Ion Minzat: Dragostea e nemurire. Macar o data in viata spunem: te iubesc, deci nu vei muri

de

Profesorul Ion Minzat este presedintele Asociatiei de Psihologie Transpersonala din România si autorul teoriei psihologiei sinergetice. Dincolo de izbinzile sale remarcabile in domeniul stiintei, este un barbat care crede in dragoste, care s-a casatorit de citiva ani cu o femeie cu aproape patru decenii mai tinara, linga care a redescoperit splendoarea vietii.

Un mucos „dusman al U.R.S.S.“

Marea Dragoste / Tango: Spuneti-mi, cum ati ajuns sa studiati psihologia?
Ion Minzat: Initial pornisem intr-o alta directie. Am intrat la Facultatea de Drept pe care am urmat-o un an de zile. Dar am fost exmatriculat, am si act pe care scrie ca eram „dusman al Uniunii Sovietice“. Inchipuie-ti enormitatea, un student, un mucos, care nu avea nici 20 de ani impliniti, era dusmanul celui mai mare imperiu al lumii, care era Uniunea Sovietica.

Ion Minzat: In fiecare miercuri, de la ora 8 dimineata, la 10, venea unul balos, rosu, care ne tinea un curs care ne producea pur si simplu voma. Cursul se numea „Istoria Partidului Comunist Bolsevic al Uniunii Sovietice“. Si, intr-o pauza, m-am ridicat, m-am dus in Amfiteatrul Titulescu, care este si acum, si le-am spus colegilor: „Mai, nenorocitilor, cit timp mai aveti de gind sa inghititi aceste gogosi? Noi nu sintem aici, politruci, si nici macar sovietici, macar sa facem istoria partidului comunist al nostru, dar nu bolsevic, domnilor! Noi trebuie sa facem Drept Penal, Civil, International, Istoria statului si dreptului, n-avem timp sa facem porcaria asta de curs“, crezind eu, in naivitatea mea care mi-a jucat feste toata viata, ca ei ma vor ajuta si ca voi face o mica rascoala la Drept. Stii ce s-a-ntimplat? S-a intrerupt toata activitatea Universitatii, au aparut doi securisti de doi metri, grobieni, aproape ca mi-au frint miinile, asa m-au strins de coate, si mi-au spus: „Taci, ca te nenorocim! Mergi cu noi! Gura, sa nu-ti auzim pliscul!“. Apare si secretarul de partid al facultatii care, de fapt, conducea activitatea facultatii, care spune: „Se intrerupe tot, toata lumea in Aula, adunare generala fulger, exceptionala.“ „Recunosti ca ai atacat Uniunea Sovietica? Ai curaj sa repeti ce ai spus in Amfiteatru?“, mi-au zis. „Am.“ Am repetat totul cu un curaj pe care nu stiu cine mi l-a dat, poate Dumnezeu sau adversarul lui, cu inflorituri, adica am spus in loc de URSS, Imperiul Rosu. Si-atunci, au zis: „Tovarasi, sa scoatem din rindurile noastre acest dusman declarat al Uniunii Sovietice, sa-l infieram cu minie proletara. Cine este pentru exmatricularea din rindurile noastre a lui Ion Minzat?“. O padure de miini. Spre surprinderea mea, iubeam vreo trei fete, cu care ma si culcasem, si care au ridicat si ele mina. Chipurile formal. „E cineva pro?“ „E cineva contra?“ Eu am fost contra. Mi-am luat ghiozdanul si-am plecat acasa. Si, anul urmator, mi-am zis, „eu nu voi parasi aceasta cladire“. Ma indragostisem de arhitectura interioara a Universitatii care se afla si acum la Drept, linga Opereta. Nu voi pleca, voi da la Filosofie, sa fac Psihologie. Stii cum am intrat? Penultimul. Dar, odata intrat, am rupt cu dintii cartea, am facut o pasiune, o patima, mi s-a aprins in mine flacara pasiunii pentru psihologie. Psihologia mi se pare si astazi cea mai buna alegere a vietii mele si mi se pare cea mai fermecatoare stiinta din toate cite exista.

Fericirea inseamna bucurii mici

Marea Dragoste / Tango: Spuneti-mi, psihologia v-a ajutat pe dumneavoastra, ca om, sa deveniti mai fericit?
Ion Minzat:Mai fericit, nu. Fericirea este un cuvint pe care nu-l folosesc pentru ca nu are acoperire semantica. Fericirea inseamna bucurii mici: sa maninci bine, sa te-mbraci, sa calatoresti, sa faci sex, la cei mai multi, la 99% dintre oameni. Eu nu fac parte din acest procent. Psihologia te face sa te ridici cu un cap deasupra celorlalti oameni, adica te ajuta sa ai un nivel de intelepciune in cunoasterea, aprecierea si tratarea omului. Cu toate acestea, eu, fiind copil de servitoare si de muncitor, nu am fost niciodata un populist. Nu stiu ce vina am in mine, dar am fost un aristocrat si mie nici nu-mi plac si nu mi-au placut niciodata partidele de stinga. Eu sint pentru dreapta, pentru elite. Eminescu a suferit enorm si a luptat pentru elita. O natiune care nu are elite si are numai mirlani si mitocani bate pasul pe loc. In cazul nostru, inca nu avem o elita, mai apare cite-o floare, care s-ar numi Plesu sau Liiceanu sau Balaceanu-Stolnici. N-avem o elita puternica, consolidata, care sa aiba un cuvint de spus. Si atunci, psihologia pe mine nu m-a orbit intr-atit, incit sa acord egalitate de sanse tuturor oamenilor. Nu merita. Unii oameni nu merita nici titlul acesta maret de OM. Desi eu sint crestin si, in fata lui Dumnezeu, toti trebuie sa fim egali. Oare? Nici Hristos nu i-a considerat chiar pe toti egali. Asta-i o propaganda care vine dintr-o anumita directie. Daca ne uitam in cimitire, si acolo sint cruci monumentale si sint cruci amarite. Deci, nu exista egalitate, asta-i o gogoasa.

Marea Dragoste / Tango: De unde vine inegalitatea?
Ion Minzat: Din diferenta de valori. Valorile noastre nu sint egale si nici nu meritam sa fim tratati egal. Asta a facut comunismul si a facut o eroare fundamentala. Nu pot sa zic ca o baba nenorocita, care n-a facut absolut nimic decit doi copii, vagabonzi sau puscariasi, este egala cu Albert Einstein. Niciodata, din nici un punct de vedere. Decit ca face parte din aceeasi specie „homo sapiens“. Egalitatea e inexistenta si e bine ca e asa. Dumnezeu vrea sa nu fim egali, sa fim diferiti. Dumnezeu ii face pe unii dobitoci si pe unii genii. Poti s-aduni oricita cultura si oricita stiinta, a nu crede in Dumnezeu este o infirmitate. Mircea Eliade spunea ca, de fapt, ateii cred si ei in ceva, ca admira sacrul. Fara sacru nu sintem nimic. Psihologia m-a ajutat, ea mi-a dat un gust
dulce-amar despre om. Nu toti oamenii merita pretuirea noastra. Dar nu sint de acord nici cu nazismul, nici cu comunismul, nici cu sionismul, care fac discriminari flagrante. Sa acordam sanse egale tuturor oamenilor,  dar degeaba, ei nu sint toti dotati ca sa ajunga la sosire odata, inchipuindu-ne ca viata si cariera sint o alergare.

Marea Dragoste / Tango: Cum ati ajuns sa fiti implicat in scandalul cu Meditatia transcendentala?
Ion Minzat: Eu nici n-am facut meditatie transcendentala, dar, pentru ca eram atunci seful laboratorului de psihologie la Institutul de psihologie al Academiei Romane si pentru ca aveam o oarecare raspundere si prestanta in institut, i-am aparat pe colegii mei, atacind si dovedindu-le comunistilor opresori ca sint niste cretini nevertebrati. Si asta m-a costat. M-au pedepsit mai rau decit pe cei care au facut meditatie transcendentala, adica am primit alt act, dupa cel de cel mai mare dusman al Uniunii Sovietice: „Se exclude pe viata din profesie Ion Minzat, pentru ca este un admirator al sectei internationale Meditatia transcendentala, este spion international“, document semnat de Elena Ceausescu. Aproape un an de zile am fost gunoier, am maturat pe strazile Bucurestiului cu tomberoane si cu maturoi din ala de nuiele, am fost coleg cu chivutele si cu maturatorii analfabeti.

Marea Dragoste / Tango: Si probabil si cu alti psihologi.
Ion Minzat: Da, nu am fost singurul. Si, dupa un an, am fost „reabilitat“ si mi s-a propus sa fiu bibliotecar ori la Medicina, ori la Politehnica. Mie mi s-a parut ca la Medicina e mai aproape de profesia mea, totusi, si am cerut Medicina. Si atunci mi s-a spus: „Veti fi la Politehnica.“ Bataie de joc crasa. Si m-au facut bibliotecar principal SS, adica Studii Superioare, dar eram bibliotecar fara contact cu publicul. Ce trebuia sa fac acolo: sa completez niste casute, in care sa scriu titlul, anul aparitiei, editura, pretul, cota de inventar etc. Ei, pentru asta, sa tragi linii, sa faci casutele, era o munca de distrugere a creativitatii, spuneau comunistii, care la mine dura cam 15-20 de zile din luna. Ce faceam in celelalte zile? Citeam, gindeam si conspectam psihologie. Niciodata n-am fost mai fericit decit sub aceasta crunta pedeapsa. Si, in 1985, Dumnezeu a lucrat in favoarea mea: intr-o joi, cu soare, doua raze de lumina cad pe cotorul a doua carti: pe una scrie „Synergetik“ – Hermann Haken si pe a doua scrie „Order Out of Chaos“ – Hermann Haken. Din cele doua carti, am aflat ca, pina la ora aceea, sinergetica se aplicase in toate domeniile fizicii, ale chimiei, in cosmetica – exista o crema „Sinergie“, in fotbal – exista fotbal sinergic pe care nu l-a practicat decit „A.C. Milan“, cea mai grozava echipa care a existat vreodata sub soare. Sinergetica se aplicase in medicina, in arte si, cel mai aproape de mine, in neurofiziologie, actiunea impreuna si deodata a neuronilor. Iar eu m-am gindit s-o aplic in psihologie. Problema mea era daca in psihologie avea cineva vreun proiect. Si i-am trimis lui Hermann Hacken o scrisoare, printr-un securist cu care eram prieten. Prima intrebare era: „Domnule profesor Hermann Haken, vreau sa va intreb daca, pina la aceasta ora, ati primit vreun proiect de psihologie sinergetica. Am eu de gind sa-l fac. Daca s-a facut, nu-l mai fac.“ A doua intrebare: „Dumneavoastra spuneti ca sinergetica este teoria sistemelor dinamice si complexe, o paradigma, o metastiinta care orienteaza gindirea, atunci vreau sa va intreb, exista in universul cunoscut pina acum de catre om un sistem mai dinamic si mai complex decit spiritul omenesc?“. Si semnez dr. Ion Minzat, caci titlul de doctor in psihologie comunistii nu mi l-au luat, a fost o scapare, celelalte titluri de cercetator obtinute cu greu mi le luasera. Hacken a citit scrisoarea si mi-a raspuns pe loc, mi-a trimis raspunsul prin acelasi securist care ii dusese scrisoarea mea. Era 1986. Imi transmisese felicitari, imi spunea ca sint singurul care se gindise la asa ceva si-mi ura mult succes si-mi spunea ca ma asteapta sa discutam pe viu. Nu cred ca ma fac de ris declarind dezarmant ca am plins o ora, temurind, cind am citit acea scrisoare pe care am si sarutat-o.
Si m-am apucat de lucru.

Marea Dragoste / Tango: Cum v-a gasit Revolutia?
Ion Minzat: M-a gasit Revolutia in 1989 pe strada, imi zburau gloantele pe la urechi, strigind ca un dement: „Jos dictatura!“, „Jos Ceausescu!“. Daca m-ar fi impuscat atunci, as fi murit fericit. Dar nu s-a-ntimplat asa. Dupa Revolutie, cu un grup de initiativa din care mai faceau parte domnii doctori George Neacsu, Sorinel Marcus, decedat acum doi ani, doamna doctor Aurora Liiceanu, cu acest grup de initiativa, in cofetaria „Lamiita“, vizavi de Liceul Lazar, am hotarit ca trebuie  sa facem „restitutio in integrum“, sa refacem Institutul de Psihologie al Academiei Romane care fusese desfiintat in 1975, prin decret prezidential. Cum spuneam eu in gluma, deschizind „Scinteia“: „decret decretat de cretin“. In fiecare zi era asta, ziua si decretul. Mincam decrete. Cartofi n-aveam, carne n-aveam, brinza devenise o amintire. Conceptul de brinza disparuse din mintea romanilor, copiii nu stiau ce-i aia ciocolata, desi aveau 7 ani, nu stiau ce-i aia banana. Au facut aceste epocale descoperiri dupa sfinta Revolutie.

Marea Dragoste / Tango: Si ati reusit sa refaceti Institutul?
Ion Minzat: Da. Am reinfiintat cu greu Institutul de Psihologie al Academiei Romane si pentru ca am facut parte din acest grup, director a fost Paul Popescu Neveanu, si-au zis ca eu sa fiu secretarul stiintific al acestui institut, un fel de director adjunct. Si, in aceasta calitate, eu si cu domnul profesor am zis sa facem un grup de elita aici, in Institutul de Psihologie, sa instituim concursuri si, in fiecare miercuri, sa facem dezbateri stiintifice, adica fiecare cercetator sa vina cu ceva original, ca daca nu vin un an, doi, nu e cazul sa mai ramina la acest institut care-i academic, aici nu vin executanti care fac tabele si statistici, alea sint pentru calificare medie. Am avut eleganta sa nu ma prezint la prima sedinta, dar la a doua am prezentat in fata a 30 de cercetatori psihologi proiectul meu de psihologie sinergetica. Au fost doi-trei care au spus ca nu e mare lucru, dar domnul profesor Paul Popescu Neveanu si Ion Ciofu au spus ca este un nou sistem in psihologie, asa cum este Psihologia consonantista a lui Odobleja.

Marea Dragoste / Tango: Ati fost in Italia, sa sustineti un sir de conferinte. Cum ati fost primit?
Ion Minzat: Cind ajung acolo, „Corrierre della sera“ scria: „A sosit din Romania savantul roman Ion Minzat, de la Universitatea din Bucuresti, care are un ciclu de conferinte si de lectii despre psihologia sinergetica“ si fotografia mea in ziar, un sfert de pagina despre mine. Arata-mi tu un ziar romanesc care spune ca a sosit in Romania un savant italian care va cuvinta, va face si va drege. Daca gasesti, eu imi tai toate capetele. Si tin acolo lectii, conferinte, expuneri, conferintele au fost mai mult de popularizare, cu fotbalisti, cu profesoare, cu psihiatri. Dupa ce am terminat conferinta care a durat doua ore, la cererea lor, pentru ca dupa ce am terminat mi s-au pus intrebari, vorbeam in romana, avantajul meu a fost ca era o doamna din Romania care traducea si stia bine si italiana, si romana, si era si psiholog. As fi putut vorbi in engleza sau in franceza, dar scad nuantele, ca in limba ta, nu exista sa vorbesti mai nuantat si mai exact. Dupa ce am terminat conferinta, au iesit in strada si au aplaudat, strigind ca la fotbal, parca eram Mutu: „Bravo romeno, Manzati, profesore, ura!“ pe strada. Ai mai auzit asa ceva? Si vin la mine, la Universitatea „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti, si ma duc la un decan pe care-l cheama Petre Bilt si-i spun: „Domnule decan, uitati ce onoare am facut eu universitatii acolo, unde am fost“, la care el ce credeti ca spune? „Pleaca, dom’ne, de aici, e afacerea dumitale.“ Era sa cad jos, lat. Asta-i Romania. Sigur, eu sint crestin, nu urasc si nu acuz pe nimeni, dar nu pot sa iubesc fara discernamint si sa fiu de acord cu toate porcariile.

Stau cu chirie, pentru si din iubire

Marea Dragoste / Tango: Care este istoria dumneavoastra de barbat care iubeste femeia?
Ion Minzat: Din iubire mi-au venit mie toate. Creatia vine din iubire, psihologia inseamna pentru mine iubire si, daca n-ar exista pe lume asa ceva, eu
n-as putea sa traiesc nici o clipa. Sint un caz unic in privinta asta: sint nepensionat, fara casa, stau cu chirie, pentru si din iubire.

Marea Dragoste / Tango: Spuneati ca si in facultate iubeati vreo trei fete. Le iubeati in acelasi timp?
Ion Minzat: Atunci eram un golan, ca sa vorbesc sincer despre mine insumi, in sensul ca iubeam una si faceam jocul cu toate trei, ma dadeam vedeta.

Marea Dragoste / Tango: Iubeati una sau pe toate?
Ion Minzat: S-a intimplat si asta, dar acum nu se mai intimpla. Acum sint pe o sina absolut curata si sfinta. M-am casatorit cu femeia pe care o iubesc. Dar pe vremuri am fost si mai derbedeu.

Marea Dragoste / Tango: De casatorit cum v-ati casatorit? Cum s-a intimplat asta?
Ion Minzat: M-am casatorit prima oara in facultate, cind eram un student
distins, elegant, frumos si destept. Accepti? Mai sint urme, sechele. Casatoria a fost cum a fost, se pare ca nu a fost dintre cele mai bune, a durat din 1961 pina in 2000. Am avut doi copii, am avut parte si de bune si de rele, dar nu vreau sa vorbesc de cele rele, ca nu este elegant pentru un barbat sa arunce cu noroi in fosta lui sotie. Nenorocirea este alta: ca din 1991 am cunoscut-o pe actuala mea sotie, pe Maria. Era cea mai buna studenta a mea. Are cu aproape 40 de ani mai putin decit mine. Si, din 1993, am inceput sa ne iubim puternic, parca altcineva ne conducea inimile, ne iubeam sincer, dar era pacat ca eram casatoriti, asta se numeste adulter, dar n-am putut sa ne despartim cu nici un chip. Eu am zis sa fiu gentleman, sa nu divortez, ca sa se casatoreasca fiica-mea, sa se insoare baiatul, mai intii. Dar dupa ce s-au intimplat toate astea, am fugit de acasa cu gindul sa divortez, cu o valijoara, cu niste carti, cu trei camasi, cu trei icoane. La Maria. Lumea zicea c-am innebunit. Am avut mult de suferit din cauza opiniei publice care a condamnat lucrul acesta. Am plecat de acasa, am intentat divort, am fost tirit prin tribunal vreo doi ani, acuzat ca sint nebun, ea nu voia sa divorteze. Si pina la urma i-am spus fostei sotii: „Plec fara sa-ti cer o lingura, nu ma mai chinui. Nici un partaj, nimic, dau si declaratii daca vrei, ca am primit ce vrei tu“. Si asa au acceptat si ea si familia. Si ne-am dus la Tribunal tinindu-ne de mina si am spus ca sintem de comun acord sa divortam si gata, „sinteti liberi“, m-am dus pina acasa dansind vals de Johann Strauss de bucurie.

Marea Dragoste / Tango: N-a fost un pas greu aceasta despartire, aceasta schimbare?
Ion Minzat: In fiecare dimineata ii multumesc lui Dumnezeu c-am avut acest curaj urias si am facut acest pas extraordinar. Toata viata mea s-a schimbat in bine, din 2000 incoace. Am redescoperit iubirea si asta e esentialul de fapt. Am descoperit prietenia adevarata cu sotia, am intinerit (in ’89 daca m-ai fi vazut, eram mult mai batrin decit acum), sint creator, am o putere de munca uriasa, pot sa stau la masa sa scriu 20 de ore si nu obosesc. Pot sa tin cursuri 6 ore fara pauza si nu obosesc. Am o forta, o vitalitate si o flacara creatoare cum n-am avut niciodata.

Marea Dragoste / Tango: Care va vine din implinirea dragostei?
Ion Minzat: Bineinteles, din seninatate, din iubire. Sint singurul profesor universitar din Romania, care, desi are virsta de 72 de ani la vara, nu are cerere de pensionare. Si nu vreau sa ma pensionez decit cind mi-o veni mie. Nu-mi place numele asta, de pensionar. In Statele Unite l-am cautat pe un savant urias, la Stanford, si tipul avea 85 de ani si inca era sef de catedra in functie. Iar eu, care veneam dintr-o tara comunista si nu stiam cum stau lucrurile in aceasta tara care era alta planeta, l-am intrebat: „Dar cum, domnule profesor, la virsta dumneavoastra, nu v-au pensionat?“. S-a sculat in picioare revoltat si mi-a pus urmatoarea
intrebare: „De cind se pensioneaza savantii, domnule?!“.

Marea Dragoste / Tango: Sotia unde lucreaza?
Ion Minzat: Pai, ce se-ntimpla, de ce ne iubim noi asa de mult? Avem afinitati elective cu carul. Gindim la fel, sintem de aceeasi orientare in psihologie, lucreaza tot in catedra pe care eu o conduc, e lector universitar, e un terapeut exceptional, are curs de psihodiagnoza, de creativitate, e foarte apreciata de studenti si de colegi, este o mare speranta.

Marea Dragoste / Tango: Nu sinteti gelos din cauza ca ea e cu atit de multi ani mai tinara?
Ion Minzat: Ea ma iubeste cu sinceritate. Pe mine nu poti sa ma duci, sint hirsit, ma iubeste mai mult decit merit eu si asta ma inalta pe mine. Eu nu numai c-o iubesc, o respect, o stimez atit de mult, incit ea simte si noi, in dragoste, ne daruim celuilalt. Nu-i o dragoste egoista. Nu ne iubim pe noi insine. Nu ne afirmam pe noi. Fiecare cauta sa-l afirme pe celalalt. E foarte greu de explicat in cuvinte. Trebuie trait. E foarte rar si de trait si de cuvintat. E o minune.

Marea Dragoste / Tango: Dar ati asteptat, ati asteptat-o, ati crezut in aceasta minune?
Ion Minzat: Am crezut tot timpul. Si cred ca a fost mina lui Dumnezeu. Am avut un complex extraordinar de vinovatie atunci cind am fugit de-acasa.
Ne-am dus la preot sa ne spovedim. Am avut noroc ca am gasit un preot tinar si destept care a inteles bine problema noastra, nu ne-a condamnat cu putere, dar a spus ca sintem in pacat si ne-a dat canon si ca nu avem voie sa facem copii in perioada asta, daca vrem sa fim crestini, ca n-avem voie sa facem x, y, z si nici sa ne impartasim decit cind totul se va legaliza. Cind totul va fi dupa legea omeneasca si dupa legea dumnezeiasca. Si, dupa doi ani de suferinta, am divortat si, la citeva luni, am facut si casatoria religioasa la biserica Marcuta, unde a murit
Eminescu, biserica ei, a copilariei ei, unde au fost cinci preoti si a fost totul minunat. Si, dupa ce ne-am impartasit, totul merge nemaipomenit, la noi nu exista minciuna, nu exista tradare, nu exista suspiciuni, poate un pic de gelozie, ca altfel nu ar exista iubire, nu ar arde, ar fi rece si la noi e foc aprins si ne simtim atit de bine impreuna, ca nu ne saturam. Ma duc la Iasi, o data pe luna, sa predau trei zile si mobilul meu se descarca in fiecare zi ca vorbesc cu Marisca mea – cum ii zic eu, de dimineata pina seara, in fiecare pauza sau din restaurante pe unde ma duc pe-acolo, nu ne simtim bine decit impreuna. Am zis ca nici nu ma mai duc nicaieri, in strainatate, fara ea.

Marea Dragoste / Tango: Cum ati luat decizia sa faceti nunta? Ati cerut-o in casatorie?
Ion Minzat: Ce s-o cer, c-o iubeam din ’93 si, in 2002, am cerut-o, dar nu de la tatal ei, caci el nici acum nu vrea sa ma cunoasca. Soacra mea, care e minunata, a fost de acord si este si acum si ne viziteaza si ne iubim foarte mult. Si cu fratele ei avem relatii exceptionale, cu toata lumea, numai el n-a vrut, are limita asta, ca sint prea in virsta. Dar eu spun ca moartea si iubirea nu au virsta. Cunoastem fenomenul care s-a numit Goethe, care la peste 80 de ani a iubit o tinara si nu s-a jenat, nu s-a ferit sa spuna ca iubeste.

Marea Dragoste / Tango: Dar nu e valabil numai pentru barbati? O femeie de 70, 80 de ani credeti ca-si permite sa mai iubeasca?
Ion Minzat:  Eu cred in ce am spus: iubirea n-are virsta. Era o fetita in clasa I, avea 7 ani si m-a iubit ca pe soarele de pe cer, o fetita blonda cu ochi albastri mari cit cepele. Venea in fiecare dimineata pe strada noastra saraca si ma lua de mina si ma ruga s-o sarut pe obraz la despartire si a durat acea iubire mult, luni de zile. Asa ca iubirile nu au limite nici de timp si nici de spatiu, nici de rasa, nici un fel de limita, iubirea e infinita ca posibilitati. Pentru ca e de la Dumnezeu si el e infinitul.

Ion Minzat: Eu cred in tandrete, care e gratia de fiecare zi, adica grija de a veni la sotie cu o floare, de a aparea in fata ei curat si zimbitor, de a-i face un compliment, de-a-i spune o minciuna frumoasa, pentru ca e imposibila iubirea fara minciuna, dar minciuna nobila care e de fapt o metafora, intretine iubirea. Ea ma minte ca sint tinar, ca nu imbatrinesc, imi interzice sa pronunt cuvintul batrin, ceea ce are un efect aproape terapeutic asupra mea. Noi ne-am verificat inainte de a ne casatori legal si in biserica. Cum? Am ajuns sinergic sa traim, sa suferim, sa ne bucuram, sa ne emotionam si sa gindim. Stateam in parc si nu vorbeam nimic minute-n sir. Dupa un timp, ii spuneam eu la ce m-am gindit sau ce emotii am avut si ea spunea surprinsa „Ce cauti in gindul meu?“. Asta este o dovada suprema, indubitabila ca iubirea este fara granite, c-a atins plafonul infinitului. Cind ajungi sa gindesti, sa traiesti in tacere impreuna. Ca dovada, am scris o carte, impreuna cu sotia mea, care nu a mai fost in lume. Eu nu zic ca-i geniala, ca-i buna, dar e singura. Se numeste „Psihologia tacerii“, cu un subtitlu incendiar „Liturghiile silentioase ale sinelui“. S-a si epuizat, a aparut in octombrie si la ora asta e epuizata.

Marea Dragoste / Tango: Este posibil intr-o iubire infinita si intreaga sa apara infidelitatea? Cum va explicati ca, in multe cupluri care exista, apare?
Ion Minzat: In fiecare zi, ma rog la Dumnezeu: „Doamne, apara-ne iubirea noastra!“ „Fa in asa fel ca-n iubirea noastra sfinta si curata sa nu patrunda niciodata nici o umbra, nici o pata, nici o alta persoana!“ asta e un pericol permanent. Trebuie sa lupti impotriva tentatiilor care exista la tot pasul.  

Marea Dragoste / Tango: Dar, ca psiholog, cum explicati lucrul acesta?
Ion Minzat:  Tentatia poate aparea, dar nu are sorti de izbinda daca iubirea e
puternica. E ceva trecator, care se stinge.

Marea Dragoste / Tango: Inseamna ca in lume nu sint iubiri puternice?
Ion Minzat: Da, eu cred ca e foarte rar. De aia ii multumesc lui
Dumnezeu in fiecare zi, pentru ca eu traiesc o minune. Iubirea noastra nu-i obisnuita, nu e o reteta. Noua ne-a fost harazit s-o avem si sa dureze. Noi ne cunoastem de vreo 16 ani, iar de cind sintem impreuna ne iubim din an in an mai mult si mai frumos, adica nu lasam sa se topeasca totul in stereotipii, gasim noi si noi formule ca sa intretinem focul. E normal sa te miri, pentru ca e ceva rar. Exista iubire si dincolo de moarte, cum e cea din romanul „La rascruce de vinturi“. Eu cred ca viata este un pasaj trecator si ca ne asteapta ceva in eternitate. Sfintul Pavel spune: „Te iubesc. Nu vei muri“. E sansa eternizarii noastre, a nemuririi prin iubire. Macar o data in viata spunem: Te iubesc, deci nu vei muri…

Marea Dragoste / Tango: Dar interesant este faptul ca dumneavoastra, ca psiholog, aduceti atitea omagii inimii si nu psihicului uman.
Ion Minzat: Ne-am obisnuit de la Pavlov incoace sa preamarim creierul, care, totusi, functioneaza doar la 10% din capacitatea lui. Mult mai de pret e inima decit creierul. Creierul e maret,
coordoneaza organismul, din creier ne vine inteligenta, dar creatia vine din inima. Toti sintem inteligenti mai mult sau mai putin, dar creatori sintem extraordinar de putini. Intuitia vine din inima, iubirea vine din inima. In psihologie, eu lupt de 10 ani, ca sa repunem in drepturi inima. Si o sa reusesc.

Interviu de Alice Nastase Buciuta
Fotografii: artista / Marea Dragoste

 

Categorii:
Interviuri

Comentarii

  • In atentia D-nei (potential domnisoara) Cornelia…Ca sa critici(denigrezi) un om cu o istorie de viata cu mult mai bogata decat poate capacitatea ta “intelectuala“ sa acumuleze,inseamna ca ai o titulatura cel putin pe sfert similara cu a Prof.Manzat.Eu pot decat sa intuiesc ca ai `plecat` urechea la barfele minore care circula in diverse cercuri mediocre. Ca sa cred ca ai facut parte din anturajul sau viata Prof.Manzat..imi este ft greu.Stiu din discutiile avute cu dansul ca evita sa intre in contact controverse cu dobitocii si cu toti neavenitii care nu au ce face decat sa iasa din anonimat denigrand valori care se nasc odata la milenii. Fiecare istorie de viata este diferita si daca iti permiti sa o judeci pe a altora fara sa ai habar,uitate intai in “curtea ta“ si spune-mi daca este totul asa `roz` si imaculat!

    Psih. Cristina.M decembrie 6, 2011 3:13 pm Răspunde
  • Nu m-a surprins psihologul Manzat.E un mester de a spune. In viata totul e viceversa. Ce promovati, domnule savant? Dezmatul, divortul si multe ce vin in contrazicere cu dragostea de care scrieti. Cum poate un tatuc sa traiasca cu nepoata, fiica? Nu vreau sa citesc ce scrieti, pentru ca in viata suntet altul. Cine? Incercati, ca psiholog, sa va autoapreciati. Am ramas neplacut surprinsa cand am aflat putin din viata privata. Populism si in dragoste se intalneste…

    Cornelia noiembrie 28, 2011 12:55 pm Răspunde
  • De fiecare data e o placere sa il ascult/citesc pe domnul profesor! Ii sunt studenta si nu ma satur sa il ascult. E o minune cum un om atat de maret, care a trecut prin atatea chinuri, tot mai poate vedea frumosul din viata asta… Pacat ca nu e mediatizat la noi in tara, pacat ca nu il aud si altii decat strainii… Vorba dumnealui:" Daca Mutu ar face pipi rosu, s-ar scrie 3 zile, dar daca lansez eu o carte nu vine nimeni" si din pacate are dreptate…

    Natalia octombrie 30, 2011 5:19 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *