi lucru vrem sa ii invatam si pe copii tot timpul.

Daniela Nane:  Sa fie cinstiti si sa nu minta. E greu, dar nu imposibil. Fac o paranteza, Codrin are o consiliera la scoala. Ea mi-a spus ca, in cariera ei, a intalnit putine relatii atat de profunde intre mama si copil, asa cum este intre mine si Codrin. El este foarte cinstit, chiar daca face cate o boacana, imi spune, o rezolvam, refacem ce e de refacut, suporta si niste consecinte negative, dar a facut o pozna si asta e, o luam ca atare. Daca imi spune, e OK. Daca nu-mi spune, se intampla lucruri neplacute si el este cinstit si spune intotdeauna. Este intradevar o relatie foarte cinstita intre noi si asta l-am rugat de mic, i-am spus sa nu minta ca se poate rezolva orice, pentru ca ne iubim si vom gasi o solutie. „Orice om greseste, dar trebuie sa-mi spui!”, l-am invatat. Si-mi spune, mititelul, tot. Face 9 ani in aprilie…

Andrei Zinca: Fata mea are 18 si baiatul 14 jumate. Eu il iubesc foarte tare pe Codrin si e unul dintre cele mai dureroase lucruri… Dar faptul ca noi luam o decizie nu inseamna o eu o sa dispar si n-am sa mai exist pentru ei. Este o balanta foarte dificil de realizat pentru ca, in acelasi timp, vrei sa lasi un teren curat si pentru alta posibilitate de atasament, poate sa apara un alt barbat in viata Danielei care sa insemne ceva si pentru el. Din pacate, copiii sunt cei care sufera intotdeauna cel mai mult, pentru ca noi, ca adulti, mai avem elemente pe care putem sa ne sprijinim, dar copii nu ne au decat pe noi.

Conform presei, am fost casatoriti de nu stiu cate ori

Andrei Zinca: Da, ne-am gandit si la ce se va comenta. Este unul dintre motivele pentru care imi este greu sa traiesc in tara aceasta, dar au aparut speculatii si inventii si inainte de asta, conform presei, am fost casatoriti de nu stiu cate ori, Daniela a avut nu stiu cati copii cu mine, au ajuns chiar sa sune la mama acasa sa o intrebe pe mama. Singurul adevar este asta, care are importanta, pe care noi il respectam si dupa care ne vom ghida.

Daniela Nane:  Stii cum e, fiecare vede intr-un om exact ceea ce vrea sa vada, indiferent de ce spunem noi, cei care vor sa creada una sau alta, atat ce au ei in cap vor vedea. Noi suntem cei care suntem, situatia este cea care este si nu avem de ce sa dam explicatii nimanui, sa ne justifam in fata altora, dacat unul fata de celalalt, asta e tot ce conteaza. Ca vor exista speculatii? Ele vor exista intotdeauna si ce sa faci.

Andrei Zinca: Motivul pentru care am acceptat sa vorbim cu tine este pentru ca revista ta este singura revista in care adevarul e respectat, in care dragostea, iubirea, sentimentele au un suport si sunt respectate si stim ca revista ta este caminul ideal pentru ceea ce simtim. Si poate ca fiind in randurile revistei tale, tot ce se intampla cu noi va fi un pic protejat de scandal. Pentru ca exista un anumit respect pentru sentimente in randurile revistei tale si sper sa functioneze si sa fim un pic mai protejati.

Este deosebit de datator de sperante si, in acelasi timp si incurajator intr-un fel, faptul ca doua persoane decid sa se desparta pe platoul iubirii lor. Una este sa decida doar unul ca se despart, si este atat de diferit sa zici ca ne iubim si exact pentru ca ne iubim este cel mai bine ca fiecare sa mearga pe drumul lui, ca sa nu ajungem la frustrari. Ca si in domeniul nostru: e mai bine sa opresti un show in topul ratingurilor, decat sa-l elimini pentru ca nimeni nu se mai uita la el. Nu vrem sa mergem pe panta de coborare, mai bine sa ne oprim si sa ramanem cu sentimentul asta si sa ne dezvoltam pe baza lui de acum inainte. Noi am tot incercat, dar asta e. Exista un suflet, si exista o materie, materia zice ceva, sufletul zice altceva. Poate viitorul ne pastreaza alte surprize, dar deocamdata prezentul este de necontinuat.

Niciodata nu m-am simtit acasa in America

D.N.: Ne-am gandit la tot. Am intors situtia pe toate partile si m-am gandit ca daca ar fi sa ma duc acolo, ce fac cu profesia? Si chiar ma gandeam sa fac un doctorat in Fine Arts la o universitate de acolo si sa fiu profesor de actorie. As putea sa fac si film. E adevarat, teatru, cum fac aici, n-as putea sa mai fac, dar sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le fac. Andrei glumea la un moment dat ca pot sa-mi deschid un cabinet de terapii complementare. Sunt multe lucruri pe care as putea sa le fac.

Andrei Zinca: Dar exista un motiv dincolo de logica. Un motiv care nu o lasa sa se desprinda de aici. Si desprinderea si reimplantarea, de oriunde ar veni, este traumatica. Daca nu ai o motivatie puternica care sa te ajute sa treci peste perioada aceasta de reimplantare, totdeauna iti ramane chestia aia in cap care-i usoara. La mine acasa totul merge bine, dar cand pleci de acasa zici: „Doamne, ce caut in tara asta?”.

Andrei Zinca: Stii care este paradoxul? Ca in toti anii petrecuti afara, niciodata nu m-am simtit acasa in America. Prin ´93 „acasa” a disparut si din Romania… A devenit „ma duc in tara”. „Acasa” nu a existat nicaieri. Prima oara cand am plecat in Miami intr-o scurta vacanta a fost prima oara cand m-am simtit acasa. Asta este paradoxul. Iti dai seama cum a funtionat implantarea mea aici. Este atat de dureros sa ai de-a face cu lucrurile tale care aveau infatisarea celor pe care tu le stii, dar in esenta s-au schimbat total in rau.

Andrei Zinca: Mama mi-a zis: „E prea tarziu pentru mine”. Deocamdata. Vom vedea. Sa pleci de aici nu e asa usor. Uite-te in jur, toata lumea injura, zice „Ce-a ajuns tara asta”, „Dorinta mea e sa fiu in alta parte”, dar nimeni nu pleaca. E foarte greu sa te smulgi. Nici nu schimba, nici nu fac nimic ca sa schimbe.

Daniela Nane:  Sunt oameni care trebuie sa schimbe, trebuie sa ne implicam toti sa schimbam in bine lumea asta in care traim.

Andrei Zinca: Este o lupta cu minima rezistenta. Tine de comoditate. Iti dau exemple: eu totdeauna am zis, ca tanar membru al partidului comunist si lider al tineretului universitar, am zis prietenilor mei care plecau: „Vreti America? Faceti America aici. Stati luptati si schimbati”. Pana in momentul in care mi-am dat seama ca era o lupta cu morile de vant. Nu erau de vina oamenii, ci sistemul. Si-n clipa aia am decis sa plec. N-a fost usor. Dar simteam ca nu mai pot sa respir, ca nu se mai poate. Am plecat, am suferit, dar aveam tot timpul o motivatie. Stiam ca am facut tot posibilul, dar era imposibil. Si singura solutie era plecarea. Intoarcerea era imposibila, pentru ca usile erau inchise atunci. Deci nu era drum de intoarcere, erai fortat ori sa mori pe front, ori sa castigi. Asta e motivatia.

In contextul actual, tu continui sa lucrezi, sa-ti castigi o paine, nu-ti place, dar trebuie sa treci printr-o suferinta ca sa faci schimbarea. Cand s-a produs schimbarea la noi? Cand lumea nu a mai avut nimic de pierdut. Eu imi aduc aminte cand frica nu mai exista. Atunci a iesit lumea pe strada. Cand o sa explodeze toata cloaca asta, ca ai rahatul pana la nas si daca deschizi gura il inghiti, atunci poate ca lumea o sa reactioneze si o sa produca schimbarea.

Andrei Zinca: Da, e un sistem. Si sistemul nu poate fi schimbat decat de mase. Daca nu, trebuie sa iesi, sa zici: „Domnule, vreau sa traiesc confortabil, dar nefericit”. Daca nu, cauti fericirea trecand printr-o perioada de disconfort. Daca poti sa fii fericit, sa fii multumit, sa te trezesti dimineata sa zici „Ah, ce zi frumoasa”, atunci da-i inainte. Dar daca ai un pic de constiinta, e foarte dificil sa faci lucrul asta. Zilele trecute era un comic care zicea: „Singurele lucruri care au rating in televiziune sunt stoarfele, bulanele”. Ce vrei sa fac? Sa joc Cehov? Da! Dar nimeni nu zice „da”.

Daniela Nane:  Ba da, zicem, dar suntem atat de putini, incat nu se aude.

Am plecat de la un popor care-si dadea si camasa de pe el

Andrei Zinca: Intrebarea de baza este care este rolul tau in societate, ca propagator de idei prin intermediul televiziunii? Care e rolul in societate al televiziunii publice? E o confuzie totala.

Daniela Nane:  Sunt oameni care nu inteleg ca au ajuns in posturi cheie pentru ca au o misiune speciala acolo. Si-n fiecare clipa au posibilitatea sa aleaga sa mearga pe un drum sau pe altul. Si au posibilitatea, in functia respectiva, sa faca schimbari in bine. Ca aleg s-o faca sau raman in comoditate si cer doar rating… E foarte usor de spus „Asta cere publicul”. Pentru ca publicul pentru rating va fi nevoie sa mai cobori o stacheta, si inca una, pentru ca ratingul sa fie din ce in ce mai bun. Nu, asa l-ai educat.

Andrei Zinca: Eu am plecat de la un popor care-si dadea si camasa de pe el, daca erai prietenul lui. Acum este un popor care-ti jupoaie si camasa de pe tine, nu ca sa si-o puna pe el, ci pentru ca numai camasa lui sa poata fi vazuta.

Daniela Nane:  Asa e. E foarte greu de judecat din afara alegerile celuilalt. Nu e vorba doar de comoditate, din punctul meu de vedere. Acum, depinde si ce nivel spiritual ai. Daca traiesti la nivelul superficial al realitatii, poti sa judeci lucrurile doar in alb si negru si sa iei deciziile in functie de dorintele societatii.

Pe de alta parte, la un anumit nivel de evolutie spirituala, realizezi ca viata poate fi privita si altfel. Nu tine doar de comoditate, ci de drumul fiecaruia, pentru ca fiecare avem trasat un drum, pe care poti sa-l numesti destin. Ca-l urmezi sau faci un ocol si ajungi tot acolo, sau nu-l urmezi niciodata, depinde de liberul tau arbitru. Ca d-aia ai acest instrument minunat. Dar nu te simti fericit decat atunci cand esti impacat cu acest destin. Si acest destin este doar intre acel om si Dumnezeu. Nu poti sa stii de acel om trece prin ce trece si de ce alege in felul in care alege. Pentru ca are o motivatie interioara pe care uneori nu o cunoste nici el, e doar intre el si Dumnezeu.

In alt univers, ne-am casatorit

Daniela Nane:  Liberul arbitru are un rol foarte mare. Pentru ca din polaritatea asta alegi si iti cladesti viata. Ce alegi acum iti cladeste viitorul.

Andrei Zinca: Drumul este stabilit, dar are toate posibilitatile. Ai un drum stabilit care e legat de destinul tau, dar exista o gramada de cai de ajuns acolo. Depinde de tine pe ce drum te duci. Ne intoarcem la scenariul meu. Daca crezi in fizica cuantica, care e un lucru stiintific, in alt univers te-ai dus pe alt drum, ai facut si esti fericit.

Daniela Nane:  Si-n alt univers, ne-am casatorit si-am trait fericiti…