Ce scurte zile doar niste stafii,/
Abia le vezi ti-e sufletu-n deriva/
Nimic nu esti din ce-ai fi vrut sa fii/
Si-un viscol rau iti sufla impotriva[…]
Ce scurte zile doar niste stafii,
Abia le vezi ti-e sufletu-n deriva
Nimic nu esti din ce-ai fi vrut sa fii
Si-un viscol rau iti sufla impotriva
Strabati ca-n vis desmarginirea sura
Si te desprinzi cu-al toamnei gust amar
Ti-e varsta ca o neagra aratura
Uitata pe un ses fara hotar
Sub pasii tai atatea morti marunte
Frunze si iarba devenind pamant
Ah cum ai vrea sa uiti fragila punte
Ce-n basmul vietii duce spre mormant
Ce scurte zile – minime detalii
Din risipirea unor mari vitralii
Din volumul Victor Felea, De toamna, Editura Cartea Romaneasca, 1986
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
