Celebrul si atat de iubitul realizator al emisiunii CRBL e PRO FM, (transmisa in direct si pe MTV), promotorul adevarului incontestabil ca Romanul n-are noroc ne-a povestit cu maxima deschidere despre anii copilariei si adolescentei sale si despre cum si-a intalnit iubirea. Frumoasa coregrafa venita de peste Prut, Elena, ii este astazi sotie lui CRBL, iar cei doi, Eduard si Elena Andreianu, au impreuna o fetita superba, Alesia, in varsta de un an si jumatate.
Marea Dragoste / Tango: Ai fost un copil cuminte? Faceai nazbatii cand erai mic?
CRBL: O, da! Primul giumbusluc l-am facut la 3 ani, atunci mi-am dat seama ca nu sunt sanatos, de fapt nu mi-am dat seama eu, mi-a povestit mama si atunci am zis E clar ca o sa ajung celebru, pentru ca in Pitesti, cum intri in Pitesti, dupa ce treci podul, sunt trei benzi de mers si acolo era caminul. La 2 ani si ceva a disparut Edi. Unde e Edi? M-a gasit bucatareasa. Si stiu asta din povestile mamei… Ca eu, Edi, eram pe dubla linie continua, pe mijlocul strazii, imi faceam nevoile… Nu stiu cum am ajuns sa-mi fac nevoile acolo, probabil ca atunci, dupa ce am facut, am calcat eu in ceva, asa ca zic mereu: De atunci, de cand mi-am facut nevoile pe strada, mi s-au tras toate…
Marea Dragoste / Tango: Mai canta cineva in familia ta, mai au talente artistice? Ce sunt parintii tai?
CRBL: Mama este educatoare, iar tata a fost CFR-ist. Mai am o sora si un frate, deci noi am fost o familie de romani normala, nici saraca, nici bogata. Si la noi in familie, mama fiind educatoare, muzica a fost mereu la mare pret. Tata, la fel, de cate ori aveam posibilitatea, dadea drumul la placa, imi aduc aminte, ne apucam sa dansam, dar nu ceva profesional, asa ca in familie. Dar mama, repet, fiind educatoare, ne invata cu toate dansurile cu calusul, cu horele, onca de la gradinita. Apoi, incet, incet, eu am devenit fan Mc Hammer, sora-mea s-a facut rockerita. Odata sora-mea si-a cumparat o caseta cu Sepultura, iar eu m-am dus la mama sa cer si eu, ca mie nu imi dadea bani sa cumpar casete. Si i-am zis: Ia uite, mama, ce asculta Mirela! Uite, vezi, eu ti-am cerut sa-mi cumpar si eu un album cu asta, si nu mi-ai luat! Si i-am pus melodia aia Can’t Touch This… Si asa castigam si eu o disputa si-mi mai luam cate o caseta.
Marea Dragoste / Tango: Tu esti cel mai mic dintre frati?
CRBL: Sunt mijlociul. Fratele meu e mai mic cu 4 ani si sora mea e mai mare ca mine cu un an. Ea era rockerita, eu eram cu hip-hop-ul, cu pantaloni largi, cu freze ciudate, taieturi in cap, nebunii. Eu intotdeauna am fost mare fan Dennis Rodman si intotdeauna mi-a placut sa fiu altfel decat ceilalti. Pe vremea aia nu aveam bani sa-mi cumpar blugi cum erau aici in Bucuresti, ii vedeam numai la Atomic, si atunci imi facea mama tot felul de pantaloni. Si, fiind fan Dennis Rodman, aveam cercei din aia mari, tepi in cap, ma faceam albastru pe la ochi si umblam pretutindeni cu rucsac in spate si pe role, asa ma stiau toti. Si, bineinteles, tot pornind de la dorinta mea de a iesi mereu in evidenta, m-am apucat sa fac o mica afacere cu second hand – nu mi-am deschis un magazin, ci cumparam de la un magazin second-hand. Il luam pe frate-miu cu mine si cu inca doi baieti si, cand bagau marfa la 5 dimineata eram primii, ne alegeam marfa cea mai buna, o luam pe datorie, pe caiet, stilul romanesc si veneam acasa cu toata marfa respectiva. Si, la mine acasa, facusem un atelier intreg, aveam toate culorile de materiale, markere, ate de cusut, super glue, prese… Luam adidasii si ii lipeam, ii coseam, ii redesenam si ii vindeam. Doar seara, la lumina scarii, ca nu poti sa-i vinzi chiar asa usor… De fapt, eu nu voiam neaparat sa iau bani pe ei, ci sa-i dau la schimb pe produse originale sau cat mai bune… Si noroc ca aveam becul ala din scara, pe care mai mereu il faceam sa nu mearga, ca sa facem schimbul doar la lumina usii. Luam haine de firma si le dadeam din astea de la second hand, care aveau cusute pe ele cate un semn Nike de la alta haina, de la alta geaca. Mama era si croitoreasa in timpul liber, iar de la ea am invatat si sa cos, ca nu aveam de ales… Si, uite asa, eram cel mai bine imbracat si original, acolo in Pitesti. Mai venea cate unul si zicea: Domnule, sunt dezlipiti. Dar ii ziceam: Prietene, sunt second hand, a plouat, ai mers cu ei, nu am ce sa-ti fac, nu pot sa-ti garantez pentru ei…
Marea Dragoste / Tango: Si numele de scena cand l-ai schimbat, cum ti l-ai gasit?
CRBL: Mie imi place sa fac versuri, pentru ca tata a fost mereu rebusist, sahist, intotdeauna a fost atent cu tot ce inseamna literele, cuvintele… Si stateam si faceam versuri. Mi-a facut tata cadou un dictionar de rime si, cu ajutorul lui, faceam versuri, orice idee imi venea, faceam versuri, rime si le puneam cap la cap. Si am gasit odata cuvantul cerebel si mi-a atras atentia. Eu eram atent sa vad cum se scrie si am scris eu “cerebel”, am taiat e-urile si am vazut cu iese CRBL si m-am gandit… mamaaa, ce ar putea sa insemne asta? Ca imi placea grozav cum arata… Si in ziua aia am gasit: Compun Rime Bine Legate. Si zic: Gata, sunt smecher. Iar Elvis, colegul meu care canta acolo, cand i-am povestit ca am gasit CRBL a zis: Mama, da ce ti se potriveste! Si asa mi-a ramas numele de atunci si asa o sa ramana, m-am insemnat.
Marea Dragoste / Tango: Si apropo de insemnat, cand ti-ai facut tatuajele?
CRBL: Ei, aici, a fost mai greu. Le-am facut abia in momentul in care am castigat increderea parintilor ca ceea ce fac eu este bine… Pentru ca eu faceam dansurile mele, nebuniile mele, dar parintii ma tineau din scurt. Intotdeauna parintii mi-au zis: Poti sa faci orice in viata, in directia asta, dar tine-te de scoala. Daca ai ratat cu scoala, atunci se incheie si cu dansul. Eu eram si la teatru, si cantam cu o trupa, si dansam la un cabaret, al Mirabelei Dauer. Deci, practic, aveam trei joburi. Si, intr-o zi, mi-am chemat toata familia mai intai la un spectacol la un bal de boboci, dupa ce se termina asta aveam un spectacol de teatru, iar si mai tarziu aveam show la cabaret. Ei, si in ziua aia i-am luat pe toti, le-am luat bilete in primele randuri la teatru, iar la cabaret le-am rezervat eu masa, am comandat de mancare ce stiam eu ca le place, doar ca sa vada ce fac eu cu adevarat… Si abia atunci, in ziua aia, mama cu tata mi-au spus ca sunt foarte mandri de ce fac si mi-au zis ca o sa ma sustina mult mai mult decat o facusera pana atunci, dar cu aceeasi conditie, sa ma tin de scoala. Si atunci eu am zis Yes! Si curand dupa aceea am indraznit sa-mi fac tatuaj, am insistat sa-mi pun cercei… Dupa ce mi-am facut tatuaj, am venit la mama: Uite mama ce mi-am facut!
Marea Dragoste / Tango: Cati ani aveai?
CRBL: Nu stiu, era in ’96, aveam 16 ani, eram minor.
Marea Dragoste / Tango: Dar la liceu nu te certa nimeni?
CRBL: Intotdeauna am fost exemplul negativ in liceu, aveam un profesor de matematica care… asta e, eu veneam cu hanoracul pe sub camasa, la camasa taiate manecile, vedeam eu pe la televizor la East 17, sapca desenata si venea profesorul de matematica, ma lua de urechi, imi mai dadea si un capac: Hai, du-te si te schimba, da-ti cerceii jos… Ma schimbam la orele lui, apoi tot asa veneam imbracat. Dar nu avea ce sa-mi faca, in momentul in care ma puneam pe invatat Ai cerut sa invat? Am invatat. Nu avea ce sa-mi faca. Profa de civica nu m-a trecut niciodata: “Da-ti cerceii jos!”. “Nu vreau, nu o sa mi-i dau niciodata!” “Daca nu ti-i dai jos, nu treci” – zicea. Si am invatat, am invatat special ca sa nu aiba ce sa-mi faca. Si mama si tata i-au explicat care e problema: “Doamna, dar copilul invata”. Dar ea nu voia sa ma treaca. Si la sfarsit mi-am dat cerceii jos – “Da, doamna, poftiti! Acum merit?” “Da, acum meriti sa treci.”, a zis.
Marea Dragoste / Tango: Acum, privind in urma, crezi ca sunt importante lucrurile astea de imagine, crezi ca te-au ajutat, ca-ti foloseste ca ai cercei sau tatuaj sau pana la urma tot aia ai fi facut?
CRBL: Astea au contat foarte mult, ca lectii de viata. Nu neaparat tatuajul in sine a contat, ci au fost lectii de viata din care am invatat foarte multe… La fel si cu cerceii, cat am luptat pentru ei, “da-i jos”, “schimba-te…!” Dar mi s-a intamplat si in facultate. Eu am facut facultatea de sport, dar inainte, cand am terminat liceul, trebuia sa plec in armata. Cum sa plec in armata, cand eu eram cu Simplu? Si atunci am facut postliceala 1, postliceala 2, dupa aia am facut 5 ani de facultate de sport si am avut noroc ca in facultate, in ultimii doi ani, am trecut pe specializarea dans si atunci imi echivala facultatea de aici de ATF cu aia si asa am facut 20 de ani de scoala.
Marea Dragoste / Tango: Cum de nu te-ai facut golan, cum de nu te-ai luat de droguri, de bautura? Pentru ca in lumea asta e destul de usor sa o iei pe drumul asta.
CRBL: Da, lumea asta e o lume murdara, chiar daca e aparent frumoasa. Dar eu nu am putut sa fac treaba asta, nu pentru ca mi-a interzis cineva, numai ca la mine cei 7 ani de acasa au fost bine, bine implementati. Eu am avut mereu sora si fratele alaturi, si o familie care s-a descurcat cu greu, si atunci greul pe care l-am trait impreuna cu familia mea m-a invatat cat de grea e viata, cat de greu se fac banii si niciodata nu am putut sa fiu inconstient, niciodata nu am putut sa fac lucruri doar ca sa fiu cool. Nici de fumat, nu am fumat o viata intreaga, acum m-am prostit, ca fumez de doi ani, ca pe lista cretinilor eu sunt cel mai cretin, fumez de doi ani, desi n-am fumat 30 de ani.
Marea Dragoste / Tango: Dar de ce te-ai apucat de fumat?
CRBL: De cretin, printr-o conjunctura, stii ca de obicei lumea se apuca de fumat din liceu, ca e la moda. Eu atunci nu am putut sa fumez, ca nu mi s-a parut cine stie ce, era o prostie pentru mine, si cred si acum ca e o prostie. Apoi, sportiv fiind, nu am putut sa ma apropii de partea asta cu alcoolul, ca mie mereu mi-a placut sa fac sport. Deci, cu toate ca in jurul meu anturajele sunt diferite si exista tentatii la fiecare centimetru sau la fiecare secunda, am stat destul de departe de tentatii, pentru ca am tinut foarte mult la cariera, la ce fac, am vrut sa fiu ok, sa invat cat mai multe. Daca la inceputul carierei cu Simplu abia legam doua cuvinte, cu timpul am inceput sa invat cum sa vorbesc, despre ce, cum se pune problema, am invatat multe.
Marea Dragoste / Tango: Si cu banii cum a fost? Cand ai inceput sa castigi bani din asta?
CRBL: Niciodata nu am facut bani din trupa Simplu, tinand cont ca noi am fost 6 intotdeauna. Din vanzarea CD-urilor castiga casa de discuri, noi niciodata. Noi cantam pe 300 de dolari, toata trupa, cu tot cu manageri, impresari, cu tot. Pentru noi era mare lucru cand ajungeam in Bucuresti si mancam si noi la KFC. Puneam deoparte doar banii de autobuz. Pe mine, banii doar m-au ajutat sa evoluez, sa investesc in niste scule de studio sau in haine, in imagine, sau sa ma duc colo si colo doar ca sa mai invat niste lucruri. Am facut lucruri in pararel – mi-am facut scoala de dans, ma implicam in partea de studio si atunci astea iti cereau foarte mult timp. Colegii mei inca stateau la Pitesti, iar eu faceam foarte des naveta ca sa invat cat mai mult, sa stau cat mai mult langa Moga, langa Smiley, sa merg la evenimente, sa ma intalnesc cu oamenii, sa fac coregrafia trupei Akcent, Andei Adam, Corinei etc. Asta cerea sa stau in Bucuresti. Si stateam o noapte la Adi de la Akcent, o noapte la Mihai de la Akcent, cand le faceam coregrafia, cand faceam pentru Anda Adam, stateam peste Moga si Smiley, stateam doua-trei zile si pana la urma mi-am dat seama ca trebuie sa ma mut in Bucuresti, sa fac pasul asta. Si, intr-un final, m-am mutat cu chirie. Nu stiam Bucurestiul, alergam doar cu metroul, cu taxiuri, a fost foarte greu, dar a trebuit sa fac treaba asta.
Marea Dragoste / Tango: Si de Elena cum te-ai indragostit? Stiu ca v-ati cunoscut la Dansez pentru tine, ea a fost coregrafa ta… Dar cum v-ati indragostit?
CRBL: Pai o tot auzeam cum zicea ea ca e singura, e singura… Eu ma gandeam, dar nu stiam ce sa fac. Ma gandeam ca cine stie ce zice despre mine daca o invit sa mergem doar noi doi in oras sau la film, mai ales ca auzise tot felul de lucruri despre mine spuse de colegi. Asa ca, intr-o zi, i-am zis: Vezi ca mergem la film! Dar eu vorbisem deja cu Iulia, cu Moga, eram mai multi care mergeam la film, dar ea nu stia. Si cand am ajuns la film si ne-am vazut cu totii, ea a facut ochii mari si a zis Ooohh…Ca ea se ferea de gura lumii, ca na, lumea putea sa spuna: Uite, asta mica, merge pe interes, se leaga cu asta… Si apoi am fost in club… Dar cum era sa mergem in club doar eu cu ea? Nu, eu l-am luat si pe Omu negru, din trupa Simplu, si am iesit toti trei in club, am inceput sa dansam, sa socializam si ne-am pomenit ca la masa de vizavi era tot baletul de la Dansez pentru tine si asta ne-a fost de ajuns. De a doua zi, toata lumea de la Buftea a inceput sa-si faca filmele tipic romanesti… Radio Santul a inceput sa functioneze. Si de atunci, gata, nu mai aveam cum sa ne ferim, oricum nu aveam cum sa le mai scoatem oamenilor din cap nimic, parerile despre ea sau despre mine erau deja facute. Numai timpul putea sa le rezolve pe toate incet, incet.
(Intra Elena si intervine in discutie)
ELENA ANDREIANU: Dar momentul ala a fost incredibil, ajunsesem de o jumatate de ora in club si la masa de vizavi a venit tot, dar tot baletul…
Marea Dragoste / Tango: Dar v-ati indragostit de atunci, din seara aia? Cand a fost momentul in care v-ati dat seama ca se intampla ceva grozav intre voi?
CRBL: Pentru mine a fost momentul in care…
ELENA ANDREIANU: Momentul in care ai luat 10 pe linie, clar, atunci a fost! (rade).
CRBL: Nu, nu! Nu e de la seara cu 10 pe line… Sau poate ca atunci a fost, ca ne-am imbratisat toti…
Marea Dragoste / Tango: Si parintii tai, Elena, ce au zis? Cum ati anuntat familia, cum a fost?
ELENA ANDREIANU: Iti dai seama ca mama cand l-a vazut cu tatuaje, break dance, showbiz… A si zis: Mama, stai asa, ca e mai mare ca tine!…
Marea Dragoste / Tango: Ce diferenta e intre voi?
ELENA ANDREIANU: 9 ani. Nu e mult, dar stii cum e cand la parinti esti una singura, stau cu ochii pe tine.
Si, intr-un final, am zis: Hai la Chisinau, sa cunoastem parintii.
CRBL: Iar eu am zis: Oooh… Incepea antrenamentul: cu ce ma imbrac, ce vorbesc, cum vorbesc… Era iarna. Atunci am fost la Chisinau prima oara. Si m-a dus cu trenul Prietenia, care are numai perdelute rosii (rade).
ELENA ANDREIANU: Hai, ca ti-am luat vagon din ala cu doua locuri, nu te vaita, ca putea fi si mai rau! (rade)
CRBL: Prima intalnire cu socrii a iesit bine, eu eram foarte atent la soacra, ca de obicei cu soacra trebuie sa te intelegi bine.
ELENA ANDREIANU: Iti dai seama cum a fost, ca mama e rusoaica, vorbeste ea un pic romaneste, dar mai greu. Intelege doar daca vorbesti mai rar…
CRBL: Eram foarte stresat.
ELENA ANDREIANU: Bine, ei il stiau, ca s-au uitat la Dansez, l-au vazut, stiau toata povestea, dar la televizor e una, alta e sa-l vezi in persoana. Au zis la inceput ca sunt prea tanara ca sa ma marit, dar parintii mei m-au sustinut tot timpul si mi-au zis mereu: Faci exact cum simti si ce crezi tu! Fiindca au mare incredere in mine.
CRBL: Si eu zic ca daca am ajuns pana aici, suntem casatoriti, avem copil, e clar ca le-am facut o impresie buna socrilor de la prima intalnire (rade). De-acum nu mai sunt probleme, suntem pe drumul cel bun.
