Cantaretul Ducu Bertzi a fost colaborator al Securitatii, pentru ca nu s-a opus solicitarii ofiterilor de la acea vreme de a-si pune garsoniera in care locuia la dispozitia acestora si nu exista dovada unor presiuni, motiveaza Curtea de Apel Bucuresti (CAB) decizia luata in acest sens.
Curtea de Apel Bucuresti (CAB) a dat publicitatii, miercuri, motivarea deciziei prin care a admis actiunea Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) si a stabilit ca Bertzi a colaborat cu fosta Securitate.
Astfel, arata CAB, Bertzi a fost recrutat in 28 aprilie 1988 de Securitatea Municipiului Bucuresti, in calitate de gazda a unei case de intalniri avand numele conspirativ “Victoria”.
“In dosar se afla Angajamentul intocmit si semnat olograf de catre parat la data de 28 aprilie 1988, in care se mentioneaza ca se angajeaza sa sprijine organele de securitate, prin punerea la dispozitie a garsonierei in care domiciliaza, colaborare pe care o va desfasura in mod conspirat si in secret”, mai arata judecatorul Curtii, in motivare.
Instanta mai arata ca dosarul contine un Raport cu propuneri de recrutare in calitate de gazda a lui Alexandru Bertzi, din 27 aprilie 1988, intocmit si semnat olograf de capitanul T.C. de la Securitatea Municipiului Bucuresti, in care se consemneaza ca, “in vederea desfasurarii in bune conditii a muncii cu reteaua informativa, cat si pentru conspirarea intalnirilor cu acesta, se impune necesitatea recrutarii unei gazde de intalniri”.
“«In acest sens au fost punctate mai multe elemente printre care si numitul Bertzi Alexandru. Locuinta pe care ne propunem sa o folosim corespunde scopului propus, nefiind pericol de deconspirarea retelei informative ce va fi introdusa, nici a faptului ca va fi folosita de catre organele de securitate. Legenda de folosire a casei de intalniri va fi urmatoarea: Bertzi Alexandru poate explica prezenta ofiterului in garsoniera sa ca fiind un var, student care vine frecvent insotit de colegi pentru a lucra la proiecte intrucat in garsoniera sunt conditii bune. In casa de intalniri <Victoria> vor fi introduse urmatoarele persoane din retea: inf. <D.>, persoana de sprijin <A.> si sursele <T.> si <B. R.>. Candidatul lucreaza numai schimbul 1 cand casa poate fi folosita, iar uneori candidatul face turnee artistice in tara, perioada in care casa va putea fi folosita permanent. Fata de cele raportate propunem a se aproba recrutarea numitului Bertzi Alexandru in calitate de gazda. Recrutarea va fi efectuata de cpt. T.C. la domiciliul lui Bertzi Alexandru »”, potrivit celor redate de Curte din documentele depuse de CNSAS.
Potrivit acelorasi note ale ofiterilor de securitate care s-au ocupat de recrutarea artistului, Bertzi a acceptat sa-i ajute, punand la dispozitie cheia de la locuinta. Cantaretul s-a angajat in scris ca nu va divulga colaborarea cu organele de securitate.
Pe baza acestor documente – redate partial in motivare, dar avute pe deplin in vedere – Curtea a apreciat ca in cauza sunt indeplinite conditiile pentru a se constata calitatea de colaborator al Securitatii a cantaretului Bertzi.
“Potrivit acestor dispozitii, colaborator al Securitatii este si persoana care a inlesnit culegerea de informatii de la alte persoane, prin punerea voluntara la dispozitia Securitatii a locuintei sau a altui spatiu pe care il detinea. Rezulta ca pentru a se retine calitatea unei persoane de colaborator al Securitatii in aceasta forma, este necesara indeplinirea cumulativa a doua conditii: inlesnirea activitatii de culegere de informatii de la reteaua informativa sa se faca prin punerea la dispozitia organelor de securitate a locuintei sau a unui alt spatiu pe care il detinea si punerea la dispozitie a spatiului sa se faca in mod voluntar. Cu privire la prima conditie, se constata ca aceasta este indeplinita chiar daca locuinta pusa de parat la dispozitia securitatii nu era proprietatea sa, intrucat prevederile legale ce definesc notiunea de colaborator al Securitatii, in aceasta forma, nu fac nici o referire la modalitatea juridica in care persoana detinea spatiul respectiv, nereglementand conditia ca spatiul sa fie proprietatea persoanei care il pune la dispozitia securitatii. In consecinta, sunt irelevante in solutionarea cauzei sustinerile din intampinare potrivit carora garsoniera era proprietatea statului comunist, fiindu-i atribuita ca locuinta de serviciu de fabrica la care isi desfasura activitatea. Atata timp cat prevederile legale sus mentionate reglementeaza ipoteza punerii la dispozitia Securitatii a unui spatiu, fara a stabili alte conditii referitoare la dreptul pe care persoana il are asupra spatiului, calitatea de colaborator al Securitatii va fi retinuta indiferent de modalitatea juridica de detinere a spatiului, neavand deci relevanta daca persoana era titulara dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra spatiului sau titulara unui drept de locatiune”, mai noteaza judecatorul de caz.
Curtea de Apel Bucuresti motiveaza decizia si pe baza caracterului voluntar al artistului, in ciuda apararii acestuia, care a sustinut ca nu s-a dus din proprie initiativa sa puna casa la dispozitia ofiterilor de la Securitate, ci mai mult ar fi fost santajat si presat de acestia.
“Este indeplinita si cea de-a doua conditie privind caracterul voluntar al punerii spatiului la dispozitia Securitatii, din inscrisurile depuse la dosar rezultand ca paratul a fost contactat de ofiterul de Securitate, i s-a propus colaborarea prin punerea la dispozitia Securitatii a locuintei si a fost de acord, semnand un angajament in acest sens. Faptul ca paratul a fost de acord cu propunerea ofiterului de Securitate, acceptand sa puna locuinta sa la dispozitia Securitatii confera acestea un caracter voluntar … .”, noteaza instanta.
Tot cu privire la aceasta conditie, mai noteaza judecatorul de caz, s-a mai sustinut ca nu este indeplinita, avand in vedere ca “angajamentul a fost scris sub santaj si amenintarea ca va fi pus sub acuzare pentru ca are relatii personale cu cetateni straini”, relatii pe care nu le-a declarat organelor de securitate, urmand a fi anchetat prin mijloace specifice aparatului de securitate comunist.
Instanta mai retine din actele dosarului ca, intr-adevar, artistul se afla in relatii stranse cu familiile unor functionari diplomatici indonezieni si ca, intrebat despre relatiile sale cu cetatenii straini, a spus ca nu a informat serviciul de protectie al intreprinderii si nici pe ofiterul cu care tinea legatura, dar ca sustinerea ca, din acest motiv ar fi fost amenintat cu punerea sub acuzare pentru a fi determinat sa puna la dispozitia Securitatii locuinta sa, este lipsita de suport probator, prin probele administrate in cauza nefacandu-se dovada exercitarii de catre organele de securitate a unei amenintari asupra paratului in scopul obtinerii colaborarii cu Securitatea.
Curtea de Apel Bucuresti a stabilit, in 31 ianuarie, ca artistul Ducu Bertzi a fost colaborator al fostei Securitati si a admis astfel actiunea CNSAS.
Ducu Bertzi a declara la acea vreme, pentru MEDIAFAX, ca decizia CNSAS, care a cerut Curtii de Apel Bucuresti sa constate calitatea lui de colaborator al fostei Securitati, este “nedreapta”, cantaretul precizand ca nu a facut politie politica, nu a facut rau nimanui si se va apara pana la capat.
Ducu Bertzi spune ca l-a “surprins” decizia Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), care a cerut Curtii de Apel Bucuresti sa constate calitatea de colaborator al fostei Securitati a cantaretului.
“(Decizia, n.r.) este nedreapta, iar materialul pe care mi l-au remis impreuna cu decizia contrazice decizia. De altfel, materialul a fost finalizat in septembrie 2010 si a trebuit sa treaca cinci luni si jumatate ca sa scoata decizia de colaborare”, spunea Ducu Bertzi.
Intrebat daca si-a pus la dispozitia Securitatii locuinta lui de la vremea respectiva, Ducu Bertzi a spus ca a fost “fortat de imprejurari” si “nu de buna voie” a facut acest lucru.
“Eram angajat la IMUAB – fabrica de componente nucleare. Conform regulamentului intern, nu aveam voie sa am relatii cu strainii. In cazul unei intalniri cu o persoana straina, trebuia informat securistul care se ocupa de fabrica. Eu aveam prieteni straini, mergeam la ei in casa de ani buni. Nu aveam de ascuns treaba asta, dar nici nu am informat pe nimeni oficial. In 1988, m-au strans cu usa. Puteam fi acuzat de spionaj sau manifestam o atitudine “prieteneasca”. Am ales a doua varianta care s-a concretizat cu apelarea din cand in cand la garsoniera mea. In aprilie ’89, mi s-a cerut o nota despre unul din diplomatii straini. Am scris-o si daca o veti citi veti vedea ca nu am scris absolut nimic rau despre aceea persoana. A fost singura nota pe care am scris-o, dupa care nu am mai fost cautat. Le-am spus prietenilor mei si, de altfel, am ramas prieteni pana azi”, explica Ducu Bertzi.
Totodata, cantaretul a mai spus ca din documentul CNSAS rezulta ca exista doua volume referitoare la urmarirea sa. “Vreau sa le consult si eu. Stiam ca sunt supravegheat inca din 1985”, mai spunea Bertzi.
In plus, Ducu Bertzi preciza ca nu a facut politie politica. “Stiind ca nu am facut politie politica, ca nu am facut rau nimanui, ma voi apara pana la capat”, mai arata Bertzi.
