PR-istii de divorturi

de

La casele mari, divortul este asistat in culise de avocati fiorosi care se lupta pentru numarul de nule de la o parte la cealalta. Ceea ce razbate insa catre public, dincolo de vestea divortului, e osteneala pr-istilor care asista partile in razboiul de imagine. Pentru celebritati e important cum capitalizeaza simpatie fiecare dintre parti.

EL este intotdeauna mai galant si declina nevoia de detalii a publicului, evita declaratiile suculente si se fereste de intimitatea amanuntelor. EA, parca vesnic in goana voluptatii pe care ti-o ofera postura de victima, isi manifesta public consternarea, asterne indignarea in interviuri elaborate si arcuieste corzile sentimentale ale publicului cu peroratii despre virtutile de mama si aplecarea necontentita catre valorile de familie.

E tipic feminim sa-ti pansezi vanitatea cu sclipici

Sigur ca am la indemina si multe exemple (celebre) locale, dar ma feresc de ardoarea contestatiilor si invoc un studiu de caz al pr-istilor internationali, specializati in campanii cu incarcatura domestica. In timp ce avocatii cuplului Kidman-Cruise se razboiau pe prevederile prenuptiale, pr-istii celor doua celebritati asudau in a colora cit mai roz profilul clientului lor si a azvirli convingator vina catre partea adversa. A fost mai eficient pr-istul doamnei Kidman –, caci din adulterina surprinsa de sot a transformat-o in victima a idilei dintre Cruise si Cruz.

Nu asa s-a instalat in constiinta colectiva? Nu stim cu totii ca din cauza Penelopei si-a abandonat Tom Cruise sotia? Desigur! A functionat mai bine avalansa de interviuri ale Nicolei, in care isi etala consternarea, decit discretia aristocrata a fostului sot. Pentru ca ea ne spunea abundent cit de mult o preocupa copiii si cit pretuieste valorile familiei, in timp ce el alesese sa invaluie patetismele in demnitate onesta. Retorica ei ne-a convins.

Si-apoi, efortul de marketing al frumoasei Kidman nu s-a oprit la demersul pr-istic post-divort, ci a mers mai departe. A exploatat cu maiestrie simpatia publicului: frumoasa ingenua in rol de victima a unui (fost) sot usuratic era „un produs“ de marketing mai savuros in „vinzare“. Lacrimile conving (mai bine) si inlesnesc o punte profitabila de la compasiune la simpatie. Abia dupa divort – exploatat cu mestesug – am inceput s-o descoperim mai des pe Nicole Kidman in rafturile cu coperti spectaculoase ale revistelor de femei! Nu-i asa?

 Cu mult pr si lobby pe masura am descoperit-o pe Nicole Kidman mai valoroasa ca actrita decit in trecut (desi, intre noi fie vorba, rolurile din ultimii ani ii potenteaza mai putin talentul decit cele parcurse pe durata casniciei). Era limpede ca obiectivul post-divort devenise… Oscarul! E atit de tipic feminin sa-ti pansezi vanitatea cu sclipici care sa straluceasca pina la noua adresa a fostului…

Ni s-a parut tuturor previzibil si, deci, foarte natural, cind Nicole Kidman a cistigat Oscarul – intr-atit a fost de convingator si eficient profesional, efortul de pr al anului de dupa divort. Este, cum spuneam, un studiu de caz celebru. Cinefilii si pr-istii inteleg cel mai bine de ce.


La casele mari ostenesc PR-istii cu vocatie

Si totusi, pretextul acestei povesti ne conduce la o concluzie mai prozaica. E limpede ca a devenit desuet indemnul „pina cind moartea ne va desparti“. In fapt, nu-i nici macar indemn, cit, mai degraba, o interogatie cvasi-mistica. Si oamenii continua sa raspunda invariabil „da“, cu convingerea apasata de speranta. De parca n-ar vedea fiecare in jur cum dospeste rata divorturilor.

La casele mari ostenesc, cum ziceam, pr-istii cu vocatie. La casele neatinse de bunastare sau rafinament, pr-ul, primitiv, e socotit o indatorire personala. Si descoperim acelasi sablon: EA – vocativa, sufocata de indignare, victima fara de pata a capriciilor lui, etern neimpacata, isi aclama virtutile domestice si presara invective sonore pe linga numele fostului. EL – retinut in povestiri, dozat in acuzatii, lipsit de virulenta si mult mai rafinat in abordare. EA, inveninata si insetata de razbunare. EL, candid si increzator in viitorul fara de EA.

Statistici empirice ne arata, in general, dupa ani de la divort, o EA mult mai implinita profesional si un EL mult mai implinit sentimental. De unde si concluzia ca este gresita prima alegere a femeilor – aceea de a creste exclusiv la umbra sotului – si ca este gresita prima alegere a barbatilor. Aceea de a se fi insurat.

 

Tag-uri:
· · ·

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *