fbpx

Alice Nastase Buciuta – Asteptand marea dragoste

de

Uneori, alegi sa taci, pentru ca ai parea trufas aratand lumii fericirea ta. Uneori te gandesti ca, daca ti-ai marturisi implinirea, invidia lumii s-ar napusti, piaza rea, si ar face sa nu mai fie nimic la fel de curat si senin ca inainte. Dar cand e vorba despre dragoste, despre marea dragoste, poate ca e mai bine sa-ti gasesti curajul marturisirii.

“Daca poti sa spui, spune! Daca poti sa depui marturie, sa nu taci!”, mi-a spus prietena mea frumoasa, care stie sa zboare cu aripi de inger. Ii povestisem, cu glas ravasit de emotii, ca am ajuns la limanul cel mai frumos al cautarilor mele. Ca eu, care m-am indoit de fericire cu necredinta adanca, eu, care am strigat, de-atatea ori, cu deznadejde, ca nu exista dragoste, doar risipire, doar minciuna, doar tradare, am gasit ceea ce nu mai credeam ca exista decat in imaginatia mea rascolita de temeri. Ii marturiseam ca mi-e frica sa vorbesc despre iubirea mea implinita, ca sa nu-mi sperii fericirea. Recunosteam ca nu am avut curajul sa declar nimanui ca port in pantec sfantul Graal al iubirii.

Si ea m-a facut sa inteleg ca nu pot sa tin pentru mine o asemenea taina…

Traim intr-o lume in care iubirile se risipesc ca fumul. In care ne indragostim de teama de a nu ramane singuri, sau pentru ca ne e inima atat de pustie si de arsa de dor, incat ne mintim ca am gasit dragostea, acolo unde, de fapt, am intalnit doar un om la fel de singur ca noi. Un alt suflet dispus sa se minta si el. Vietuim indarjindu-ne sa transformam fapturi care nu se vor schimba niciodata, sa dam pe brazda personaje pe care le-am vrea pe potriva sufletului nostru, dar nu se mai poate face nimic pentru a le schimba masurile inimii. Ne traim amorurile dupa norme facute de altii, ne gasim parteneri de groaza ca lumea ne va vorbi de rau sau din orgoliul ca altii ne vor invidia. Insa eu stiu, acum, ca iubirile mintite nu duc nicaieri. Sunt doar fundaturi, carari laturalnice din care va trebui sa ne intoarcem, mai mult ca sigur, murdari de noroi. Iesiri din peisaj si din rosturi care nu duc la niciun liman norocos. Dimpotriva. Neintelegerile inceputului se vor preschimba in hidre. Si nimic din ce-a fost rau – si noi am gandit ca vom drege cumva- nu se va face mai bun. Dimpotriva.

Dar traim si intr-o lume in care norocul ii ajuta pe cei curajosi. In care toti cei care au avut puterea sa-si ridice inima din praful marilor lupte trecute, toti cei care s-au adunat din risipiri, s-au curatat de tradari, s-au spalat de deziluzii, au dreptul la inca o sansa. La inca o dragoste. La marea dragoste.

Cu inima plina de iubirea adanca si vesnica pe care o traiesc astazi, cu sufletul meu implinit asezat in maini intinse spre lume, va rog, va cer sa nu va multumiti cu putin. Lasati himerele sa se risipeasca in vant si asteptati sa va daruiti inima o data si pentru totdeauna. Chiar daca poate parea un exercitiu de insingurare, sa astepti marea dragoste e, de fapt, cel mai inaltator act de curaj infaptuit de-a lungul unui destin de pamantean. Sa-ti strabati destinul asteptand marea dragoste e una dintre putinele sanse la rost si implinire intr-o viata de om. Pentru ca niciodata asteptarea nu e fara rost.

  • Credit: ARTISTA PHOTO AGENCY
  • Title: COPYRIGHT 2010: PAUL BUCIUTA/ ARTISTA

 

Categorii:
Scrisoare

Comentarii

  • Ionela, primeste si imbratisarea mea. Iti multumesc.
    Luminita Mezin, nicio clipa nu am regretat ca am ales sa imi fii martor, calauza, parinte. Si nu voi regreta.
    Iris40, da, iti promit. Ai incredere si fii puternica si vei primi ceea ce meriti cu adevarat!
    Andres, oricat de greu ti-ar fi acum, sa stii ca ai facut ceea ce trebuia. Tu esti speciala, nu te poti complace in compromisuri. Meriti totul.

    Alice Nastase Buciuta noiembrie 8, 2011 8:08 pm Răspunde
  • Alice draga si scumpa,
    M-am aflat in ultimele zile la rascruce de drumuri si mai apoi am ales… Am ales cu inima stransa. Mai bine singura in asteptarea marii iubri decat singura intr-o relatie fara sens. E atat de greu sa iei decizii, sa mergi inainte…
    Imi gasesc alinare in cuvintele tale. Stiu ca undeva acolo avem cu totii ceva bun pus deoparte.
    te imbratisez cu drag!
    Andres

    andres noiembrie 7, 2011 10:23 pm Răspunde
  • Promiti tu frumosa Alice : " Pentru ca niciodata asteptarea nu e fara rost." ????
    Numai daca promiti tu, o sa te cred , o sa astept.

    iris40 noiembrie 7, 2011 4:19 pm Răspunde
  • Hm, si mie imi pare ca forteaza idealizand iubirea curenta. Alice, ii dau dreptate Luminitei: nu ti-ai luat ramas-bun de la trecut. Nu te-ai impacat cu tine, cu alegerile din vremurile acelea. Cautarea unei femei pt fostul sot, in real sau virtual, mi-a lasat un gust si mai amar in ce te priveste. Oare, imaturitatea ta nu se va rasfrange asupra copiilor, a deciziilor lor viitoare? Ei nu-ti citesc angoasele aici? Cum ii protejezi? Nu sunt tata, dar o mama neimplinita arunca temeri si tristete, mai ales asupra fetelor sale. Asa cred.

    Antisexul noiembrie 7, 2011 3:10 pm Răspunde
  • Alice, multumindu-ti pentru eemotionantele cuvinte ma gandesc ca acestea sunt indemn la rabdare si pastrarea sperantei pentru cele ce inca sunt singure pe drum dar si pentru cele ce accepta compromis dupa compromis in relati de iubire indoielnica, doar de teama singuratatii sau de frica de a o lua de la capat intr-o alta relatie.
    Cuvintelor tale doresc sa le aduc intarire ca martor ce am participat la sfanta cununie alaturi de putine persoane dar tocmai de aceea nespus de frumoase, si care v-am putut vedea ochii, stralucind de lumina fericirii voastre, binecuvantate de preacinstitul parinte, in zi de sfanta duminica de april.

    Luminita Mezin noiembrie 7, 2011 1:04 am Răspunde
  • Mi se pare ciudat ca iti negativezi prima iubire in mai toate textele, iubire, din care au rezultat 2 copii, daca am inteles bine. Si acum a doua … casnicie … este marea iubire!?

    Poate ca ai invatat din prima, astfel incat cea de-a doua e mai buna. Perfecta?! Dar noi stim ca nu exista perfectiune.

    Pui o imensa presiune pe aceasta iubire. Oare cum se simte iubitul tau, referitor la acest lucru?

    Cum ne vom simti noi, toate cititoarele tale, daca v-a esua si aceasta iubire?

    o cititoare noiembrie 6, 2011 6:45 pm Răspunde
  • esti o persoana extraordinara alice,ceea ce ti s-a intam
    plat e un cadou de la bunulD-zeu,e un dar adus sufletului tau frumos…te imbratisez.

    ionela noiembrie 6, 2011 4:21 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *