fbpx

Totul despre dragoste

de

Nu stiu sa iubesc doar cu trupul. Nu-mi intorc niciodata privirea dupa barbatii aratosi care trec. In luminile visului meu de noapte, in umbrele reveriilor mele de zi, nu apar nicicind frumosii recunoscuti ai planetei. Nu stiu sa doresc fara sa iubesc. Nu ma tem defel de abisurile abstinentei, dar ma dor cumplit cicatricele ratacirii in singuratatea sufletului.

Nu stiu si nu vreau sa stiu totul despre sex, mai ales atunci cind sexul se despoaie de dragoste si ramine o simpla, ieftin sunatoare moneda de schimb. Dispretuiesc amarnic revistele care se indirjesc sa dea sfaturi despre relatii bazate pe felatii, despre dobindirea fericirii in doar zece pasi, cit mai provocator si tembel rinduiti.
Dar as da orice sa invat totul despre dragoste. Sa fiu atit de bine pregatita, incit sa nu ratez cumva povestea aceea de iubire in care n-ar exista ascunzisuri, ezitari, reveniri ori retrageri, suferinte nedrepte, intirzieri sau tradari. Sa pot recunoaste, sa pot chema si pastra barbatul in stare a-mi fi, deopotriva, si jumatate si intreg. Sa astept curajos, sa stiu sa cuprind cu indrazneala trupul sau, care sa-mi fie „cel mai dorit dintre limanuri“. Sa invat pe de rost in ce ordine sa fac nu zece, ci un miliard de pasi ce ar putea conduce la fericirea zilnica, silnica, pe viata.
Iar pentru asta imi stivuiesc cu grija rabdarea. Incui deznadejdea in sipete grele. Reinvat rugaciunile inimii. Imi ung trupul cu miresme, ma imbrac in matasuri si astept, frematinda, singura imbratisare ce poate opri secundele-n loc. Aceea a marii iubiri.
Si numai citeodata, cind mi se strecoara in suflet indoiala ca poate clipa intilnirii a trecut, si eu n-am stiut s-o opresc, observ cit de aprig calendarul isi scutura zilele. Si numai cind se face frig si toamna incepe sa miroasa a despartire, simt cit de nemilos timpul imi scutura visele.

 

Categorii:
Scrisoare

Comentarii

  • Bună Alice! Aş vrea să pot oferi paşii spre fericirea absolută. Dar oare există fericire? Depinde de cum privim fiecare prea-plinul sau nu al paharului.Şi tot Paler, care avea răspuns la toate, ar putea spune acum: \"Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult decat aceea de a fi fericiti…\". Aş dori să-ţi cumpăr cărţile, ale tale şi ale Simonei Catrina. Cum se procedează? Locuiesc într-un colţ al ţării unde scara de valori e alta, în sensul că e important să avem bani, maşini fiţoase, haine de marcă…iar singura bibliotecă de aici se va desfiinţa…Ajutaţi-mă să ies din \"întunericul\" ăsta!!

    simonab martie 25, 2010 8:31 pm Răspunde

Lasă un răspuns la simonab Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *