Să viețuiești într-o țară occidentală care-și deschide porțile ca să te primească în civilizația și, adesea, bunăstarea ei, poate fi un mare noroc, o binecuvântare, o șansă. Înseamnă, însă, deopotrivă, să te rupi de rădăcinile tale, să trăiești printre străini, să respecți reguli pe care nu le înțelegi până la capăt, să îți frângi identitatea încercând să te adaptezi la o altă cultură, să iei viața de la început fără să te mai naști o dată. Să vorbești ziua într-o limbă și, noaptea, să visezi în alta. Să-ți fie dor mereu de câte ceva sau cineva.
E frumos și e greu, deopotrivă. Și oare mai e loc pentru patriotism într-o asemenea frângere?
Fotografii de Sebastian Orel
Este la fel de frumos și de greu și pentru majoritatea românilor din Anglia. Cei cu multe realizări își împărtășesc bucuriile și reușitele în evenimente fastuoase – uneori atât de zgomotoase, încât ajung și la jurnalele de știri din România. Alții își caută, discret, prieteni, semeni, sprijin, încercând să-și redefinească locul și să-și regăsească puterea în diverse întâlniri ale comunității sau apelând la organizațiile comunitare care și-au făcut o misiune din a-și ajuta conaționalii. O astfel de organizație non-guvernamentală care împrăștie binele, una dintre cele mai vechi ale comunității românești din Marea Britanie, este RCCT – Romanian Culture and Charity Together. Funcționează de opt ani, însă abia în mai 2025 și-a deschis un centru al său, un sediu stabil, frumos, elegant, care a devenit, în cel mai scurt timp, un sanctuar al celor care au nevoie de întâlnire, de sprijin, de regăsire.
RCCT – Romanian Culture and Charity Together din Londra a marcat, la final de mai 2026, un an de activitate în noul său sediu și opt de la începerea acestui proiect semnificativ al comunității românești. Directorii RCCT Dorina Poenaru, Olimpia Erdogan și Sebastian Orel, alături de voluntarii și prietenii organizației, au pus la cale un eveniment memorabil, care să le fie tuturor de folos nu doar prin frumusețea și bucuria încă unei întâlniri reușite în comunitatea românească, ci și prin răspunsurile relevante, primite prin glasul invitatului special al evenimentului, unul dintre cei mai respectați intelectuali români având o strălucită carieră academică în Marea Britanie: profesorul Marius Turda, director al Centrului pentru Științe Umaniste Medicale de la Oxford Brookes University.
Având o activitate academică remarcabilă și numeroase volume dedicate istoriei ideilor, modernității, eugeniei și discursurilor despre rasă și identitate în Europa Centrală și de Est, profesorul Marius Turda s-a afirmat drept una dintre cele mai importante voci românești din mediul academic internațional. Cercetările sale de până acum au contribuit decisiv la o înțelegere mai bună a felului în care trecutul continuă să modeleze dezbaterile contemporane despre apartenență, societate și valori civice, iar abordarea temei patriotismului în fața conaționalilor săi care trăiesc în Marea Britanie, în conferința numită “Reflecții istorice despre patriotism” prilejuită de aniversarea centrului RCCT, a fost o valoroasă ocazie de a explora modul în care ideea de patriotism a fost definită, reinterpretată și contestată de-a lungul istoriei, în raport cu memoria colectivă și identitatea națională.
Cuvântul de deschidere i-a aparținut fondatoarei organizației, Dorina Poenaru, care a mulțumit, cu modestie, celor care i-au fost alături în călătoria plină de sens a organizației.
“Astăzi este o zi cu o însemnătate aparte pentru noi toți” a spus Dorina Poenaru. “Marcăm împreună un an de la deschiderea primului Centru Comunitar Românesc din Marea Britanie și, în același timp, sărbătorim opt ani de la înființarea organizației RCCT – Romanian Culture and Charity Together. Privind în urmă, îmi dau seama că această călătorie nu a fost doar despre a construi o organizație, ci despre a ridica o punte. O punte între comunitate și autorități, între oamenii aflați în nevoie și cei care pot oferi sprijin, între tradițiile noastre românești și integrarea într-o societate nouă.
RCCT a pornit din dorința sinceră de a ajuta. De-a lungul anilor, am încercat să ne apropiem de oameni în cele mai simple, dar importante moduri: oferind alinare celor aflați în dificultate, o supă caldă servită împreună, sprijin de la om la om, asistență digitală, plimbări în aer liber pentru sănătate și socializare. Am fost alături de ei atât direct, cât și prin colaborarea cu diverse organizații și instituții care ne-au sprijinit pentru a răspunde nevoilor comunității.
În acești opt ani de activitate, RCCT a reușit să sprijine peste 50.000 de persoane, oferindu-le alimente, informații, donații, sprijin practic și emoțional, îndrumare către diverse servicii și multe alte forme de ajutor. Acest număr nu este doar o statistică. Reprezintă oameni, familii și vieți pe care, împreună cu colegii și voluntarii RCCT, am avut prilejul să le atingem și să le schimbăm în bine.
Centrul Comunitar Românesc nu este doar un spațiu fizic. Este un loc în care oamenii sunt ascultați, înțeleși și sprijiniți. Un loc în care nimeni nu trebuie să se simtă singur.
Astăzi, vreau să adresez cele mai sincere mulțumiri colegilor mei, voluntarilor și tuturor partenerilor care au crezut în această misiune și au contribuit, fiecare în felul său, la ceea ce RCCT este astăzi. Fără implicarea, răbdarea și dedicarea voastră, nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil. Îi mulțumim și Flavianei Manta, care este mereu implicată în organizarea evenimentelor noastre.
De asemenea, îi mulțumesc domnului profesor Marius Turda pentru că a acceptat invitația de a dezbate împreună cu noi tema patriotismului, în acest moment aniversar al Centrului Comunitar Românesc. Este important să vorbim despre identitate, despre apartenență și despre ce înseamnă să fii român departe de casă, păstrându-ți valorile și contribuind, în același timp, la societatea în care trăiești.
Acești opt ani ne-au demonstrat că, atunci când comunitatea se unește, putem construi lucruri extraordinare. Și cred din tot sufletul că acesta este abia începutul.
Vă mulțumesc tuturor că sunteți aici, că ne susțineți și că faceți parte din familia RCCT. La mulți ani cu sănătate, oameni frumoși, și multă putere de muncă Centrului Comunitar Românesc!“
După care conferința profesorului Marius Turda, moderată de Flaviana Manta, a deschis șirul unor idei pe care, cu siguranță, toți cei prezenți le-au luat cu ei mai departe.
“Patriotismul este un lucru care merită rediscutat“, și-a început istoricul conferința. “Dacă nu, poate discutat, cum trebuie, de la început. Pentru că am văzut acest fenomen, care a început mai devreme, în ultimii ani, în special din 2024 până acum, în care patriotismul a fost confiscat.
Foarte puțină lume spune că e patrioată sau patriot, pentru că le e frică să nu fie considerat naționalist sau rasist sau suveranist. De aceea este o mare dificultate pentru noi, cei care am plecat de foarte mult timp din România, pentru că, în tot timpul acesta, patriotismul a fost un lucru la care nu am renunțat. Eu nu am renunțat să spun că sunt din Maramureș, că am această formă de patriotism, că sunt mândru că m-am născut în România.
Toate aceste lucruri formează esența edificiului patriotic al persoanei mele. Și când merg în România mai des, văd această problemă, care este foarte reală, acolo, mult mai reală decât aici. Lumea este condusă pe de o parte de oameni care sunt, de fapt, naționaliști și rasiști, dar ei se declară patrioți. Pe de altă parte ai oameni de bun-simț care sunt cu adevărat patrioți, dar care nu spun că sunt, fiindcă le e rușine să nu cadă în cealaltă tabără.
Și mergi pe stradă și vezi că există acești oameni absolut minunați, care rezonează cu lucruri foarte simple. Vorbesc despre familie, despre religie, despre Dumnezeu, despre patrie. Vorbesc despre faptul că e greu în țară, că e multă sărăcie.
Deci toate lucrurile astea sunt absolut reale. Sigur că poți să construiești o metafizică a sufletului românesc, bazată pe ideea de sărăcie. „Sentimentul românesc al sărăciei” ar fi o carte extraordinară, dacă ar vrea cineva să o scrie.
Dar cu asta mergi până la un anumit punct, împingi discuția până la un anumit punct, și s-a făcut asta în ultimii 30 de ani. Dar ce nu s-a făcut, și se vede clar efectul în cât de dezbinați suntem, cât de neuniți suntem, este faptul că nimeni nu a venit – nu mă refer doar la doi, trei, intelectuali sau academicieni – cu un program real care să-ți spună trebuie să te reîntorci la lucrurile serioase până nu vor fi confiscate de cei care… le vor confisca.
Și le-au confiscat. Da? Acum vedem toate lucrurile acestea pe TikTok sau pe Facebook sau pe alte rețele de socializare, în care orice discuție despre ortodoxie cade în absolut abism cosmic, orice discuție despre România trebuie să fie făcută de românii pur-sânge, geto-dacii… Totuși, când te uiți în jurul tău nu prea vezi geto-daci, chiar dacă te îmbraci tu și îți pui cușma, da? Suntem, bieții de noi, de 3.000 de ani sau de 2.500 de ani, ca să începem cu Burebista, amestecături peste amestecături. Nu există, nu există o regiune sau un sătuleț în toată țara aia care să nu fie amestecată cumva.”
Alte idei importante și curajoase ale conferinței susținute de istoricul Marius Turda au fost legate de:
Patriotismul local și armonia identităților multiple
O direcție esențială de discuție este apărarea și validarea identităților regionale. A fi mândru că ești din Maramureș, din Ardeal, Moldova sau Dobrogea nu diminuează cu nimic apartenența la o națiune, ci o îmbogățește. Aceste spații au o identitate proprie, o vibrație și o tradiție care nu trebuie șterse cu buretele pentru a forța o uniformizare națională. Un om poate fi, pur și simplu, maramureșean, român și european în același timp. Sunt identități care se completează firesc, nu se exclud.
Relația statului cu diaspora
Milioane de români au părăsit țara, în special după anii ’90, nu din ură față de țară, ci din motive economice și sociale. Problema este că statul român nu a știut și nu știe cum să îi integreze la întoarcere. Guvernanții se așteaptă ca un om care a plecat dintr-o poziție modestă să se întoarcă exact la fel, ignorând complet expertiza, educația și transformarea prin care acel om a trecut în zeci de ani de muncă în străinătate. Pentru a atrage diaspora înapoi, statul trebuie să valorifice exact potențialul și noile capacități pe care acești oameni le-au dobândit.
Fractura identitară și moștenirea comunistă
Pentru a înțelege dezbinarea din prezent, trebuie să ne uităm la politicile regimului comunist, care a lucrat sistematic la distrugerea rădăcinilor noastre. Prin mutarea forțată a oamenilor în alte regiuni, prin repartizarea tinerilor la sute de kilometri distanță de casă și prin estomparea tradițiilor, sistemul a încercat să șteargă legăturile profunde cu familia și comunitatea locală. Multe dintre fracturile noastre identitare și sociale de astăzi sunt ecoul direct al acelei încercări brutale de a uniformiza individul și de a-l face dependent doar de stat.
Capcana eugenismului și iluzia superiorității
O temă profundă, strâns legată de discursurile extremiste, este pericolul eugenismului. Această ideologie pleacă de la ideea nefastă că o autoritate poate controla populația, stabilind cine merită să trăiască, cine este „perfect” și cine este considerat o povară. Orice politică sau discurs care împarte oamenii în categorii de „superiori” și „inferiori”, bazându-se pe rasă sau pe abilități fizice, duce inevitabil la dezumanizare și la repetarea unor tragedii istorice absolut cumplite.
Asumarea curajoasă a istoriei
Pentru a putea merge mai departe ca națiune, trebuie să ne asumăm adevărurile istorice incomode, fără să le mai punem mereu sub semnul întrebării. Holocaustul în România s-a întâmplat, iar oamenii au suferit și au murit. Spre deosebire de alte culturi (cum ar fi cea germană), care și-au recunoscut deschis greșelile trecutului pentru a se putea vindeca, noi, românii, încă ne zbatem în faza de a stabili dacă adevărul este sau nu… adevărat. Fără o educație civică sinceră și fără a le lăsa generațiilor viitoare o istorie clară, nu putem construi un viitor solid.
Combaterea extremismului pe propriul teren
Nu putem câștiga lupta cu extremismul dacă fugim de confruntări. Dacă discursurile rasiste și naționaliste domină platformele moderne precum TikTok sau Facebook, soluția nu este să ne retragem în tăcere sau să sperăm că tinerii vor citi cărți grele de istorie. Trebuie să răspundem folosind aceleași mijloace de comunicare. Dacă ei vorbesc despre rasism pe rețelele sociale, noi trebuie să fim acolo pentru a explica ce înseamnă un patriotism sănătos, curat și incluziv.
Toleranța ca stare naturală
Toleranța nu este un concept abstract, ci o stare naturală a omului echilibrat. Un om care este sigur pe identitatea lui, care își cunoaște tradițiile și are rădăcini bine înfipte în pământ, nu are nicio problemă în a-i accepta pe ceilalți. Intoleranța, ura față de vecini și discriminarea nu apar de la sine; ele sunt construite artificial prin propagandă, politici greșite și manipulare.
Ca o concluzie, privind în ansamblu, mesajul profesorului Marius Turda a fost un apel la luciditate: patriotismul nu trebuie lăsat să fie confiscat de extremiști. El merită redefinit și readus la esența lui luminoasă. Este, până la urmă, o formă de atașament firesc față de comunitate, de memorie și de cultură, trăită cu responsabilitate civică, fără a aluneca vreo secundă în intoleranță sau în falsa impresie a superiorității naționale. Adevăratul patriotism începe mereu cu respectul pentru omul de lângă tine și cu asumarea curajului de a ne privi trecutul în față, pentru a-l putea înțelege și, unde este nevoie, vindeca.
La final, în partea interactivă a conferinței, participanții au putut adresa întrebări istoricului invitat, apoi a urmat o degustare de bucate tradiționale românești, pregătite anume pentru a încheia sărbătorește aniversarea.
O selecție de înregistrări video din cadrul evenimentului puteți urmări pe canalul de YouTube Inimile Vorbesc Românește:
