In prag de nebunie…

de

Mira are o criz? de nebunie.Se leag?n? aritmic,dar violent de parc? ar vrea s? se loveasca de tot ce o înconjoar?,de toate acele obiecte t?ioase,reci,hidoase,umane.Gemetele ei sunt surde,dureroase,atât de dureroase incât ar putea s? rup? cerul.Tremur? ca si cum ceva din lumea asta o sperie sau îi provoaca r?ceal?.Friguri poate prea neumane pentru o fiin?? neînsemnat? precum ea.
Mira fusese ucis? de gânduri cîndva ?i e p?cat s-o apuce acum nebunia.Gândurile ei sunt mereu pline de venin.Lumea din jurul s?u o impinge spre pr?bu?ire,cade ca ?i cum ar c?dea în gol,apoi o ridic? pu?in si o arunc? ca pe un morman de gunoi.Începe s? plâng? necontrolat precum un copil uitat intr-o lume pustie,str?ina,ap?s?toare.Se-neac? cu plânsul brutal,se opre?te ?i începe s?-?i vâre pe rând degetele în gur?(geme,prive?te cu ochii m?ri?i,buimac?…?tie c? a înnebunit)…apoi le scoate,se leag?n? iar.El o prive?te continuu,înm?rmurit,incapabil s? fac? un gest care s?-i atenueze ei durerea,incapabil s? rosteasc? un singur cuvânt ?i mereu incapabil în a-?i ar?ta iubirea.O credea nebun? ?i acum c? a înnebunit îl dor propriile cuvinte,dar ?i toate nop?ile în care a l?sat-o s? plâng? singur? în timp ce-o ap?sau indiferen?a si furia lui.El niciodata n-o privea când îi vorbea,n-o admira pentru ceea ce era.
Credea c?-l deranjeaz? prezen?a ei ?i a început s? se otr?veasc?,la început cu idei dintre cele mai ciudate,apoi cu tot felul de pastile,ca spre final s? aib? sufletul sfa?iat,iar porii s? arunce sângele murdar de iubire.Prea multe sentimente strivite,amestecate care nu-?i g?seau locul în inima ei.
Ea,Mira nebuna,se-a?az? intr-un col? al patului si priveste…are ochii ro?ii de plans,are pielea p?tat? de lacrimi,privirea ei este întunecat?,?tears?,iar chipul ei vrea s? fie lipsit de expresie…se vede c? nu e aici,parc? e nic?ieri.O sufoc? propriile haine,îi ucid visele,îi cos gura,i-o umplu cu clei ca mai apoi,s-o sufoce cu idei.
Trupul ei fragil este strâns,împins într-un col?,bombardat de obiectele camerei.Închis? în ea,dar ?i în înc?pere se ofileste ?i doare stingerea ei.
Idei!Idei!Mul?imi nesfâr?ite de ganduri ?i idei îi inund? mintea,i-o sfarm?,îi leag? mâinile,îi înc?tu?eaz? cuvintele,îi ciopar?esc picioarele…ele…blestematele…îi inunda mintea.

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *