Nu pot sa sufar psihologii, astia dau vina pe mame pentru orice!“, intona o (evident) mama ai carei copii se remarcasera prin rezultate deosebite la scoala, la sporturile de iarna si la lipsa crasa de respect. Diriginta o povatuise sa-si expedieze odraslele gemene la un specialist, pentru oarece psihoterapie, intrucit manifestau o furie si-o revolta de care si armata rosie s-ar fi jenat (un pic).
Povestiri la ura sobei
Psihologii nu dau vina pe mame, ci pe radacini. Dar fiindca mamucile se asaza intotdeauna acolo unde se umfla bulbul, ele intra automat in bataia dosarelor de expertiza psihiatrica.
O fosta colega de banca imi spunea odata, prin liceu, intr-o dupa-amiaza inflorita de aprilie: „Il urasc pe boul de taica-meu!“. Un caz clasic – am marait in gandul meu. Asertiunea intra in repertoriul oricarui adolescent pe care distinsu-i babac nu-l lasa niciodata sa poarte blugi din aia coborati in vine, ca si cum atunci s-ar fi saltat de pe WC. Dar, desi eram familiara cu halul in care un tanar isi poate blestema tatanele, am fost politicoasa si-am rugat-o pe colega mea sa dezvolte subiectul, fiindca mai aveam ceva timp, oricum nu-mi terminasem inghetata.
Ea mi-a explicat ca nici nu-l cunoaste de fapt, ca a parasit-o pe ma-sa cand era gravida in luna a sasea. Si asta n-ar fi fost nimic, dar din prima zi a lehuziei solitare, maica-sa nu incetase sa-i faca pe toti responsabili de patania ei conjugala. Iar de-a lungul anilor, orice boacana facea fiica-sa, capetele de acuzare stimulau vinovatia atroce a faptasei, iar rechizitoriul se termina, invariabil, cu „eu m-am chinuit atatia ani sa te cresc singura si pe tine te doare-n cur“. Cand fata luase un sase la citire, in clasa a doua, maica-sa nu gasise de cuviinta sa verifice daca nu cumva mediocra eleva era dislexica, in schimb i-a turnat in cap o carafa de „esti idioata ca tac-tu“.
Nu suntem vinovati ca tatii nostri au murit sau au plecat dupa alte femei, dar nu putem demonstra asta in niciun tribunal de constiinta. Mame otravite de soricioaica singuratatii isi cresc fetele in spiritul filosofiei ca porcismul barbatilor n-are margini (cand in realitate el are, totusi, niste limite trasate de andropauza si alte binefaceri ale casniciei).
Am asistat odata, intepenita, la o scena in care o vecina de-a mea i-a aratat imbujorata maica-sii ce garoafe minunate a primit de la logodnicul ei. Ma-sa a partait din buze si-a gasit oportun sa cuvante: „Asa facea si taica-tu la inceput si dupa aia s-a dat in stamba cu toate curvele!“. Tinerei mele vecine i s-au inmuiat si glasul, si buchetul. Scena e cu atat mai inecacioasa, cu cat, la scurt timp, a venit acasa si curvarul legitim, despre care tocmai fusese vorba in propozitie. Iar nevasta-sa i-a asezat sub mustata niste carne aburinda si i-a zambit cu obedienta si miros de prajeala. Era vizibil fericita ca, iata – desi atatea muieri l-au jumulit de haine si de oarece secretii care prin prevederile legii i-ar fi revenit ei – casnicia lor a rezistat ca romanasii lui Vlahuta: ca trestia s-au indoit sub vant, dar ai naibii nu s-au rupt.
Incai tiranii zburda pe la sate
Educatia cu exemplificari din ticalosiile paterne caracterizeaza destule mame singure, scopul lor final fiind acela ca fiicele edificate sa se marite cu cel mai putin dobitoc barbat, in principiu unul bogat si pampalau. Evident, fetele se vor amoreza de un sarac arogant si capos, zadarnicind astfel vreo doua decenii de ideologii materne feministe. Moment la care vor fi nevoite sa se imparta intre orbirea din fata dragostei si surzenia din fata cicalelii.
In alta ordine de idei, o fata a carei mama si-a adunat vesnic barbatul de pe drumurile pavate cu adulter cubic – si l-a iertat de fiecare data (fie si dupa un curs intensiv de melitologie) – va avea tendinta sa inghita mult mai multe bovinisme de la iubitii ei, fiindca a invatat, de mica, lectia concesiei. Si i se pare mai usor sa certe si sa ierte decat sa scuipe si sa uite – fiindca asa a facut si maica-sa si uite ca a ajuns la nunta de argint, chiar si cu pretul unor puhaieli cronice.
Citeste continuarea in noul numar al Revistei Tango!
