fbpx

Sonia Argint Ionescu – Cred că acesta este secretul relației noastre: avem aceleași valori

de
Sonia Argint Ionescu - coperta si pictorial Marea Dragoste- RevistaTango.ro, nr 122, septembrie 2016

Am cunoscut-o ca vedetă TVR, dar dincolo de micul ecran, alături de soțul ei, Horațiu și de cei doi băieți, Marc și Eric, Sonia este o femeie dedicată cu mare dragoste familiei sale, bucuriilor trăite alături de soț și copii, preocupărilor pentru viață sănătoasă, pentru ocrotirea mediului, pentru o lume în care cu toții să zâmbim mai mult și mai senin.

Fotografii de Paul Buciuta; Hair-style Monalisa Cristache, salon Fason by Cristina Grama; Make-up Simona Mircioiu, salon Fason by Cristina Grama; Stilistă Rodica Pucă

 

Alice Năstase Buciuta: Ți-ai dorit dintotdeauna o familie? Te-ai visat mireasă, l-ai căutat pe prințul călare pe cal alb?

Sonia Argint Ionescu: Prințul îl visăm cu toate, până la urmă… Cred că este firesc să ne dorim o relație. Eu asta mi-am dorit foarte tare, o relație frumoasă, alături de un bărbat care să mă iubească, să mă respecte, să mă ajute să mă dezvolt ca femeie. Relația am găsit-o, însă, nu am visat să fiu mireasă sau să fac vreo nuntă mare. Nu am avut aceste dorințe. Eu sunt o fire optimistă, un om fericit cu ce are…

Marea Dragoste/revistatango.ro: Așa ai fost dintotdeauna? Așa erai și în copilărie?

Sonia Argint Ionescu: Da. Dacă îți arăt poze de când eram mică…, râdeam cu gura până la urechi. Mi-a rămas râsul cu toți dinții, îmi râd și ochii. Așa am fost dintotdeauna.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Unde ai crescut?

Sonia Argint Ionescu: Am crescut în București, în sectorul 1, acolo unde m-am născut. Sunt bucureșteancă sută la sută, și eu, și toată familia mea. Am crescut cu mama și cu tata, dar eu și fratele meu stăteam o bună perioadă la străbunica mea, la curte, chiar dacă tot în București. Pe vremuri toți cei care aveau curte aveau grijă să aibă acolo și ceva de mâncat. Străbunica mea avea roșii, cartofi, morcovi, ceapă verde. Cred că de atunci am prins gustul pentru natural.

La cincisprezece ani, mama și tata m-au dus la MRA, unde am fost luată în echipa fetelor care urmau să fie pregătite pentru concursul de modele Ford.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Ce sunt părinții? Cu ce se ocupau și cum te-au influențat?

Sonia Argint Ionescu: Atunci lucrau la Institutul pentru Tehnică de Calcul. Mi-e greu să spun exact ce făceau, că nici nu știu. După anii 1990 părinții mei au continuat pe cont propriu, au avut firma lor de design interior.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Și fratele tău?

Sonia Argint Ionescu: Fratele meu lucrează în vânzări și marketing într-o companie, dar specializarea lui este arhitectura.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Ce anume din copilăria ta ți-a format viziunea despre familie, despre dragoste? Ce lucruri te-au influențat în perioada aceea în care îți făceai proiecția legată de cum vei fi tu când vei avea casa ta, familia ta?

Sonia Argint Ionescu: Cu siguranță a contat faptul că acasă am crescut într-o familie în care cei doi părinți s-au iubit dintotdeauna și au făcut totul împreună și totul pentru casă. Sunt foarte familiști, în ideea de familie clasică, tradițională. Ai mei, spre deosebire de mine și de soțul meu, au stat toată viața împreună. Mama nu conduce și ei pleacă dimineața împreună și se întorc seara tot împreună. S-au cunoscut la serviciu, au lucrat împreună și toate activitățile le-au desfășurat amândoi.

Marea Dragoste/revistatango.ro: În familia aceasta clasică, tradițională, ai învățat ceva despre cum să treci peste probleme, peste lipsuri, pierderi?

Sonia Argint Ionescu: Este o întrebare pe care nu mi-a mai pus-o nimeni până acum. Sincer, nu am avut perioade foarte complicate în viață de care să îmi aduc aminte. Mama și tata au vrut să cumpere un apartament mai mare pe care l-au și cumpărat, iar cât s-au zbătut ca să îl plătească, eforturi financiare au fost. Știu că munceau mai mult decât în mod normal, dar noi nu am avut niște probleme existențiale care să mă fi marcat în vreun fel. Nici pierderi în familie nu am avut. Eu am avut străbunică până acum patru ani, deci copiii mei au avut stră-străbunică. Bunica din partea mamei încă mai trăiește. Chiar am avut și am o viață foarte senină, mulțumesc lui Dumnezeu.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Dar, de exemplu, pierderea bunicilor cum ai învățat să o accepți, cum îi înveți pe copiii tăi?

Sonia Argint Ionescu: Primul membru al familiei care a murit și care îmi era aproape a fost bunica din partea tatălui, care a avut un accident cerebral. Mi-a fost greu, pentru că bunicii ne-au fost aproape, s-au ocupat de noi, am fost într-un contact permanent, zilnic vorbeam la telefon. În continuare câteodată mă gândesc la ea și îmi vine să pun mâna pe telefon să o sun. Când mă trezesc și îmi dau seama că de fapt nu mai este, simt acel gol care îți rămâne în suflet și pe care este foarte greu să îl acoperi. Un an mai târziu a murit și străbunica mea, adică mama bunicii, care probabil de durere nu a putut să meargă mai departe. Am fost foarte apropiată de străbunica mea pentru că, în ciuda vârstei înaintate, era un om ancorat în prezent, un om simplu, nu vorbim de un om umblat prin lume, dar care s-a adaptat foarte bine mentalității tinerilor. E fabulos să poți să stai de vorbă cu un om de nouăzeci și șapte de ani, să îi povestești niște lucruri pe care poate nu le înțelege exact, dar prinde ideea și o acceptă, se adaptează vremurilor.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Cum îți explici asta? De ce unii oameni își păstrează tinerețea și alții nu?

Sonia Argint Ionescu: Ține de interior, de felul în care te naști. Caracterul pe care îl avem din naștere este definitoriu. Ca zodiile. Nu știu cât cred în zodii, dar mă regăsesc foarte tare în zodia mea, Capricorn, și îi regăsesc și pe ceilalți oameni în zodiile din care fac parte. Cred că te naști într-un anumit fel. Străbunica mea era extrem de echilibrată, foarte organizată, organizare pe care a ținut-o toată viața, în tot ce ține de alimentație, odihnă, muncă fizică, tot. Zilnic, cu consecvență, până în ultima zi. Lucrurile acestea își pun cumva amprenta…

Marea Dragoste/revistatango.ro: Și asupra voastră și-au pus amprenta? Și voi trăiți cu modelul acesta, nu?

Sonia Argint Ionescu: Da, da. Eu, cel puțin, dintotdeauna am fost un om echilibrat. Pe măsură ce înaintezi în vârstă și capeți și o experiență de viață, vezi lucrurile mai în profunzime, le înțelegi altfel, dar așa am fost dintotdeauna. Nu am fost omul exceselor. Nu am fost un copil care să facă probleme acasă, am învățat bine, am prins foarte repede lucrurile.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Ce școli ai făcut?

Sonia Argint Ionescu: Am făcut Școala Germană, Liceul German și totul a mers foarte natural, mi-a fost foarte ușor să învăț și să vorbesc germana, iar, în afară de matematică, nu am avut niciodată probleme. După aceea am dat examen la Universitatea din București, la germanistică, examen pe care l-am luat tot într-o clipită, fără să fac niște pregătiri deosebite pentru el. Am terminat Universitatea din București, germanistică și spaniolă.

Sunt momente în viața unui cuplu care te încearcă, sunt momente peste care poți să treci doar dacă ești foarte sigur de iubirea celuilalt și de sprijinul necondiționat al celui de lângă tine.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Iar în perioada asta ai pus bazele familiei tale, ai început și să lucrezi…

Sonia Argint Ionescu: La cincisprezece ani, mama și tata m-au dus la MRA, unde am fost luată în echipa fetelor care urmau să fie pregătite pentru concursul de modele Ford. Până la urmă, nu am mai participat la concurs. În schimb fusesem foarte apreciată de un agent de la Paris și ar fi trebuit să plec acolo, dar nu m-au lăsat mama și tata, au zis că este mai important să stau să învăț, iar eu am acceptat. Am continuat activitatea de manechin în țară, am fost manechin de podium, ocazional și în diverse editoriale. Am făcut această activitatea ca pe un hobby, ca pe o activitate care mi-a adus mie niște bani în buzunar, punându-mă în situația în care nu mai era nevoie să le cer alor mei, ceea ce e foarte mișto pentru o tânără de șaisprezece, șaptesprezece ani, să fie oarecum independentă financiar. Iar când eram în ultimul an de liceu, o echipă a redacției germane a venit la școală să facă un casting pentru prezentatoarea emisiunii „Limba germană” și am rămas eu. Așa am ajuns în televiziune. Nu împlinisem optsprezece ani, pentru că m-a chemat cu tata la televiziune să semneze pentru mine, deci eram minoră. În televiziune am ajuns, deci, printr-o întâmplare, nu am căutat acest lucru în mod deosebit. Iar după aceea am intrat la facultate.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Iar pe Horațiu, soțul tău?…

Sonia Argint Ionescu: La nouăsprezece ani l-am cunoscut, într-o seară, într-un club… Aveam prieteni comuni foarte buni care ne spuneau întruna ce ne-am potrivi noi doi. Dar nu ne-au făcut ei cunoștință, ne-am cunoscut pur întâmplător!

Marea Dragoste/revistatango.ro: Ce făcea soțul tău, era tot student?

Sonia Argint Ionescu: Soțul meu este cu paisprezece ani mai mare decât mine, era un om oarecum pe picioarele lui…

Marea Dragoste/revistatango.ro: Cum îți amintești de întâlnirea asta?

Sonia Argint Ionescu: Din priviri a fost totul… Am comunicat în primul rând din priviri. Nu știu dacă m-au atras vreodată bărbații frumoși. Mie îmi plac bărbații masculini. Mi-a plăcut că este genul de bărbat asumat și puternic, dar nu prin ceea ce face, că are vreun business, ci puternic din interior.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Ai putut să îți dai seama de asta la o privire?

Sonia Argint Ionescu: Cred că am simțit. Îmi este greu să spun că am o explicație foarte clară, foarte bine analizată. Așa este normal să se întâmple, te vezi cu un om și îți place, după care începi să îl cunoști, să vorbiți și constați că și din punct de vedere al comunicării este foarte bine și vă potriviți. Avem glume de același fel, ne uităm la seriale similare. Atunci ne uitam la Seinfeld și asta a fost o revelație. Eu eram înnebunită să mă uit la Seinfeld, el la fel, dar nu se aștepta ca eu la vârsta mea să am astfel de pasiuni. Poate se aștepta să îmi placă chestii mult mai tinerești. Ne-a plăcut aceeași muzică, anii 1980. Când i-am spus că mie îmi place Queen și că îmi place Cutting Crew s-a uitat cumva ciudat la mine. Au fost foarte multe lucruri care s-au potrivit.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Deci totul a mers foarte firesc…

Sonia Argint Ionescu: Totul a mers firesc și foarte repede. Într-un an ne-am mutat împreună. Nu am avut planuri să ne căsătorim, să mă ceară de soție. Ne-am mutat împreună într-un mod firesc, pentru că am simțit la un moment dat nevoia să stăm împreună. Momentul cel mai important, care pe mine m-a șocat, a fost când am rămas însărcinată, asta chiar nu planificasem.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Și cum a fost?

  • Credit: PAUL BUCIUTA/ Marea Dragoste
  • Title: Sonia Argint Ionescu – coperta si pictorial Marea Dragoste- RevistaTango.ro, nr 122, septembrie 2016

Pagini:  1 2 3

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *