Nicoleta Brînză este colega noastră de scris și de credință în mare dragoste. Blogul ei scris sub numele Zina Zen și găzduit cu mândrie de tărâmul nostru online, www.revistatango.ro este unul dintre cele mai citite și iubite, pentru că Nicoleta, moldoveanca de peste Prut, scrie în cea mai dulce și curată limbă română, așezând în cuvinte un suflet atât de frumos, încât îți vine să te refugiezi pe veci între undele lui. Împreună cu o prietenă la fel de îndrăgostită de scris, Vica Demici, Zina Zen a lansat cea dintâi carte a ei, paraLELE, o carte curajoasă, îndrăgostită, numai bună de citit într-o toamnă plină de roade și parfumuri proaspete. În grădina elegantă a Hotelului Boutique Cherie din București, într-o seară de septembrie 2014, Zina Zen și-a invitat oaspeții să înalțe spre cer baloane albe care să le poarte dorințele mai departe, acolo unde sunt auzite.
Alice Năstase Buciuta: Ai lansat o carte, prima ta carte. În ce fel se schimbă viața ta dincolo de acest debut?
Zina Zen: Din momentul în care m-am împăcat cu ideea că voi ieși în față și lumea va vedea cine este în spatele rândurilor scrise de mine, am simțit că urmează ceva important în viața mea. Am intuit, mai degrabă, nu am putut vizualiza nimic din ce urma să se întâmple, pentru că nici nu am îndrăznit să visez așa ceva. Știam că trebuie să-mi adun curajul și să-mi asum textele, gândurile, lumea dinăuntrul meu. Viața mea deja s-a schimbat. În foarte multe feluri. Am ieșit din zona din confort și tot de ce îmi era frică, s-a dovedit a fi, de fapt, o lume nouă, minunată, cu multă lumină, cu stări gustoase și oameni frumoși. Nu-mi pot explica de ce mi-a fost teamă atâta vreme și (de) ce credeam că (mă) protejez.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Când ai început să crezi cu adevărat că scrisul este drumul tău care te salvează de la derivă? Când te-ai refugiat în scris?
Zina Zen: Aveam foarte multe gânduri. Grele, contradictorii. Am început să scriu ca să le structurez, să văd cum se văd de pe coala albă de hârtie. Scriindu-le, mi-am dat seama că le pot înțelege. Reușeam să îmi recunosc anumite lucruri, numai punându-le pe hârtie. Cuvintele scrise nu țineau cont de orgoliu, de ambiție, de frica unei reacții, a unei respingeri. Cuvintele scrise nu mă judecau. Ele au o putere fantastică. Mi-am dat seama că aceasta este terapia mea. Tot ce se bătea cap în cap sau durea ca naiba, după ce era așezat pe hârtie, prindea o formă, căreia puteam să-i dau drumul.
Am scris dintotdeauna. Scriam ce mă impresionează, jurnale, dorințe. Scriam ce visam, fiind sigură că visele aduc un mesaj din viitor. Am scris despre lucruri pe care nu le puteam spune cu voce tare. Apoi am scris multe scrisori. Părinților, prietenilor, celor rămași acasă, celor plecați de lângă mine. Multe dintre aceste scrisori nu au fost trimise niciodată. Dar eu trebuia să găsesc o modalitate de a scoate cuvintele din mine. Uneori, am scris din cauza timidității. Alteori, pentru că aveam impresia că pe nimeni nu interesează „ce gând îți tremură pe buze”. Sau, am crezut că oamenii nu ar înțelege, că doar eu trec prin toate întrebările astea care încep cu „de ce”. Hârtia nu m-a dezamăgit niciodată. Ea a fost eliberarea mea. Răspunsul.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Pentru cineva de peste Prut, e de o sută de ori mai greu să scrie în Limba Română atât de limpede, atât de curat, atât de puternic. Cum ai reușit să ajungi aici?
Zina Zen: Eu am avut marele noroc să mă nasc anume în familia mea, unde Limba Română și valorile românești au fost și au reușit să rămână la cel mai de seamă loc din casă și din suflet. Gândesc românește și sunt foarte mândră de acest lucru. Noi am trecut cu mari sacrificii de la „limba moldovenească” și grafia chirilică, la limba natală, cea nativă și grafia latină. Însetați de românism, am citit biblioteci întregi de cărți și am tratat gramatica limbii române cu mult respect și considerație. Pentru mine, a fost o mare onoare să citesc, să scriu și să gândesc în limba română. Acest lucru îl înțeleg foarte puțini oameni. Cu părere de rău, tot mai puțini, în ultimii ani. Pe lângă aceasta, am avut șansa să am profesori extraordinari. Și acum, după atâția ani, de fiecare dată când am ocazia, îi transmit doamnei Barcoman un mare „mulțumesc” pentru curățenia limbii mele române.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Care dintre calitățile tale de basarabeancă te ajută în ceea ce faci? Care te încurcă?
Zina Zen: Având istoria familiei mele în spate, de fapt, istoria întregului meu popor, știu în fiecare secundă a existenței mele că lucrurile se pot schimba oricând. Și se pot pierde. Lucrurile, oamenii, identitatea, granițele, casa părintească. Uneori, din vina „nimănui”. Este destul de greu să fii în defensivă tot timpul, dar nu eu am scris istoria Basarabiei și nici în ziua de azi nu știm unde sunt mormintele străbunicilor mei, deportați în Siberia. În procesul meu de creștere și de căutare a locului meu în lume, m-au ajutat foarte mult răbdarea, viteza de adaptabilitate, puterea de înțelegere și iertare, speranța și, cel mai mult, credința. Și tot ele m-au încurcat, când lumea s-a transformat în junglă.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Unde te-ai născut?
Zina Zen: M-am născut în Republica Moldova, în Sărătenii Vechi, un sat de pe malul Răutului, cu cei mai frumoși, gospodari și ospitalieri oameni din lume. Chiar dacă ne-am mutat la Chișinău când aveam 3 ani, satul meu natal este locul în care petrec cel puțin o săptămână din an, pentru că acolo îmi simt rădăcinile, acolo îmi refac energia și numai la țară reușesc să înțeleg simplitatea și esența oamenilor și a lucrurilor. Tot timpul mă întorc împăcată și nouă de acolo.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce spuneai că vrei să te faci când vei fi mare?
Zina Zen: Când eram mică, voiam să mă fac mare. Atât.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Și te-ai făcut?
Zina Zen: Încă mai cresc.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum ți-ai ales pseudonimul? Care este povestea numelui Zina Zen?
Zina Zen: Mai degrabă pseudonimul m-a ales pe mine. Cu Zina a fost o întâmplare, o glumă. Aproape că nu are nicio semnificație, doar că e legat de un vechi prieten de-al meu care mă numea așa. Am adăugat Zen mai târziu, când am început să citesc literatură ezoterică și Zen a început să însemne mai mult decât „hai să gândim pozitiv”. Mi s-a părut o combinație temporară potrivită, dar timpul trecea, lucrurile se întâmplau. Primul blog, apoi trecerea mea pe Marea Dragoste, acum cartea. Nu am mai putut, dar nici nu am vrut să schimb nimic. Tot ce se întâmplă se întâmplă pentru că așa trebuie. Iar eu a trebuit să fiu Zina Zen.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Care este cea mai prețioasă răsplată pe care ai primit-o până acum pentru textele tale minunate pe care le-ai așezat pe blog și, iată, acum, într-o carte?
Zina Zen: Fiecare „mulțumesc” pe care l-am primit de la cei care citesc din gândurile mele, care, se pare, nu sunt doar ale mele.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Crezi în marea dragoste? O cauți? O vei găsi?
Zina Zen: Trei de „Da” și rămân în concurs!
