În copilăria mea, era o mare izbândă să reușești să îți pui telefon fix și știu că aveai nevoie de multe relații ca să obții o asemenea aprobare… Mai târziu, după intrarea noastră vertiginoasă în democrație și apariția telefoniei mobile, țin minte cât de mândră am fost când am avut primul celular – unul mare și greu, căruia trebuia să îi scoți mai întâi o antenă și abia apoi să vorbești la el- căci altfel nu te auzeai… Deci, la început era grozav dacă reușeai să ai un telefon mobil, apoi a venit moda să ai două sau chiar trei. Acum, când gadgeturile te îmbie cu farmecul lor irezistibil, mai toți avem și tablete, și smartwatch-uri, și câte-un modem, și câte două smartphone-uri pe care le îndesăm în buzunare, fără să ne imaginăm cum am putut trăi, până acum, fără ele.
Oamenii au, în zilele noastre, cu mult mai mult decât le trebuie. Câte un televizor în fiecare cameră și, dacă se poate, câte o mașină pentru fiecare membru al familiei. Câte cel puțin douăzeci de pantofi pentru fiecare doamnă cu pretenții la eleganță și câte o duzină, două, de cămăși, pentru domnii dichisiți. Iar pentru copii cumpărăm în neștire, fără să aibă nevoie de atâtea jucării sau haine, dar pentru că ne face plăcere să-i vedem fremătând de bucurie când primesc cadouri sau să ne minunăm ce bine le stă cu hăinuțele cele noi.
Trăim vremuri în care e cool să ai mai mult decât îţi trebuie – telefoane, tablete, gadgeturi, maşini, ceasuri, haine – dar trebuie să recunoaștem că e şi o risipă care dezechilibrează, adesea, nu doar bugetul familiei, ci și stabilitatea întregii lumi în care trăim, pe care o secătuim, astfel, de resurse, doar de dragul câte unui moft.
Cum facem faţă presiunilor societăţii care ne spune că suntem în rândul lumii doar dacă avem de toate, și ce ne trebuie și ce nu ne trebuie, fiindcă așa e la modă, şi cum reușim să ne întoarcem la simplitate, la corectitudine, la refuzul consumerismului și al risipei? Probabil amintindu-ne că…
… CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
