fbpx

Zaharia Stancu – N-am să vă spun…

de

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,

N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc.

Când bate vântul peste deltă, trestiile

Lin se leagănă, vii se leagănă, vii foşnesc.

 

N-am să vă spun pe cine aştept, dar aştept.

Inima n-are aripi, dar deseori zboară.

Toate cântecele lumii, toate, s-o ştiţi,

Încap într-un flaut, într-o vioară.

 

Cerul n-are margini, stelele au,

Miez şi margini de foc are şi soarele.

Vântul de seară mi-a spus c-o să moară

Dac-o să-i rupeţi în drum picioarele.

 

Ce să fac, dudule? Încotro s-o apuc?

Mă strigă din patru părţi zările.

Munţii cu păduri cu tot mor sufocaţi

Și-n curând o să moară sufocate şi mările.

 

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,

N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc,

Crângurile sunt pline de flori şi de iarbă

Și de arbori plăpânzi care cresc.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Comentarii

  • superb

    stefania iunie 19, 2011 3:12 pm Răspunde
  • Poem dumnezeiesc de frumos!

    Ioan LILA

    ioan octombrie 20, 2009 10:17 pm Răspunde

Dă-i un răspuns lui ioan Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.