Alexandra Silocea cucerește publicul internațional prin interpretări de o forță emoțională rară și printr-o viziune artistică profund inovatoare. De peste 20 de ani este Bösendorfer Artist și o prezență constantă pe cele mai importante scene ale lumii – de la Carnegie Hall și Musikverein la Festivalul George Enescu. Alexandra este un nume care redefinește granițele muzicii clasice printr-un discurs artistic care include performance-uri interdisciplinare, colaborări cu artiști contemporani și instituții culturale de prestigiu.
Recent, a lansat un nou CD cu lucrări ale compozitorului norvegian Martin Romberg, iar în iunie 2025 va avea premiera mondială a Concertului pentru pian nr. 1 – The Kookaburra, scris special pentru ea de compozitorul chilian Luis Saglie. Conceptul său artistic Klimt Meets Bösendorfer continuă să evolueze, urmând a fi prezentat în septembrie 2025 la Museum of Immersive New Art din București într-o ediție specială intitulată Ver Sacrum. În paralel, Alexandra aduce muzica clasică în spațiul digital prin podcastul său Piano Fortissimo, care găzduiește conversații autentice cu artiști internaționali de top.
Am ales-o pe Alexandra Silocea ca invitată în Vienna Women Voices pentru că este o personalitate feminină versatilă, care inspiră nu doar prin excelență artistică, ci și prin curajul de a crea formate noi, vii, actuale. În Viena, un oraș în care tradiția este la fiecare pas, Alexandra reușește să aducă prospețime, profunzime și o formă de libertate creativă care vorbește despre viitor. Este una dintre acele femei care nu doar trăiesc la Viena, ci o transformă, prin artă, în ceva mai uman, mai deschis și mai vibrant.
Rodica Vică: Alexandra, în ceea ce faci se simte o energie creativă aparte. Cum ai defini tu legătura ta cu muzica – este o formă de expresie, de terapie, de rezistență?
Alexandra Silocea: Pentru mine, muzica este locul unde pot fi eu însămi. Este într-adevăr o formă de terapie, dar și de comunicare, de introspecție, de rezistență și de vis. Nu pot separa muzica de cine sunt – este felul meu de a fi, de a simți, de a înțelege lumea. E o prelungire a gândurilor și emoțiilor mele. Atunci când cânt, mă regăsesc, dar mă și transform. Este un act de sinceritate totală – și tocmai de aceea atât de intens.
Rodica Vică: Ce înseamnă pentru tine să fii o artistă activă în Viena, un oraș cu o moștenire muzicală atât de puternică? Te inspiră sau te provoacă să îți găsești o “voce” distinctă?
Alexandra Silocea: Viena este un oraș în care ecourile trecutului sunt vii – le simți în clădiri, în sălile de concert, în aer. Este o sursă uriașă de inspirație, dar și o responsabilitate. Să trăiești și să creezi aici înseamnă să porți un dialog continuu cu istoria. Nu poți ignora umbra marilor compozitori, dar nici nu trebuie să te pierzi în ea. Pentru mine, această tensiune creativă – între reverență și inovație – este fertilă. Aici mi-am dat seama că o voce distinctă nu trebuie să strige, ci să fie autentică.
Rodica Vică: Ai colaborat cu instituții culturale de renume internațional. Cum se construiește o astfel de încredere și deschidere între muzicieni și muzee, de exemplu?
Alexandra Silocea: Totul începe cu o idee sinceră și cu o viziune comună. Colaborările durabile se nasc din conversații profunde, din timp petrecut împreună în jurul unui sens, nu doar al unui format. Când am colaborat cu muzee sau instituții precum Kunsthistorisches Museum, Heidi Horten Collection, National Gallery, am simțit că muzica se transformă: devine emoție colectivă. Îmi place să construiesc proiecte care conectează publicul nu doar cu o lucrare, ci cu o întreagă lume artistică. Încrederea vine în timp, dar se naște mereu din respect și pasiune împărtășită.
Rodica Vică: Ești în același timp solistă, curatoare, profesoară și creatoare de conținut digital. Cum îți gestionezi identitățile multiple? Se hrănesc una pe cealaltă?
Alexandra Silocea: Cu siguranță. Eu nu le văd ca roluri separate, ci ca un singur fir narativ cu mai multe culori. Experiența scenică îmi oferă exemple și întâmplări vii pentru studenții mei, iar întrebările lor mă ajută să reflectez și mai profund. Conținutul digital e, în același timp, jurnal și fereastră: îmi oferă libertatea să comunic direct cu publicul, să testez idei, să provoc gândirea mea dar și a publicului meu. Toate aceste identități nu mă fragmentează, ci mă rotunjesc. Sunt partea din mine care trăiește în dialog continuu. Ador comunitatea mea de peste 20.000 de iubitori de muzică de pe Instagram. Se creează punți, legături și prietenii între oameni pe care îi văd apoi la concertele mele.
Rodica Vică: Ai lucrat cu compozitori contemporani, inclusiv în premiere internaționale. Ce îți oferă muzica contemporană și ce provocări aduce?
Alexandra Silocea: Muzica contemporană este o aventură a prezentului. Mă atrage pentru că nu vine cu instrucțiuni sacrosancte, ci cu întrebări vii. În premierele internaționale la care am participat, am simțit o emoție aparte: să știi că ești prima care dă glas unei lucrări e un act de încredere profundă și o mare responsabilitate. Îmi place această apropiere de compozitor, acest dialog viu și direct. Provocarea este să rămâi fidelă esenței lucrării și, în același timp, să aduci ceva personal. Nu interpretezi doar note, ci respiri împreună cu gândul compozitoarei sau al compozitorului.
Un exemplu este concertul lui Luis Saglie, compozitor chilian care a scris Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră, “The Kookaburra” special pentru dirijoarea Alejandra Urrutia și pentru mine. Premiera va avea loc în luna iunie, alături de Filarmonica din Santiago, în Chile. Muzica lui vorbește despre distanță și rădăcini, despre natură și identitate.
Am mai avut bucuria și onoarea de a-mi fi dedicate lucrări pentru pian solo, precum cele ale compozitorului norvegian Martin Romberg, însă este pentru prima dată când am privilegiul de a primi în dar un concert pentru pian și orchestră.
O altă experiență intensă și de neuitat a fost premiera europeană a Concertului nr. 3 de Elena Kats-Chernin – o partitură pe care a trebuit să o învăț în doar cinci zile și să o interpretez alături de London Philharmonic Orchestra și dirijorul Vladimir Jurowski, la Londra.
Rodica Vică: Ai fost apropiată de mari mentori, precum Radu Lupu, Maria João Pires, Elisabeth Leonskaja. Ce ți-au lăsat ei ca moștenire umană și muzicală?
Alexandra Silocea: Am avut marele noroc, onoarea și bucuria de a învăța de la acești mari artiști. Radu Lupu mi-a arătat că sunetul vine dintr-un loc profund, aproape din afara timpului. M-a învățat să ascult spațiile dintre note. De la Maria João Pires și Elisabeth Leonskaja am învățat că adevărata măiestrie se ascunde în simplitate și în empatie. Nu au fost doar lecții de pian, ci lecții de viață. Ei m-au învățat că muzica, arta nu este performanță, ci un mod de viață.
Rodica Vică: Trăim într-o lume în care echilibrul între viața personală și cea profesională e adesea dificil de găsit, mai ales pentru femeile care aleg și un drum artistic. Cum reușești tu să păstrezi acest balans între scenă, proiecte internaționale și viața de familie?
Alexandra Silocea: Pentru mine, echilibrul nu e ceva static, ci un proces viu, în continuă transformare. Fiecare zi aduce altă prioritate, altă energie. Am învățat să-mi dau voie să nu fiu “perfectă” în toate in același timp – ci prezentă acolo unde contează, iar acest „acolo” se schimbă mereu. Familia mea este ancora mea. Uneori, înaintea unui concert, mă uit pe temele copiilor sau mă ocup de logistica zilnică. Alteori, proiectele internaționale aduc dor, dar și multă recunoștință. E un dans între lumi, iar frumusețea stă tocmai în această mișcare constantă – între scenă și acasă, între vis și realitate.
Rodica Vică: Alexandra, dacă te-ai adresa unei tinere muziciene aflate acum la început de drum, ce sfat i-ai oferi din experiența ta? Ce ai fi vrut tu să auzi, ca tânără artistă, când ți-ai început călătoria în muzică?
Alexandra Silocea: I-aș spune: nu-ți fie teamă să fii fragilă – din vulnerabilitate se naște adesea cea mai profundă forță. Nu te compara, nu te măsura după pașii altora. Drumul tău este doar al tău, și în asta stă frumusețea lui. Ascultă, învață, dar păstrează mereu clară vocea ta interioară, chiar și atunci când e șoptită. Nu te lăsa definită de aplauze sau dezamăgiri. Ceea ce rămâne cu adevărat este sensul pe care îl dai parcursului tău, curajul de a continua, chiar și atunci când nu ești sigură de direcție.
Rodica Vică: Seria “Vienna Women Voices” aduce în lumină femei care creează punți între profesie, creativitate și impact cultural. Ce înseamnă pentru tine responsabilitatea de a fi, poate, un model?
Alexandra Silocea: Pentru mine, această responsabilitate nu ține de imagine, ci de autenticitate și onestitate. Nu mă consider un model în sensul clasic, dar dacă prin ceea ce fac pot încuraja alte femei să-și urmeze calea cu încredere și curaj, atunci o fac cu bucurie. Cred în puterea poveștilor împărtășite, în forța exemplului sincer și în importanța vizibilității.
Iau foarte în serios fiecare rol pe care îl port – fie că sunt Bösendorfer Artist, pianistă, artistă, ambasadoare culturală, profesoară, mamă, soție. Să reprezint case precum Lobmeyr, Meisterstrasse sau Bösendorfer nu este doar o onoare, ci și o responsabilitate. Înseamnă să susțin calitatea, tradiția și inovația prin tot ceea ce fac, dar și să fiu un liant între lumi – între artă, meșteșug și sensibilitate contemporană.
Rodica Vică: Ai un public din ce în ce mai activ și pe rețelele sociale. Ce îți propui cu “Piano Fortissimo Podcast” sau alte proiecte inovative și cum vezi rolul comunicării digitale în muzica clasică?
Alexandra Silocea: Comunicarea digitală este un teren extrem de valoros – este podul care ne apropie de oamenii din afara sălii de concert. Piano Fortissimo Podcast s-a născut la cererea unui public avid de și mai multă profunzime, context și dialog.
Prin acest podcast, îmi doresc să arăt ce înseamnă cu adevărat viața unui artist: dincolo de aplauze, există o lume întreagă de emoții, decizii, îndoieli, greutăți, frici dar și momente de inspirație, pasiune și sacrificii. Vreau ca publicul să facă parte din acest parcurs – să simtă că suntem împreună într-un drum viu, autentic. Invitații mei sunt personalități marcante ale lumii culturale, iar ceea ce mă impresionează profund este umanitatea lor: vulnerabili, sinceri, deschiși.
Rețelele sociale nu sunt un scop în sine, ci o unealtă pentru a crea comunitate, dialog și apropiere. Muzica clasică are nevoie de asta – de umanitate, de accesibilitate, fără a-și pierde profunzimea. Cei peste 20.000 de urmăritori de pe Instagram nu înseamnă doar o cifră – ci o comunitate activă, care se transformă în concerte sold out, în mii de ascultări ale podcastului și ale CD-urilor mele. Este un public loial, empatic, implicat.
În ceea ce privește celelalte proiecte culturale pe care le dezvolt în paralel – cum este conceptul “Klimt meets Bösendorfer – Ver Sacrum” by Alexandra Silocea, cu care voi veni pentru prima dată la Festivalul Enescu, pe 11 și 12 septembrie 2025 – sau invitațiile de a crea concerte în strânsă legătură cu expoziții muzeale, precum cele de la National Gallery din Londra, sau la Heidi Horten Collection din Viena, aceste inițiative mă ajută să explorez noi forme de dialog artistic.
Pentru expoziția Light Sound Senses de la Heidi Horten Collection, am conceput un program special care a reunit muzică de pian, două premiere austriece, dans contemporan – pe o coregrafie semnată de un artist care a dansat la deschiderea Jocurilor Olimpice alături de Lady Gaga – și intervenția unui parfumier care a creat arome inspirate de piesele interpretate, oferind publicului o experiență artistică multisenzorială.
De asemenea, am creat alături de Diana Oberrauch platforma Aledia Art, o platformă creativă care oferă artiștilor internaționali din domenii precum muzica, filmul, literatura, pictura, sculptura sau teatrul posibilitatea de a colabora în proiecte comune. Selectăm, reunim și curatoriem aceste inițiative, conectându-le cu instituții, spații și organizații culturale din întreaga lume.
Încerc, prin toate aceste concepte, să am curajul de a ieși din tiparele stricte ale muzicii clasice și de a mă lăsa purtată de inspirație și creativitate. Cred că doar așa putem aduce muzica clasică mai aproape de publicul contemporan – prin sinceritate, prin experiment, prin conexiune reală.
Un exemplu recent în acest sens este și participarea mea la World Exhibition din Osaka 2025, unde am fost invitată de MEISTERSTRASSE și faimoasa casă Lobmeyr, în calitate de ambasadoare, cu un concept inovator: am înregistrat o lucrare pe un Bösendorfer Disklavier din Viena, iar noul pian Bösendorfer, special conceput pentru Expo 2025, “The Great Wave off Kanagawa” a interpretat piesa în Japonia fără ca eu să fiu prezentă fizic – o punte simbolică între tradiție, tehnologie și prezență artistică.
Prin tot ceea ce fac, încerc să aduc sens, vizibilitate și autenticitate în spațiul cultural actual.
Rodica Vică: Ce înseamnă pentru tine feminitatea în contextul creației și al vieții la Viena? Cum simți că se modelează o identitate feminină în acest oraș încărcat de istorie și simboluri?
Alexandra Silocea: Pentru mine, feminitatea este o forță blândă, profundă. Este capacitatea de a crea, de a transforma. În Viena, acest oraș încărcat de simboluri masculine ale puterii culturale, simt nevoia de a aduce o altă energie – una circulară, cooperantă, creatoare. Identitatea feminină de azi nu se construiește prin opoziție, ci prin afirmare.
Prin proiectele pe care le creez și prin modul în care aleg să mă implic, încerc să cultiv o prezență feminină vizibilă, vie și asumată – una care nu revendică locul prin forță, ci îl umple prin sensibilitate, profesionalism și perseverență.
————————————————
despre Vienna Women Voices
Mai mult decât o simplă serie de interviuri, Vienna Women Voices se transformă într-o platformă inspirațională dedicată femeilor românce remarcabile stabilite la Viena, care excelează în diverse domenii – de la cultură și știință, la afaceri, medicină și diplomație. Inițiat de soprana Rodica Vică, acest proiect își propune să aducă în prim-plan realizările unor femei excepționale, oferind publicului povești autentice despre curaj, determinare și sensibilitate. Fiecare interviu dezvăluie parcursuri profesionale impresionante și transmite mesaje puternice despre solidaritate, sprijin reciproc și îndrăzneala de a visa.
Lansat simbolic pe 1 Decembrie 2024, de Ziua Națională a României, Vienna Women Voices subliniază rolul esențial al comunității feminine ca forță unificatoare și sursă de inspirație. Proiectul demonstrează impactul profund al femeilor care împărtășesc pasiunea pentru excelență și dorința de a contribui la schimbare.
Mai mult decât o simplă celebrare a succesului, Vienna Women Voices, devine un apel la unitate, la solidaritate și la construirea unei societăți mai echitabile – o societate în care visurile prind contur prin curaj, perseverență și colaborare.
