fbpx

Mihaela Geoana: „Mihaela, dragostea mea” a fost o declaratie de dragoste, un gest pe care nu multi barbati ar fi avut curajul sa il faca in fata unei intregi natiuni

de

Mihaela Geoana este Presedintele Crucii Rosii Romane. Este Femeia care, prin activitatea sa alaturi de Fundatia „Renasterea”, a schimbat vietile a mii de alte femei… Este mama devotata si sotia careia Mircea Geoana i-a spus in fata intregii tari… „Dragostea mea”. Un interviu despre iubire, despre cele trei zile de cancer, despre anii petrecuti in strainatate, despre amintiri si vise.

Eveline Pauna: Inainte sa purtati celebrul nume erati Mihaela Costea, pasionata de arhitectura…
Mihaela Geoana:
Da, am devenit pasionata de arhitectura in jurul varstei de 16 ani. Pana la 16 ani imi doream sa fac Medicina, dar numai chirurgie.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Si ce v-a mutat gandul?
MIHAELA GEOANA:
Am fost convinsa, in special de parinti, ca a fi medic chirurg pentru o femeie e o viata mai grea, cu garzi… nu te poti ocupa de familie, de copii, vezi multa suferinta. M-au incurajat sa gasesc un domeniu frumos de munca pentru ca, spuneau ei, e important sa fii incarcat pozitiv, sa fii o persoana vesela, sa fii inconjurat de frumos. Si au avut dreptate.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Tatal dvs. a fost si un model pentru dvs? Se ocupa de decoratiuni interioare si avea chiar si o afacere in sensul acesta, conducea o fabrica…
MIHAELA GEOANA:
Exact, a fost un model. Tatal meu era directorul unei fabrici de mobila. Era o fabrica foarte renumita la acea vreme. Tata a fost un foarte bun specialist in mobilier si lucra cu foarte multi arhitecti – cei care proiectau mobilierul. El avea o foarte mare admiratie pentru arhitecti, imi spunea tot timpul ca doamnele sunt foarte elegante, sunt stilate, au o cultura generala bogata. Ii admira foarte mult, si pe domnii si pe doamnele din acest domeniu. Si atunci, cu timpul, am ajuns la concluzia ca este ceva ce mi-ar placea sa fac, mai ales ca eram foarte buna la matematica – la geometrie, eram foarte indemanatica, asa ca mi s-a potrivit.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: De mama cum va amintiti? In anii aceia ai formarii dvs…
MIHAELA GEOANA:
Mama este un alt exemplu extraordinar pentru mine, pentru ca ea avea aceeasi specialitate ca tatal meu, era inginer de industrie a mobilei, si a trecut in invatamant numai pentru a putea sa-si creasca copiii, pentru a putea lipsi de acasa atat timp cat eram si noi la scoala si sa fie cu noi cat eram acasa – sa ne supravegheze, sa ne indrume… A iesit la pensie ca profesor universitar, de la ASE. Mama este o gazda extraordinara, toti prietenii lor – aveau foarte multi prieteni, si au si in continuare, erau inebuniti sa vina la ei in vizita. Mama gatea foarte bine, este o persoana foarte vesela, spune glume, e foarte iubita. Mama este o persoana care face foarte mult bine, este religioasa – are o credinta puternica in Dumnezeu si ajuta foarte multa lume.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Iata o trasatura care s-a mostenit…
MIHAELA GEOANA:
Da, probabil ca in felul acesta am luat de la amandoi cate ceva.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Ce au spus atunci cand v-au vazut admisa la Institutul de Arhitectura „Ion Mincu”?
MIHAELA GEOANA:
A fost o mare fericire. Pe vremea aceea se intra greu la facultate, mai ales la unele facultati si acestea erau Medicina, Arhitectura si Dreptul. Tin minte ca eram 30 pe un loc, a fost o competitie foarte intensa, se dadeau probele practice intai – desen, geometrie, desen artistic si dupa aceea veneau probele de matematica. Dupa probele practice se facea o selectie cam la jumatate dintre candidati… Eu am intrat a douasprezecea. Ce-i drept, erau numai 60 de locuri in acel an la Arhitectura. Parintii mei erau foarte fericiti ca am intrat si toti cei 6 ani de facultate au fost ani foarte frumosi.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Ati fost printre studentele populare in facultate sau printre cele cu note mari dar care nu mergeau la petreceri? Cum au fost anii studentiei?
MIHAELA GEOANA:
Nu eram nici intr-o extrema, nici in alta, eram un copil perfect normal, aveam prieteni, ieseam, imi placea foarte tare sa dansez. Si acum imi place sa dansez si mai iesim cateodata… spre surpriza celor care se afla intr-un club sau undeva unde venim (n.a. – impreuna cu sotul) si dansam. Luam note bune, eram in primii 20% din an, dar nu eram prima. Imi placea sa fac de toate.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Eu am aflat ca primul job a fost amenajarea unui magazin de pe Calea Calarasilor si ca atunci ati fost remunerata, daca putem spune asa, cu 2kg de cafea.
MIHAELA GEOANA:
Exact, e foarte amuzant. Pe vremea aceea… Deci primul job cred ca a fost in martie-aprilie 1990, imediat dupa schimbarile din tara noastra. In decembrie 1990 eram stagiar si-mi faceam stagiatura in cadrul Facultatii de Arhitectura, lucrand la unul din marile proiecte – Casa Poporului… Eu eram intr-una dintre echipe, care lucra la Casa Stiintei, unde urma sa fie biroul dnei Elena Ceausescu. Bine, noi stagiarii faceam munca de jos, nu proiectam, nu faceam cine stie ce. Dar s-au stopat toate santierele in decembrie 1990, si atunci, cred ca din luna februarie, eram toti pe liber. Eram 800 de arhitecti care lucram la aceste proiecte si ne cautam de lucru. Ce sa gasesti de lucru, ca nu se construia?! Si, printr-un prieten de familie a venit rugamintea unui domn, care voia sa-si faca un boutique – ii spunea el.  Eu de cate ori spuneam „magazin” ma corecta – „boutique”. Atunci nu se gaseau multe – cafea, tigari… si nu stiu cum a evaluat sumele – cat costa un kilogram de cafea… dar asta a fost plata.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Dar in primii ani ai formarii dvs. va doreati sa cistigati foarte multi bani? Sa fiti in top doar pentru a avea o situatie financiara sigura, sau va doreati glorie?
MIHAELA GEOANA:
In mine a fost un amestec din toate acestea, cum cred ca este in fiecare dintre noi. Nu cred ca cineva isi doreste sa aiba numai bani si sa fie necunoscut. Nici sa fii foarte cunoscut dar sa n-ai ce manca… Deci cred ca intotdeauna trebuie un echilibru. Si, in general, am ajuns la concluzia ca tot ce am facut in viata am facut gasind un echilibru intre toate lucrurile, proiectele si partile de viata. Nu ascund, intotdeauna mi-am dorit sa pot trai bine, adica sa ma pot imbraca frumos, sa pot sa-mi fac o vacanta frumoasa… Cred ca ceea ce-si doreste toata lumea. Nu pot sa spun ca a fost un tel in sine sa adun foarte multi bani si sa fiu foarte avara. Nu! Ii castig usor, ii cheltuiesc usor…


Despre iubire…

 

MAREA DRAGOSTE – TANGO: Banii vin si trec… Pentru ca spuneati ceva de „o vacanta frumoasa”, nu pot sa nu ma gandesc la vacantadin timpul studentiei, cand aveai sa-l cunoasteti pe cel care v-a devenit sot. Se intampla la Predeal, la coada la telescaun. Cum a fost, doamna?
MIHAELA GEOANA:
Da, la Predeal. Cred ca era 2-3 ianuarie. Era imediat dupa Revelion si eu schiam cu fratele meu si cred ca alaturi de inca doi-trei prieteni. Ne-am intalnit cu un cuplude tineri necasatoriti, care locuiau in blocul de vizavi de noi. Si ei erau intr-un grup de prieteni si-am schiat cu totii. In grupul lor de prieteni se afla Mircea si, la un moment dat, urcand cu telescaunul – erau telescaune cu 2 locuri, am urcat impreuna. Pe vremea aceea telescaunul facea 20 de minute pana-n varful dealului. Si am avut timp sa vorbim…
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Deci v-a cucerit in 20 de minute…
MIHAELA GEOANA:
Nu pot sa spun ca, dupa 20 de minute, stiam excat ca va fi sotul meu. Dar mi-a facut o impresie foarte buna, ca e un tip foarte educat, care stie multe lucruri, are un simt al umorului foarte ok… Mi-a facut o impresie foarte buna si mai apoi, seara, am iesit, cele doua grupuri, impreuna la discoteca, in Predeal. Asta se intampla, cred ca, in ’83.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Deci, iata, pe ringul de dans! Pentru ca dansul este una dintre pasiunile dvs…
MIHAELA GEOANA:
Exact!
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Si cand v-ati schimbat numele? La cat timp dupa acel moment din telescaun?
MIHAELA GEOANA:
La doi ani si jumatate de cand ne-am cunoscut, ne-am casatorit.          
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Promitea o cariera politica de succes? Sau o cariera in diplomatie? Sau in afaceri?
MIHAELA GEOANA:
Nu, nici vorba. Dimpotriva! Culmea era ca tatal lui a fost general de armata si Mircea a facut Politehnica. El era student la Politehnica atunci cand ne-am cunoscut si ne-am casatorit in anul in care a terminat facultatea. Sau, cel putin, parca asa tin minte! Si, pentru ca tatal lui avea o functie inalta in armata, lui nu i se permitea sa iasa din tara. Probabil ca se temeau sa nu fie tentat sa ramana sau sa ii puna intr-o situatie delicata. Deci Mircea nu fusese niciodata in strainatate si nici nu avea vreo perspectiva sa plece din cauza functiei tatalui sau. Pe de alta parte, eu calatorisem. Cred ca de pe la 12 ani am fost prima data intr-o excursie in strainatate, cu mama si cu fratele meu. Intr-adevar, nu plecam niciodata toata familia, pentru ca asa era atunci regula, dar facusem cateva calatorii in strainatate. Imi placeau foarte mult, eram fascinata. Mircea nu promitea perspective in diplomatie, dar era un baiat cu o educatie foarte solida, un baiat care vorbea doua limbi straine la perfectie. Era foarte dragut, dar nu cariera a fost ceea ce m-a atras.


Franta

 

MAREA DRAGOSTE – TANGO: Dar iata ca, in scurt timp, aveati sa plecati in Franta.
MIHAELA GEOANA:
Da…
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Stiu ca momentul plecarii in Franta a insemnat, cumva, sfarsitul carierei dvs. in arhitectura, asa cum, poate, voiau parintii…
MIHAELA GEOANA:
Ah, nu. Am plecat in Franta in 1991, Mircea avand acea disperare de a vizita tari straine, neiesind din tara pana-n ’90. In martie ’90 s-a dus la concursul de angajari de la Ministerul de Externe. A luat acel concurs. Intre timp, a facut Facultatea de Drept, pentru ca nu-i placea ingineria, si era deja in anul doi la Drept in martie ’90 cand a dat concursul. A intrat pe ultimul post din Ministerul de Externe care se numea, cred, „secretar III”, la directia Franta. In 1990, primul lider European care a vizitat Romania a fost Presedintele Frantei. Mircea a fost foarte implicat in organizarea acelei vizite, pentru ca era la acea directie. Vizita a mers foarte bine, el s-a remarcat pentru ca vorbea bine, s-a descurcat foarte bine, si, in momentul in care s-a oferit o bursa a statului francez pentru o scoala faimoasa de administratie din Franta, el s-a inscris la concurs si l-a castigat. Au fost doar doua locuri. Si atunci am plecat, in septembrie 1991, in Franta, pentru doi ani, platiti de statul francez. Era o suma enorma, echivalentul a 2.000 de dolari pe luna, pentru Romania, in care un salariu de 100 de dolari ti se parea ceva fantastic. Si, in Franta, in prima luna m-am orientat sa vad despre ce este vorba. Eu nu aveam drept de munca in Franta. Si mi-am dat seama ca daca ma inscriu la niste cursuri postuniversitare, care se tineau o zi pe saptamana, as avea dreptul sa muncesc. M-am inscris la cursuri, care au fost chiar interesante, erau despre constructii din lemn, si astfel am avut dreptul sa muncesc. Si am muncit in atelierul unui arhitect al monumentelor istorice – care facea prezervare si restaurare de monumente istorice. A fost extraordinar de interesant.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: V-ati fi dorit atunci sa ramaneti in Franta?
MIHAELA GEOANA:
Sincer, da, mi-ar fi placut. A fost foarte frumoasa si intensa perioada aceea. Castigam foarte bine amandoi. Eu castigam 100 de dolari pe zi. Cand ieseam de la birou dupa 10 ore de munca parca zburam. Mi se parea asa o chestie fantastica faptul ca reusesc sa castig atat de multi bani. Cat eram in Franta am ramas gravida cu Alexadru. Ne-am intorscand el avea 5 luni, deci Mircea avea in fata o cariera foarte frumoasa, in Romania fusesera toate schimbarile, el era un tanar diplomat care avea toate sansele sa promoveze, facuse aceasta scoala, trimis de Ministerul de Externe, deci mi-a placut foarte mult viata acolo, dar perspectivele noastre cele mai bune erau in Romania.


America

 

MAREA DRAGOSTE – TANGO: Sa vorbim si despre visul american, atunci cand v-ati urmat sotul ca ambasador in America. Ati spus candva, intr-un interviu, ca au fost cei mai frumosi ani din viata dvs…
MIHAELA GEOANA:
Da, si acum spunem asta. Cu toate ca si in Franta au fost ani frumosi pentru ca eram singuri, n-aveam copii, castigam multi bani, am vizitat, ne-am plimbat pe Coasta de Azur, in Belgia… Adica am avut o perioada frumoasa. 
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Dar inainte sa plecati in America, cum a fost discutia din familie, ce va doreati, ce asteptari aveati?
MIHAELA GEOANA:
Vestea despre plecarea in America a venit foarte neasteptat, pentru ca pe postul de ambasador in America se bateau vreo trei diplomati, oameni foarte bine pozitionati. Era domnul Chebeleu, care era diplomat in plina cariera, cred ca era si dl Agaton care era ministru adjunct sau, oricum, avea o pozitie foarte mare. Mircea era director in Ministerul de Externe, adica nu ar fi fost indreptatit sa spere la asemenea pozitie. Insa nu mai tin minte… se apropia o campanie electorala, domnul Chebeleu nu a fost lasat sa plece de catre dnul Iliescu pentru ca voia sa-i lucreze in campanie, cred ca s-au batut intre ei si a castigat cel de-al treilea. Cert este ca am primit vestea inainte de Craciun, in 1995. Domnul Melescanu era ministru de Externe si tin minte ca ne-a invitat sa mergem cu ei de Craciun si Revelion la Poiana Brasov. Si am mers acolo unde am facut un curs intensiv de cu dna Melescanu, care mi-a adus un teanc de carti despre protocol: protocolul in America, protocolul in Anglia, protocolul in Franta, pentru ca sunt diferite. Si am tot povestit, ei fusesera de multe ori la post si erau foarte experimentati. Domnul Melescanu lucra la ONU, adica aveau foarte multe cunostinte despre diplomatie si cum este sa traiesti in afara.  Eram foarte doritori sa dovedim ca nu au gresit alegand un junior sa plece la Washinton. Cand am ajuns acolo eram cel mai tanar cuplu de ambasadori din tot corpul diplomatic. Eram cel mai tanar cuplu de ambasadori ai corpului diplomatic roman, oriunde in lume. Era o palarie foarte mare pentru noi si asta ne-a ambitionat sa dovedim ca putem face fata. Si am facut fata extraordinar de bine, de aici este si frumusetea acelor ani pentru ca, pe de-o parte, am vaut o viata foarte frumoasa de familie pentru ca am plecat avand copiii mici – Alexandru 2 ani si jumatate si Ana 6 luni, aveam ajutor la copii, a fost o perioada absolut superba a lor! Am stat pana cand Alexandru a implinit 8 ani, deci a fost cea mai frumoasa perioada. Din punct de vedere profesional, pentru Mircea a fost un mare succes pentru ca a avut proiectele de castigare a clauzei natiunii celei mai favorizate, pentru Romania, pe care a castigat-o, intrarea Romaniei in NATO… Erau proiecte mari, importante, la care am contribuit si noi putin si am avut satisfactii.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Totusi care ar fi cel mai frumos moment pe care-l pastrati in memorie de atunci? Poate o vizita oficiala undeva… Alegeti un singur moment
MIHAELA GEOANA:
Un moment foarte frumos a fost prezentarea scrisorilor de acreditare la Casa Alba, pentru ca americanii pun foarte mare pret pe familie. Valorizeaza foarte mult partenerul celui care are pozitia oficiala. Am fost invitati toti patru, deci cu un copil de 6 luni si cu celalalt de 2 ani si jumatate. Cand am intrat in Biroul Oval Alexandru era putin obosit, il tinea Mircea in brate, Ana, avand 6 luni era la mine in brate… Presedintele Cinton a fost foarte cald, s-a jucat cu ei. Alex s-a inviorat si a luat de pe biroul presedintelui un bat colorat, cu margelute, pe care Clinton il avea din Zair, si a inceput sa arate cu batul pe covorul din Biroul Oval, unde este emblema Statelor Unite. Si el arata cu batul, intrebandu-l pe presedintele Clinton ce-s alea.  Erau foarte draguti, avem si o poza cu presedintele Clinton si cu National Security Advisor-ul lui, care erau aplecati si ii explicau lui Alexandru ce desene sunt in covor. Sunt lucruri atat de umane si de calde, care te impresioneaza. Astea sunt amintiri foarte placute.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Stiu ca in perioada in care ati stat in America ati si inceput sa va implicati in actiunile caritabile si ca Ambasada Romaniei chiar s-a remarcat printr-un numar impresionant de evenimente. Le-ati contabilizat vreodata?
MIHAELA GEOANA:
Uite asta nu am facut si cred ca este o idee foarte buna pentru ca eram extraordinar de activi. Plecam, oarecum, dintr-o pozitie proasta pentru ca era acea stampila de tara comunista, circula ideea ca, chiar si dupa Revolutie, au ramas comunisti la putere… era asa… o imagine putin amestecata. Si atunci am vrut sa fim foarte activi, sa invitam foarte multa lume sa ne vada, sa deschidem resedinta, sa deschidem Ambasada, sa se vada ca e totul transparent. Chiar comunitatea romana venea foarte incarcata, cu teama ca se filmeaza. Si le-am aratat cum suntem noi, tineri, nu aveam cum sa fim mari comunisti. Acceptam toate invitatiile si acceptam si toate sugestiile de a gazdui lucruri in Ambasada sau in resedinta. Cred ca aveam 7-8 evenimente pe saptamana. Aveam breackfast de lucru, lunch de lucru, aveam ceaiuri, receptii, tot ce-ti poti imagina. Barbeque, evenimente in gradina, evenimente de cooking cu copiii, deci cam orice!
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Avea sa fie un antrenament intensiv pentru ce se pregatea, pentru ca in 2001 ati lansat Fundatia „Renasterea”, alaturi de Cristina Copos.
MIHAELA GEOANA:
Da. In America am participat, chiar cu toata echipa ambasadei, la evenimentele unei fundatii americane care lupta impotriva cancerului de san.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: De acolo v-ati inspirat?
MIHAELA GEOANA:
Da. Participam si noi la acel mars impotriva cancerului de san, ca echipa a Romaniei. Fiecare tara purta steagul sau, trebuia sa aiba un numar cat mai mare de participanti… Acolo am inteles cifrele. In America, din cancer la san, se moare la fel cum se moare din gripa. Pe cand in Romania aveam o rata a mortalitatii cam de 80%. Deci 80% din femeile care depistau cancerul la san, mureau. Uitandu-ma la cauze, mi-am dat sema ca principala problema era ca femeile se duc foarte tarziu la medic. Se duc atunci cand viata nu le mai poate fi salvata. Si mi-am zis ca, printr-o campanie de informare, aceste lucruri pot fi indreptate. Si nu e atat de greu sa faci o campanie de informare. Nu presupunea investitii intr-un mare spital, intr-un accelerator, in ceva foarte scump. Trebuia doar sa transmit un mesaj. Noi venind acasa in 2001… era atunci o foarte mare atentie pe sotiile oficialilor. Si pe noi nici nu ne vazusera de vreo cinci ani. Am primit invitatii de la foarte multe reviste. Tin si acum minte: poze, machiaj, interviuri. Toata lumea voia sa ne cunoasca si sa ne vada. Si atunci mi-am zis ca as putea folosi aceasta platforma ca sa transmit un mesaj util pentru femei. Si asa, in septembrie 2001, am pornit campania. Si a avut foarte mare succes.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: V-ati temut ca va fi greu sa-i educati pe romani?
MIHAELA GEOANA:
 Da, sincer, am fost socata de unele reactii. Au fost barbati care mi-au spus „vai, va rade toata lumea ca te ocupi de sanii femeilor”. Mi se parea atat de greu de crezut ca cineva ar putea sa rada sau sa glumeasca pe seama unui subiect atat de serios. Dar nu s-a ras, nu s-a glumit si a avut chiar foarte mare succes.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Am gasit niste articole in presa care spun ca, la un moment dat, Fundatia chiar facea mai multe decat reusea Ministerul Sanatatii.
MIHAELA GEOANA:
Noi am facut foarte multe lucruri in ceea ce priveste campania de comunicare. Am avut foarte mare succes pentru ca era o noutate, pentru ca am avut un partener extraordinar in McCann Erikson care au venit din prima zi alaturi de noi si au facut pro bono toata aceasta campanie.  Si sunt 11 ani de atunci. Si inca suntem impreuna, e ca o casatorie… S-a luat si un premiu pentru eficienta de campanie educationala pe sanatate. Acum, in Romania, femeile fac legatura intre culoarea roz si cancerul de san, inteleg ca trebuie sa mearga la medic, ca au mai multe sanse daca-l descopera din timp. Am avut foarte mare succes pentru ca ne-am pus numele in fata, si eu si Cristina Copos.  Raspundeam de cheltuirea  corecta a banilor. Am avut succes in a strange bani. Si atunci am pornit si un centru de diagnostic, pentru ca noi tot le spuneam femeilor sa mearga la medic. Dar programarea la stat, pentru o mamografie, dura foarte mult. Si atunci am facut acest centru de diagnostic unde femeile cu venituri mici au facut gratuit mamografii. Numarul de mamografii pe care noi il facem, chiar si astazi, este mai mare, cateodata, decat cel al unui institut oncologic sau al unor spitale. Si noi suntem o Fundatie.


Ma gandeam „Doamne, cine-mi creste copiii”. Imi faceam planuri de cum va continua viata fara mine


 

MAREA DRAGOSTE – TANGO: Ati schimbat, iata, in bine si ati salvat viata multor femei din Romania, insa stiu ca, la un moment dat, dvs. v-ati confruntat cu spaima de a avea acest diagnostic: cancer. Au fost trei zile in care ati asteptat un rezultat… care putea sau nu sa va schimbe viata.
MIHAELA GEOANA:
Da, asa este.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Ce ati simtit atunci, pentru ca ati trait experienta unei femei care afla ca poate incepe lupta cu cancerul?…
MIHAELA GEOANA:
Au fost trei zile cumplite, eram in Statele Unite, deci aveam copiii foarte mici. Cred ca aveau 4 si 6 ani copiii. Am fost la un control de rutina si medicul mi-a spus „cred ca este o problema, trebuie sa facem niste teste”. Am facut un test, mi-a spus ca trebuie sa mai fac unul… si mi-a zis „e posibil sa fie cancer”. Urma sa primesc in trei zile rezultatul celui de-al doilea test. Acele trei zile au fost cumplite, pentru ca, normal, nu poti sa nu te gandesti ca poate fi intr-un fel sau in altul. Si ma gandeam „doamne, cine-mi creste copiii”. Imi faceam planuri de cum va continua viata fara mine.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: I-ati spus sotului? A stiut?
MIHAELA GEOANA:
Da. Suntem amandoi persoane foarte cu picioarele pe pamant si ne spunem totul. Suntem o echipa si trecem impreuna prin toate. Da, i-am spus. Atunci, in America, eram prietena cu echivalentul ministrului sanatatii in Romania. Era o doamna si eram in acelasi club de femei. Am sunat-o si i-am spus „Susan, doctorul crede ca am o problema, ce ma fac?”. A fost atat de important raspunsul ei! Mi-a spus „Mihaela, nu-ti face griji, orice ar fi trecem impreuna prin asta. Te duc de mana prin tot procesul si ai sa vezi ca o sa fie bine.  90% dintre femei supravietuiesc. 80% din aceste probleme nu sunt canceroase, poate fi o problema, dar nu cancer”. Acest lucru m-a ajutat foarte mult si mai ales ca stiam ca daca e ceva, ea e langa mine si voi fi bine tratata si am sanse.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: V-ati facut o promisiune atunci?
MIHAELA GEOANA:
Sincer, nu. Era inainte de a sti ce voi face, dar cu siguranta ca a contat foarte mult. Acest lucru mi-a lasat o sensibilitate asupra subiectului si in momentul in care acea fundatie din Statele Unite ne-a solicitat intai sa gazduim o receptie pentru strangere de fonduri, dupa care sa participam noi ca Ambasada, cu tot personalul in marsul lor. Atunci am intrat mai mult in subiect si mi-am zis „pot sa fac si eu ceva util acasa”.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Sa revenim la prezent si sa vorbim si despre faptul ca sunteti Presedintele Crucii Rosii Romane.
MIHAELA GEOANA:
In urma cu patru ani si jumatate, cand mi s-a propus sa candidez la aceasta functie de catre directorii filialelor de Cruce Rosie am fost foarte impresionata. Si, asa cum spun ca anii din America au fost cei mai frumosi ani din viata noastra, pot sa spun ca aceasta functie de Presedinte al Crucii Rosii este cea mai mare onoare pe care am avut-o de-a lungul vietii. Este un lucru la care tin foarte mult si dorinta mea este sa readuc prestigiul Societatii de Cruce Rosie acolo unde-i este locul , acolo unde a fost intre cele doua Razboaie Mondiale. Este o organizatie care a fost patronata de Regina Maria. Lista voluntarilor de Cruce Rosie este absolut impresionanta. Si eu sunt voluntar!
MAREA DRAGOSTE – TANGO: S-ar spune ca presa din Romania nu ar avea decat de bine de scris despre dvs. Totusi, care a fost cel mai mare neadevar care s-a scris in presa despre dvs., despre familie…
MIHAELA GEOANA:
S-au scris atat de multe!… Ceea ce m-a durut cel mai tare si mi s-a parut cel mai nedrept, a fost atunci cand s-au legat de mama mea. Pentru ca este o persoana absolut extraordinara, profesor universitar, are 75 de ani… Au fost niste racaieli si niste atacuri care au dus chiar si la o ancheta care s-a incheiat dandu-i dreptate mamei mele, dar nimeni nu a mai spus lucrul acesta. Asta m-a durut cel mai tare. M-a durut faptul ca nu am putut sa o apar sau ca i-am provocat indirect un necaz.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Numele „Geoana” a fost, pentru dvs., o povara, vreodata?
MIHAELA GEOANA:
Nu mi s-a parut niciodata o povara. Si copiii il poarta cu mandrie.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Au avut ei vreodata de suferit? Poate din partea profesorilor sau a colegilor…
MIHAELA GEOANA:
 Au avut de suferit, nu din cauza profesorilor sau a colegilor. Culmea este ca oamenii, de-a lungul timpului, si chiar si atunci cand Mircea nu mai era nici presedinte de partid, nici candidat la presedintie, sunt extraordinar de pozitivi si de draguti cu noi. Intotdeauna a fost asa. Nu mi s-a intamplat vreodata sa mergem pe strada si sa ne fluiere cineva, sa ne injure, sa ne reproseze ceva. Ma opresc politistii in trafic si-mi spun „Doamna Geoana, aveti mai multp grija data viitoare. Salutari acasa”. Profesorii copiilor mei, la fel – foarte draguti dar nu in sensul de a-i ierta. Insa intelegeau cand era o perioada mai dificila, ii incurajau pe copii. Chiar m-a impresionat reactia oamenilor.


Mihaela, dragostea lui

 

MAREA DRAGOSTE – TANGO: As vrea sa ajungem la un alt moment important din vietile dvs., la Noaptea Presedintilor. Cum ati trait dvs. acea faimoasa noapte a ultimelor prezidentiale?
MIHAELA GEOANA:
Sincer… era o valtoare atat de mare si cand esti in mijlocul evenimentelor nici nu iti dai prea bine seama. Ma gandeam, cand am iesit catre scena unde am asteptat rezultatele, unde eram filmati, cum se va schimba viata mea de a doua zi. Sau ce inseamna asta. Incercam sa-mi imaginez ce va aduce aceastp schimbare, aceasta victorie cum o anuntasera in prima seara. Bineinteles ca ne-am bucurat si absolut oricine s-ar fi bucurat in locul nostru. Dar nu pot sa spun ca ne-a schimbat viata dramatic.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: „Mihaela, dragostea mea” sunt deja cuvinte care au intrat in istorie.
MIHAELA GEOANA:
Da, replica a intrat in istorie…
MAREA DRAGOSTE – TANGO: A fost una dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste?
MIHAELA GEOANA:
Da, mie mi s-a parut un lucru extraordinar de frumos, pe care nu multi barbati ar fi avut curajul sa il faca, in fata unei intregi natiuni. Nu am stiut, nu mi-am inchipuit ca va spune asta. Era normal sa multumeasca tuturor… parintilor… asta e natural. Sa multumeasca echipei cu care a colaborat… Faptul ca mi-a multumit in acest fel mie mi s-a parut un lucru extraordinar de frumos si chiar mi s-a parut o chestie de rautate si de misoginism. Nu-i inteleg pe cei care o iau in deradere. As fi vrut sa-i vad si pe ei facand un gest atat de frumos fata de sotiile lor.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Mircea Geoana, ca sot, este un barbat care face multe declaratii de dragoste? Va face surprize?
MIHAELA GEOANA:
Da. Vine cu flori. Culmea este ca el este cel care, la fiecare aniversare de casatorie, imi face un cadou. La fel de Sfantul Mihail, de ziua mea este tot timpul foarte atent. Ii invata pe copii sau ii ajuta sa-mi lucreze cu mana lor un cadou. E foarte atent si e foarte bun structural.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Daca vi s-ar da sansa sa schimbati trei lucruri din trecutul dvs., ce ati schimba? Rezultatele de la vot?
MIHAELA GEOANA:
Nu stiu… Daca as avea sansa sa schimb ceva, daca ne referim la acest lucru, nu rezultatele, pentru ca nu poti schimba rezultatele, dar ti-ai putea alege mai bine echipa cu care lucrezi si probabil ca rezultatele ar fi fost mai bune…
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Si in viata personala?
MIHAELA GEOANA:
Din viata personala asta e singurul meu regret: ca au avut parintii mei de suferit de pe urma activitatii noastre. Pentru ca eu vad ca daca Mircea e politician si cineva il ataca… iti asumi asta, esti intr-o lupta. Nu mi se pare normal sa ataci niste copii, nu mi se pare normal sa ataci parintii. N-am nicio problema daca mi se reproseaza ceva, raspund, sunt adult, am decis sa intram in aceasta activitate. Asta e singurul lucru. Altfel… n-as schimba nimic!
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Spuneti-mi trei lucruri fara de care nu puteti trai.
MIHAELA GEOANA:
Copiii mei, bineinteles, familia mea. Altceva… vacanta la mare – am trecut spre lucrurile mai usoare. Si nu pot fara o carte de citit.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Vad ca nu va doriti neaparat lucruri scumpe si nu pot sa nu va intreb… aveti case in strainatate?
MIHAELA GEOANA:
Nu. Toate acestea au fost lucruri neadevarate. Acum daca-mi amintiti… sunt multe lucruri care au fost neadevarate, dar m-ati pus sa aleg unul. Asa m-a durut foarte mult cand s-a scris de Alexandru ca ar putea conduce fara carnet cand noi suntem niste oameni foarte responsabili si cunoastem legile. Si m-a durut pentru ca el aplica la facultati in acel an si oricine ar fi cautat pe Google numele lui ar fi vazut niste mizerii. Si erau neadevarate. Adica afectezi viata unui copil aruncand niste minciuni. M-a durut cand au pus poza fetitei mele, in costum de baie, pe prima pagina a unui ziar. Un copil de 14 ani, o fetita. Este inadmisibil in orice tara a lumii. Dar… sunt ziaristi.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Ei cum au inteles aceste episoade?
MIHAELA GEOANA:
Tot timpul vorbim despre toate aceste lucruri, le explicam si ne sustinem unii pe altii. Suntem foarte puternici.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Exista chiar un joc. Se numea „stirea zilei”, la dvs. in familie.
MIHAELA GEOANA:
Exact! V-ati documentat foarte bine…
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Sigur… pentru ca petreceti foarte putin timp impreuna si atunci fiecare membru al familiei venea cu momentul cel mai important din ziua respectiva. Il jucati si acum?
MIHAELA GEOANA:
Il jucam mai rar, pentru ca Alexandru este acum student la New York si vine odata la trei luni acasa. Da, acela era un joc pe care-l jucam in jurul mesei – fiecare spunea ce problema are de rezolvat. Era foarte simpatic cum Mircea povestea despre o problema reala a lui, in limbajul unor copii de 6 ani si ei isi dadeau cu parerea. Si, de multe ori, sunt niste idei total surprinzatoare!
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Care ar fi informatia care v-ar descoperi intr-o alta lumina in ochii telespectatorilor? Ceva ce ati vrea sa le comunicati si n-ati avut pana acum ragazul, n-ati avut sansa…
MIHAELA GEOANA:
In toata viata mea am fost pasionata de lumea business-ului, am un masterat in business si ca tot timpul am avut mici proiecte de business la care am lucrat.
MAREA DRAGOSTE – TANGO: Multi ar spune ca Mircea Geoana isi datoreaza cariera si dvs… Asa este? In spatele fiecarui barbat influent exista o femeie echilibrata?
MIHAELA GEOANA:
Cred ca in masura in care poti spune ca un om care isi ia echilibrul si linistea si se reincarca in familia lui… asta il ajuta sa aiba succes… da, sigur, pot sa spun. Cred ca norocul, de ambele parti a fost ca suntem persoane aproximativ egale sau complementare. Ne completam in ceea ce priveste cunostintele, abilitatile, ambitiile si ne sfatuim si suntem o echipa in tot ce facem. Si asta  da, il ajuta si pe el, ma ajuta si pe mine.


 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.