Narcisa Suciu – Eu nu-s vreo papusica cu ciocul mic si nici n-o sa fiu

de

Traieste intens si nonconformist, se imbraca dupa norme inventate de ea, are glas divin, ochi albastri, aureola de bucle roscate. Are o fetita in clasa I si, de dragul de a-si face lectiile deodata, s-a inscris si ea in primul an, la o facultate de comunicare. Nu s-a visat niciodata mireasa, intr-o rochie ca o gogoasa alba. E vegetariana. E o romantica ascunsa in spatele unei platose. Spune despre ea ca e artagoasa si cu gura mare si a dracului. E inconfundabila, irepetabila Narcisa Suciu.

Am inceput sa cint in corul bisericii, ma bagam acolo printre babe

Tango: De la cine ai mostenit talentul?
Narcisa Suciu:
Sintem patru frati, eu sint singura fata. Ai mei au fost niste oameni normali, pasnici, n-am vazut niciodata nici un fel de scandal in casa, nici o bataie, nimic, niciodata. Au murit amindoi. Maica-mea a murit cind eu aveam 17 ani, eram intr-a XI-a si m-am trezit brusc ca trebuie sa le fac pe toate. Si nu stiam nimic, absolut nimic, nici sa cumpar piine, nu stiam nici de unde, nici cit costa! Iar taica-meu a murit dupa ce s-a nascut fiica-mea, la citeva luni. Macar a apucat s-o vada. Maica-mea era fata de preot si dinspre ea ar veni talentul. Ar fi vrut si ea sa faca din asta o meserie, dar, fiind fata de preot, nu s-a putut. Cinta bine. Dinspre partea ei, toata familia cinta bine, dar nimeni nu a facut din asta o meserie, in afara de mine. Iar eu am inceput sa cint in corul bisericii, ma bagam acolo printre babe.

Tango: Cum ai ajuns sa cinti in corul bisericii?

Narcisa Suciu: Bunica-meu a fost preot greco-catolic si, pe vremea aia, cind s-a trecut la „toata lumea e ortodoxa“, nu mai avea voie sa fie preot, bineinteles, drept pentru care s-a facut diacon, cantor, conducea corul. Apoi, in clasa I, aveam o vecina care mergea la Casa Pionerilor si invata chitara si m-am dus si eu cu ea. Daca frate-meu nu voia sa ma invete sa cint la chitara, mi-am zis ca gasesc eu o cale, oricum. Si m-am dus acolo si a fost cea mai buna scoala pe care as fi putut s-o am, nu numai in directia muzicala, ci asa, in general. In Baia Mare, profesorul nostru a inventat un concurs pentru copii, care se numeste „Ursuletul de aur“, exista si in ziua de azi. Profu’, din pacate, nu mai exista. Si, prima data, era doar zonal, pe urma s-a facut national. Si, la fiecare Casa a Pionerilor din tara, erau o gramada de copii care cintau si aveau trupe si se pregateau pentru concursul asta. Eu am cistigat premiul I la fiecare sectiune de virsta la care am participat. Si, cu aceasta ocazie, mi s-au oferit o gramada de contracte si de sponsorizari.

Tango: Dar facultatea cum ti-ai ales-o?
Narcisa Suciu: Eu auzisem ca exista in Bucuresti, la Universitatea Ecologica, Facultatea de Arte, sectia Music hall, si m-am gindit eu ca acolo ar fi bine, nu consideram ca eram destul de pregatita pentru Conservator, caci la teorie eram destul de varza. Eu credeam ca toata lumea care merge acolo citeste la prima si toti sint brici, dar pe urma am aflat ca nici cind termina Conservatorul nu citesc la prima nici 80%. N-am stiut ca-i asa, drept pentru care m-am dus la Music hall, unde l-am avut la canto pe Marius Teicu, care e un pedagog fantastic, jos palaria, si cu care am lucrat foarte bine, corepetitor l-am avut pe George Natsis. La dictie l-am avut pe Silviu Stanculescu si mi-a folosit foarte tare: eu am un „s“ lenes, dar inainte era mult mai rau si m-a invatat o multime de chestii. Am facut actorie cu Bogdan Caragea, unde a fost OK, miscare scenica si o gramada de alte chestii. Doar ca, la un moment dat, eram in anul II, m-a sunat Mircea Rusu, cu care facusem deja „Cimpuri aurii“. Eu nu-l platisem pentru piesa si, in contrapartida, ii facusem backing vocals la albumul „Compact Transilvania“.

Tango: Cine a scris versurile acelea foarte reusite de la „Cimpuri aurii“?
Narcisa Suciu: Tot Mircea. Nu te asteptai? Are un cap omul ala! E brici, are un cap fantastic. Daca numai ar sta si-ar scrie acasa si-ar lasa pe altul sa cinte, ar fi genial. Scrie bine, foarte bine. Numai ca lui ii place sa apara pe scena. Si m-a sunat si mi-a spus ca a facut o piesa buna, pentru Eurovision si ca are nevoie de vocea mea. Una, „Verde inrourat“. Si i-am spus lui taica-meu: „vezi ca plec la Bucuresti pentru vreo 3 zile“. Si am stat vreo 6 luni. Eram in vacanta, dupa Revelion, cam pe 3 ianuarie. Am ajuns in Bucuresti, am tras piesa, care s-a dus la selectia pentru Eurovision si nu a luat. In schimb, a fost cumparata de Partidul Democrat, drept pentru care, timp de un an de zile, noi aveam doua-trei spectacole pe zi. Motiv pentru care am inghetat anul la facultate si nu m-am mai dus. Ceea ce nu a fost foarte rau, pina la urma, pentru ca clasa de Music hall s-a transformat in Actorie, iar eu, daca voiam sa fac actorie, ma duceam din prima la actorie. In timpul facultatii, am colaborat foarte bine cu Marius Teicu, tot in directia asta cu backing vocals, cam la tot ce scria, eu ma duceam sa trag voci si din asta traiam si ma duceam la tot felul de concursuri gen Mamaia, dar mai mici, unde, bineinteles, cistigam. Banii de la trofeu sau de la premiul I erau bani multi. Asa ca traiam foarte bine din ce cistigam, atunci cind cistigam.

Tango: Si cind nu cistigai?
Narcisa Suciu: Stateam undeva in Ferentari, in casa matusii mele. In perioadele in care nu faceam backing si nu mergeam la concursuri, traiam intr-o saracie lucie, se intimpla sa n-avem decit piine cu margarina sau mamaliga cu mamaliga. Drept pentru care mi s-a parut foarte bine sa fac backing. Dar aveam pretentia sa nu-mi apara numele! Asta mi se parea mie ca ar fi umilitor.

Tango: Pentru cine faceai backing vocals?
Narcisa Suciu: Pentru oricine. Tot ce scria Teicu, faceam backing. La un moment dat, tot ce scria Natsis. Am facut backing si pentru primul album al Monicai Anghel, dar am spus sa nu-mi apara numele sub nici o forma! Acum nu mai vad lucrurile asa, dar atunci mi se parea umilitor. Cind le ascult acum, chiar imi place. La un moment dat, Natsis a scris un album pentru Otilia Romea, ti-aduci aminte?

Tango: Foarte bine! Era amanta sefului de la Muzica si o propulsa insistent, desi ea n-avea pic de talent!
Narcisa Suciu: Si, cind ne-am adunat la studio, noi, astia, care faceam „spatele“ doamnei, ne uitam unii la altii si ziceam „ce munca buna facem, ce bine suna“! Eram cu Ochescu care facea chitarile, piesele erau misto, textele erau misto si, cind a venit ea si a intrat, ne-a stricat totul! Nu s-a ales nimic de albumul acela. Din pacate, lumea nu prea intelege. Nu trebuie sa cintam toti, putem face altceva.

De-abia m-a luat de mina dupa vreo luna, de-abia m-a pupat pe obraz dupa vreo doua luni…

Tango: Cind ai trait prima ta iubire adevarata?
Narcisa Suciu: In anul I de facultate. Aveam o prietena care facea karate si ma mai duceam cu ea la antrenament s-o vad. Si avea un antrenor foarte tare, dar care nu venea tot timpul, si, cind antrenorul, senseiul, nu era, atunci era senpaiul, adica copilul cel mai bun din trupa, care era cu un an mai mare decit mine. Era in anul II la Drept si avea centura neagra de vreo 2-3 ani si atit de tare imi placea, incit, cind aveam intilnire cu el, ma duceam inainte cu un sfert de ora, doar ca sa-l vad venind. Numai ca eram amindoi atit de blegi la ora aia si habar n-aveam de niciunele amindoi… De-abia m-a luat de mina dupa vreo luna, de-abia m-a pupat pe obraz dupa vreo doua luni… Si, pina la urma, pur si simplu s-a fumat, nu prea usor, nu mai tin minte, cu plinsete, cu suferinte. Eu m-am dus si m-am refugiat la prietena mea in casa, el a venit sa ma caute acolo, ea a zis sa ma lase in pace. Si nu ne-am mai vazut ani de zile dupa aceea. La un moment dat, m-a sunat, acum vreo 2-3 ani, sa-mi spuna ca s-a insurat, ca are o fetita. E la fel de fain baiat si in ziua de azi, ca atunci. Nu s-a intimplat mare lucru, dar, pentru mine, in momentul acela, a fost ceva ravasitor. Iar apoi, cum eram cu Rusu Band plecata tot timpul, eu alti oameni in afara de trupa nu vedeam. Si eram si singura fata din trupa, alta mai buna oricum nu vedeau nici ei. Si-asa, cu plecarile astea multe, s-a intimplat apropierea de Daniel Craciun, colegul meu din trupa. Eu eram foarte apropiata de toti si n-aveam secrete si n-aveam nici o problema, ei aveau grija de mine, dar nu mi-am imaginat ca prietenia noastra o sa duca la ceva mai mult de atit, mai ales ca Daniel, la ora aceea, era insurat. Nici nu-mi trecea prin cap. Eu, din prima, cind vedeam barbati cu verigheta, nici nu stateam sa ma mai gindesc!

Tango: Si, totusi, cum s-a intimplat? Cum ati ajuns sa aveti o relatie?
Narcisa Suciu: Nu stiu, habar n-am! El imi spunea mereu ca intre noi va fi ceva. „Lasa, c-o sa vezi tu, la un moment dat“, imi spunea. Iar eu ziceam: „Niciodata, stai linistit!“. Dar el e un tip foarte abil. Daca m-a facut pe mine, iti dai seama ca e destul de abil! Si are foarte mult umor, plus ca e un tip foarte pedant, ingrijit. Si nu stiu cum s-a intimplat, pur si simplu, la un moment dat, ne-am trezit impreuna.

Tango: Acum vorbesti cu multa seninatate, dar cred ca atunci ai suferit din cauza faptului ca…?
Narcisa Suciu: Ca era insurat? Nu, eu imi imaginam ca asta a fost toata faza, o aventura de turneu. Credeam ca ajungem acasa si „la revedere“, nici nu-mi imaginam ca o sa continue sau ca ar trebui sa continue. Nici nu ma gindeam. Am zis „hai, am facut-o si pe asta, vad eu mai incolo ce-o fi, cum o fi“. Dar, in momentul in care i-am zis lui Daniel „ne mai vedem noi“, el a spus „stai, ca nu e asa cum crezi tu, iti explic eu mai incolo cum curge faza asta“. Si, in cele din urma, s-a ajuns la divort, dar, din punctul meu de vedere, prea tirziu.

Tango: Dar copilul a venit inainte ca el sa divorteze?
Narcisa Suciu: Da, dar deja locuiam impreuna.

Tango: Povesteste-mi despre asta, pentru ca e un moment foarte important in viata unei femei.
Narcisa Suciu: La un moment dat, era inceput de vara, m-am gindit ca trebuie sa-mi gasesc un medic ginecolog, ca n-aveam, si aveam senzatia ca ceva nu e in regula. Si mi-a zis ca am o sarcina cu probleme, care o sa ma omoare, asa ca am facut o intrerupere de sarcina. Dar a fost foarte greu, foarte dureros, m-a durut cumplit interventia. A fost crunt! Si, cind am plecat de acolo, Daniel a spus ca, indiferent ce o sa se intimple cu noi, ca o sa fim bine sau rau, prin asa ceva n-o sa mai trecem. Pe urma, am fost la Cerbul de Aur. Asta era prin ’97 si Daniel a stat tot timpul cu mine si la Cerb, a avut tot timpul grija de mine, desi tot ce-mi doream eu era sa stau singura.

Tango: Sa-ti revii?
Narcisa Suciu: Nu, n-am avut nici o trauma psihica, medicul mi-a explicat destul de bine, ca la prosti, incit am inteles perfect. Fizic, a fost crunt, eu nu stiam ca doare in felul asta sau ca am un nivel al calciului asa de scazut, incit o sa mi se faca rau… chestii de felul asta. Si, dupa ce ne-am intors de la Cerb, trebuia sa merg macar la un control, ca deja trecusea vreo 3 luni. Medicul, in loc sa-mi spuna daca mi-am revenit dupa intreruperea de sarcina, mi-a spus „felicitari, asta-i o sarcina buna, asa da.“ Si eu am zis „pai, stiti, eu nu am casa, n-am masina, n-am carnet, n-am nimic, nu-s maritata“ si medicul mi-a spus „bine, hai sa mai stam sa te mariti, dupa aia sa-ti iei casa, carnet si masina, dupa aia o sa vrei o casa mai mare, dupa aia elicopter si castel si probabil ca o sa ai vreo 60 de ani si eu n-o sa te mai pot ajuta sa faci copilul“. Am zis „bine, lasati-ma sa ma gindesc“. In cele din urma, asta e o hotarire pe care o iau singura. Doctorita mi-a spus: „daca vrei sa renunti la sarcina, miercuri sint de garda la spital. Daca nu vii miercuri, salutare! „Iar eu am sunat-o marti seara si a raspuns sotul ei si mi-a zis: „Lorena e foarte bolnava, nu se poate ridica din pat, are febra foarte mare“. „Pai, stiti, aveam intilnire, miine dimineata“. „In nici un caz, saptamina asta nu mai ajunge la spital“. Pe mine m-a umflat risul si i-am zis „bine, spuneti-i c-o sa ne intilnim in fiecare luna“.

Mi-am dat seama ca nu ma mai uit la el la fel

Tango: Te-ai intilnit vreodata cu sotia lui Daniel?
Narcisa Suciu: A, da, de multe ori. Eu mergeam la ei in casa pina sa fiu cu el. Nu am avut niciodata o relatie de prietenie cu ea, pentru ca nu semanam deloc, dar mergeam toti la ei acasa sau la oricare dintre noi. Dar, in momentul in care el i-a povestit faza dintre noi, sotia lui m-a sunat. Iar eu i-am spus „eu nu ti-am promis niciodata nimic, nici fidelitate maxima, nici nu te-ai maritat cu mine, nici nu te-am luat de nevasta. Cu mine nu ai nimic de impartit. Eu nu ti-am inselat asteptarile in nici un fel, descurca-ti problemele“.

Tango: Dar ea te-a sunat sa-ti ceara socoteala?
Narcisa Suciu: Da, normal. Pot sa inteleg pina la urma, prin ce-a trecut. La ora aia, avea 28 de ani,  abia se maritase, nu se astepta, probabil, sa i se intimple chestia asta. N-o fi fost simplu nici pentru ea, dar, de aici, pina la a-mi cere mie socoteala, e distanta cam mare si eu chiar nu ma simteam vinovata in fata ei cu nimic. Le aveam eu pe-ale mele, era suficient. Daca era ceva de impartit era intre ei doi. Pe urma, dupa ce s-a nascut Daria, m-am mutat intr-un apartament mai mare, a venit fratele meu de la Baia Mare si a stat cu noi pina a facut Daria aproape 7 ani. Daniel a fost foarte prezent tot timpul, in afara ca nu dormea cu mine si cu Daria, noi stateam intr-o camera, n-am avut nici o lipsa, de nici un fel.

Tango: Cind a divortat Daniel si cum de nu v-ati casatorit?
Narcisa Suciu: Deja era foarte tirziu. Daca nu m-am casatorit inainte de a se naste copilul… A divortat cind Daria avea citeva luni.  Si niciodata n-am discutat serios problema asta. Ce nevoie am de acte? Tocmai imi demonstrase ca actul acela nu inseamna nimic. Ce nevoie aveam? Alti bani, alta distractie, alt avocat.

Tango: Cum ati luat decizia sa va despartiti?
Narcisa Suciu: Pai, cred ca i-am comunicat doar, intr-o zi. El a inceput sa rida, „bine, hai ca iar ai o criza si-ti trece“. Dar n-a mai fost asa.

Tango: Dar de ce ai luat decizia asta?
Narcisa Suciu: Pur si simplu. Relatia degenereaza. Eu mi-am dat seama ca nu ma mai uit la el la fel, nu mai era aceeasi faza. Si i-am spus „vezi ca esti aproape precum cimpul de fasole. Mi-e aproape egal.“ El a ris, dar… El banuia ca era altcineva, de fapt, dar nu era. Cred ca si asta a fost unul dintre motive, ca tot timpul imi spunea ca, de fapt, e altcineva. Dar nu era altcineva, dupa aia s-a vazut, drept dovada, urmatorii trei ani am stat singura. Nu stiu, era suficient, s-a ajuns pur si simplu la final.

Tango: Si cum te-ai indragostit din nou?
Narcisa Suciu: Nu stiu cum sa zic, nu din prima, adica nu din momentul in care am acceptat relatia. Pe parcurs. Rares a fost foarte insistent si este altfel decit Daniel, alta fire, are si alta educatie, alta virsta, eu alta virsta, deci a fost cu totul si cu totul altfel. Mai mult, eu am un copil, nu mai e acelasi lucru, negociez relatia de pe alta pozitie. Si, nu stiu, a insistat atit de mult, incit, pina la urma, am spus OK, dar „fii atent, eu nu-s vreo papusica cu ciocul mic si nici n-o sa fiu“.

Daria imi spunea tot timpul: „mami, ar trebui sa-ti gasesti si tu un baiat”

Tango: Cum negociezi relatiile tale vizavi de Daria?
Narcisa Suciu: Daria imi spunea tot timpul: „mami, ar trebui sa-ti gasesti si tu un baiat“. Si m-am dus sa-i povestesc fetii ce si cum si ea a zis „bine, vreau sa-l vad“. Avea cinci ani si ceva. Si, cind am intrat cu el in casa, Daria m-a trimis la bucatarie si mi-a spus: „lasa-ne sa vorbim“. Si eu am plecat. Acuma, nici saracul tata, daca ar fi trait, nu i-ar fi luat asa un interviu, la angajare. Eu am auzit din bucatarie: „Asa, deci inteleg ca tu o iubesti pe mami.“ El a zis „Da“. „Dar tu sa stii ca eu am un tata si e mai frumos ca tine si mai tinar.“ „Da, stiu, il cunosc.“ „Da’ tu citi ani ai?“ „38“, ii raspunde Rares. „Pai, si tu nu ai un copil la 38 de ani?“ „Ba da.“ „Si tu nu-l iubesti pe copilul tau?“ „Ba da.“ „Si, daca-l iubesti, de ce esti aici si nu esti cu copilul tau? Tu nu te-ai casatorit? Nu ai o sotie?“ Mai multe intrebari si, dupa vreo ora de intrebari de genul asta, a zis „Bine, hai sa ne jucam. Stii sa te joci cu copiii?“ „Da.“ Si s-au jucat si, dupa vreo doua ore de joaca, a zis: „Dintre toti adultii pe care ii cunosc, el stie cel mai bine sa se joace cu copiii“. Deci pe ea a cistigat-o.

Tango: V-ati mutat impreuna?
Narcisa Suciu: In prima faza, nu am locuit impreuna, dar el si-a luat cu chirie o garsoniera mai in zona. In cele din urma, dupa ce am hotarit cu frate-meu ca gata, copilul a crescut destul si pleaca la Baia Mare, i-am spus lui Rares: „daca vrei sa te muti cu noi, e bine, dar, in momentul in care te muti cu noi, iti asumi niste responsabilitati. Nu e obligatoriu. Daca spui nu, e in regula, cum vrei tu“. Si el a zis ca da. Am functionat bine ca familie, dar nu a avut un rol hotaritor in ceea ce o priveste pe Daria, nu si-a asumat niciodata un rol pe care eu nu i l-am dat. Dar, cind ea nu era de fata, spunea „cred ca ar fi bine sa faci asa cu fata. Daca vrei sa tii cont de asta, bine, daca nu, nu“.

Tango: Cum trebuie sa fie o relatie, ca sa fie buna?
Narcisa Suciu: Nu stiu, dar e ceva ce zic foarte des: „It’s supposed to be fun“. Daca nu e „fun”, nu ma mai agit. Ar trebui sa curga pur si simplu. Ar trebui sa fac strategii, pentru ce? Ca sa ce? Nu e musai sa fii cu cineva.

Tango: Nu e musai? Nu e bine sa lupti pentru o relatie?
Narcisa Suciu: Mie, baiatul asta mi-e foarte drag. Dar, daca nu face cum zic eu, atunci nu-i bine. Nu prea stiu ce inseamna sa te lupti pentru o relatie pentru ca ea sa functioneze.

Tango: Sa incerci sa te schimbi. Sa lasi de la tine.
Narcisa Suciu: Dar nu pot sa fac asta. Daca faceam asa din prima, poate nici nu ma placea. Sa-mi fac lobotomie? Daca m-a placut asa, artagoasa si cu gura mare si a dracului, atunci sa ma placa asa cum sint, iar, daca nu ma mai place, sa ma lase.

Tango: Nu s-a pus problema sa va casatoriti?
Narcisa Suciu: Ba da, foarte des, mai ales la inceput. Acum, in ultima vreme, nu s-a mai pus.

Tango: Si de ce nu ati facut-o?
Narcisa Suciu: Ca sa ce? Eu am spus ca din punctul meu de vedere contractul pe care il facem noi doi in fata unui reprezentant al statului este fix egal cu zero. Pentru mine nu conteaza. Si el a zis: „daca pentru tine nu conteaza, pentru mine conteaza.“ „Foarte bine. Convinge-ma ca e important si o sa fiu de acord.“ Nu zic nu, dar nu mi se pare musai. Nu vad pentru ce.

Tango: Nu te-ai visat mireasa?
Narcisa Suciu: Nu. Sa ma imbrac intr-o frumoasa gogoasa alba? Nu m-ar aranja.

Tango: Sa te imbraci intr-o rochie alba…
Narcisa Suciu: Nu, nu. Mai ales ca nu as mai putea sa-mi pun lamiita alba in par, nu.

Toate lucrurile care mi-au creat complexe in copilarie s-au transformat in atuuri

Tango: Cit de greu ti-a fost sa-ti cistigi un loc, un renume in muzica romåneasca?
Narcisa Suciu: La ora aia, in ’95 – ’96, era mai usor, pentru ca erau mai putini. Pe de alta parte, am niste atuuri fizice, sint mai greu de trecut cu vederea. Cind eram mai mica, culoarea parului, a pielii si numele ma terminau. Si numele, cind trebuia sa mi-l spun, ma apuca raul, mi se parea lesinat, o floricica… Uite, Daria suna altfel. Eu, cind i-am ales fetii numele, l-am ales sa nu suporte diminutiv prea usor. Si culoarea parului ma termina, nu avea nimeni par ca al meu, oriunde ma duceam. Acum nu mai e asa. Acum e un atu. Ma vezi o data, ma tii minte. Numele – la fel, pentru ca nu e asa de des, cum e Dana, Andreea. Toate lucrurile care mi-au creat complexe in copilarie s-au transformat in atuuri. Si, atunci, mi-a fost mai usor. Pe de alta parte, am fost foarte serioasa, cind a fost vorba de muzica. Pentru mine nu-i o distractie, e un lucru cit se poate de serios. Am studiat toate lucrurile cu seriozitate, nu m-am internat niciodata, nu am avut noduli, pentru ca imi folosesc vocea cum trebuie, cint corect. Gabi Szabo nu cred ca alearga fara sa-si faca incalzirea. Pastrind proportiile, zic si eu, stiu cit pot, pina unde pot, nu sint modesta cind e vorba de meseria mea, stiu exact cit de buna sint si citi sint mai buni ca mine sau de nivelul meu.

Tango: Ce faci pentru infatisarea ta?
Narcisa Suciu: Ma spal foarte des, am grija sa fiu curata, in rest, daca nu stiu ce haina nu e in trend, daca mineca a fost prea lunga si mi-am taiat-o, nu mi se pare asa de important. Tin cont de locul unde merg. Daca ma chemi la un cocteil pe mine pentru ca eu sint eu, te astepti sa ma vezi asa cum sint, dar, daca ma chemi la o petrecere cu tinuta obligatorie in alb si negru, ma duc in alb si negru. Daca nu mi se impune, ma duc cum imi vine mie in momentul acela. Stiu ca, in ziua de azi, cind lumea e foarte grabita, se pune foarte mare pret pe prima aparitie, dar oamenii care ma judeca numai dupa prima aparitie acolo si ramin, din punctul meu de vedere nici nu conteaza. Dar, daca imi vine sa merg intr-un anumit fel, merg asa. Am rochii de toate felurile, si scumpe, si ieftine. M-am imbracat, o data, la Cabaret, la Hilton, in printesa – asa era cazul – rochie cu crinolina cu corset. Toate lucrurile au un pret.

Tango: De ce ai dat din nou la facultate?
Narcisa Suciu: Eu am vrut. De ceva vreme, eu tot spun ca o sa candidez la ceva, cumva. Si asta pentru ca, in foarte multe situatii, fac foarte multe lucruri pentru niste copii, dar fac eu singura, dar, daca as fi o institutie, probabil ca ar fi si buget si investitii si as putea sa fac mai mult. Asa, nu e mare lucru, am sponsorizat citiva copii supradotati. Am facut alte chestii pentru copii amariti: am dus un copil sa-i fac analize, pentru ca el cazuse in cap la 7 luni si avea capul crapat. Cei de la Birlad ii dadusera tratament cu Fenobarbital un an de zile si mie mi s-a parut ca nu e normal. L-am dus la Budimex si ma intrebau daca ajut vreo fundatie, iar eu am spus ca e o ruda mai indepartata din Moldova. Imi folosesc notorietatea, atita cita e, in situatii din astea. Cind nu-i pentru tine, parca mai usor ceri. Am mai fost la un copil ars la Spitalul Grigore Alexandrescu. Cind e vorba de copii, intervin. Daca vad in parc ca un parinte isi plesneste copilul, ma duc si-i spun copilului: „Du-te si suna la 112. Nici un adult nu are voie sa bata un copil, chiar daca e maica-sa“. Nu cred ca nu gaseste un adult o cale de a comunica cu un copil, in asa fel incit sa nu trebuiasca sa-l plesneasca. Refuz sa cred asta. Si m-am gindit ca, intr-o buna zi, voi candida undeva, inca nu stiu unde, ca sa pot face ceva pentru copii. Si m-am gindit ca ar trebui sa fac si scoala in directia asta, ca sa stiu despre ce e vorba.

Chestia ca „nu ti-am spus ca sa te protejez“… la mine nu tine!

Tango: Esti adepta convinsa a fidelitatii si a exclusivitatii intr-o relatie?
Narcisa Suciu: Da. Daca am convingerea ca, fizic, exista altcineva, in secunda aceea am si plecat, nici nu mai stau sa ma gindesc. Alte femei cred altfel. Vorbeam cu o colega si ea spunea: „Nu fizic daca ma insala mi s-ar parea cumplit, dar sa stiu ca vorbeste, ca se confeseaza alteia, ar fi mult prea mult.“ Eu inteleg printr-o relatie un parteneriat total. Daca nu este asa, de ce mai iesim impreuna? Ies cu fiica-mea si ma distrez mult mai bine.

Tango: Deci si tu esti absolut fidela cind ai o relatie?
Narcisa Suciu: Da, sint total fidela. Nici nu vad un alt barbat. Chiar si intr-o relatie de prietenie sint fidela: nu mint, nu pacalesc, nu mint prin omisiune sau incerc sa n-o fac si cer asta inapoi.

Tango: Si primesti asta inapoi?
Narcisa Suciu: Da. Atunci cind am indoieli, transez problema si, daca se poate, bine, daca nu, nu. Eu sint varsator, verbul meu este „a sti“. Eu trebuie sa stiu, indiferent cit este de urit adevarul.

Tango: Cred ca toate femeile sint in zodia varsatorului.
Narcisa Suciu: Nu, sint o gramada de femei in jurul meu care zic „pe mine nu ma intereseaza, vine acasa la ora stabilita, aduce banii acasa, se poarta bine cu copiii, in rest, poate sa mearga unde vrea“. Si-atunci, pentru ce? Pentru banii aia? Pai, mai bine ma duc si vind ziare. Poate, daca as avea alta meserie si as cistiga altfel banii, as vedea altfel, dar asa vad eu lucrurile.

Tango: Care sint elementele esentiale intr-o relatie?
Narcisa Suciu: Cum spuneam, it’s supposed to be fun. Daca vad o faza care ma intereseaza, sa-mi vina sa i-o spun lui, nu vecinului. Dimineata, cind ma trezesc, sa ma gindesc intii la el: „S-o fi trezit? M-o fi sunat?“ Sa nu am indoieli legate de el, sa stiu ca tot ce spune aia si face. Nu am nervi sa-mi bat capul cu tot felul de probleme. Daca nu-i asa, atunci sa nu mai fie, ca n-are rost. Eu sint foarte fair in orice relatie si cer asta in schimb. Chestia ca „nu ti-am spus ca sa te protejez“, la mine nu tine. Nu suport violenta fizica. Sau ca se uita urit la copilul meu. Nu as sta cu nimeni asa. Dar eu, de fapt, in dragoste caut un alter ego al meu. Un om care sa creada si sa simta ca mine. Si asta, din pacate, cred ca e imposibil.

Interviu preluat din revista Tango nr. 20/ 2007

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *