Luni, 24 noiembrie 2025, hub-ul cultural Bogdania din București a găzduit evenimentul intitulat “Al doilea veac de frumusețe”, o întâlnire dedicată Ninei Cassian care, pe data de 27 noiembrie 2025, ar fi împlinit 101 ani. Seara a adunat specialiști care au dezvăluit informații inedite despre harurile plurivalente ale Ninei Cassian, cea care a fost, deopotrivă, poetă, prozatoare, desenatoare, traducătoare, compozitoare, pianistă, publicistă.
Fotografii de Paul Buciuta
Alături de Alice Năstase Buciuta, ultima editoare a Ninei Cassian și autoarea albumului “Nina Cassian – 100 de chipuri” (Editura Cărțile Tango, 2024) s-au aflat profesorul Nicolae Gheorghiță, care a vorbit publicului dezvăluind detalii de mare valoare despre activitatea de muziciană a Ninei Cassian, precum și actrițele Daniela Nane și Simona Măicănescu împreună cu muzicianul Adrian Naidin, aceștia dăruind spectatorilor momente de mare intensitate artistică. Întâlnirea a fost moderată de poeta Cristina Bogdan, organizatoarea unor seri literare de excepție în spațiul de la Bogdania, iar intervențiile din public ale actriței Ioana Crăciunescu și muzicianului Mircea Florian au contribuit cu dezvăluiri inedite despre viața și activitatea celei omagiate. Mircea Florian a evocat un moment de mare sensibilitate, cel în care Nina Cassian a dansat pe propria ei muzică, dăruindu-i un moment grațios de coregrafie – un alt har pe care ea și l-ar fi dorit împlinit, mai ales că studiase și balet, pentru câțiva ani, în copilărie.
Într-una dintre încăperile de la Bogdania a fost organizată o mică expoziție incluzând desene originale ale Ninei Cassian, un tablou portret al adolescentei Nina, realizat de pictorul George Löwendal, o oglindă și câteva obiecte vestimentare, toate reușind să recreeze un spațiu aparte ca o întoarcere în timp.
Jurnalista și scriitoarea Loreta Popa a consemnat că, pe 24 noiembrie 2025, a fost evocată “nu doar poeta, nu doar muziciana, ci femeia Nina Cassian, cu iubirile ei formidabile, cu sinceritatea ei brutală și luminoasă deopotrivă, cu înălțimile și prăpăstiile pe care le-a traversat neînfricată. Ne-am amintit de Nina cea care a inventat o limbă nouă, limba spargă, și de cea care și-a purtat viața ca pe un instrument muzical pe care poate nu l-a studiat îndeajuns, după cum singură mărturisea.
Seara a fost nu doar caldă, cât mai ales magică. Cuvântul Cristinei Bogdan a luminat întreaga casă, de care nu ai cum să nu te îndrăgostești, într-atât de generos te primește. O poți asculta ore întregi, fără să te plictisești, frumos, coerent, firesc. Actrița Simona Măicănescu ne-a ținut cu respirația suspendată: a citit poeziile Ninei nu doar cu glas, ci cu întreaga ei ființă, amintind și de „Dialogul vântului cu marea”, cartea în care Nina Cassian a stat de vorbă cu Carmen Firan și în finalul căreia Nina a spus, premonitoriu cumva: „Om muri și om vedea!”
Alice Năstase Buciuta ne-a purtat în propria ei poveste de iubire și admirație fără margini față de Nina, femeia, omul, poeta, prietena. Ne-a vorbit despre întâlnirile lor, despre experiența de a-i fi editor în România, despre drumul până la ușa poetei din America, unde i-a spus simplu și profund cât o iubește și cât și-ar dori să o aducă înapoi în România. Despre dezamăgirile Ninei, despre bătăliile câștigate, despre dorințele ei. Alice, cu darul ei unic de a nu se da bătută până nu reușește, i-a așezat România la picioare Ninei Cassian, demonstrându-i că românii o iubesc.
Profesorul Nicolae Gheorghiță a vorbit apoi despre proiectul recuperării Ninei Cassian în calitatea ei de compozitoare, un demers necesar și emoționant, care aduce la lumină o latură prea puțin cunoscută a personalității ei artistice.
Daniela Nane a adus poezia Ninei Cassian într-o zonă de vibrație profundă și de emoție pură. Fiecare vers citit de ea a avut delicatețea unui pas pe nisipul cald, dar și forța unui adevăr ce nu poate fi ocolit. A dat glas poemelor ca și cum le-ar fi purtat dintotdeauna în inimă, cu o noblețe calmă și o intensitate discretă, care au făcut ca întreaga sală să respire într-un singur ritm.
Iar Adrian Naidin ne-a dăruit, ca de fiecare dată, muzica aceea inconfundabilă care pare că vine din altă lume. A cântat minunat, cu acea îmbinare rară de putere, sensibilitate și autenticitate. Sunetele lui au legat între ele poveștile, vocile și emoțiile serii, creând un fel de coroană sonoră pentru Nina Cassian. Și ne-a și colindat…
Ioana Crăciunescu și Mircea Florian au completat atmosfera cu povești, amintiri. Ioana Crăciunescu a povestit cum a ajuns la New York, unde Nina Cassian, cu umorul ei irezistibil, îi amintea soțului din cinci în cinci minute că Ioana este prietena ei din România. „E de-a mea”, a adăugat Nina, cu eterna ei sinceritate șarmantă. Intervenția ei m-a făcut să mă uit prin Bogdania, să văd dacă nu cumva Nina însăși ne ascultă dintr-un colț al sălii, zâmbind.
A fost o seară de recunoștință, de lumină și de întoarcere la esența unei personalități artistice care continuă să ne fascineze și să ne unească. Laitmotivul serii a fost iubirea. Iubirea pentru o femeie care scria, cu o dureroasă ironie, că nu este îndeajuns de frumoasă.
A fost o seară în care ne-am lăsat mângâiați de amintirea unei femei care, întreaga viață, a măsurat distanța dintre ea și ea, ca în titlul extraordinarului documentar care o dezvăluie în toată complexitatea.”
