Sonia Argint Ionescu: M-am dus și mi-am luat un test de sarcină și a ieșit pozitiv. Și l-am sunat, plângând. Da, am plâns. Nu știu exact de ce plângeam, dar plângeam rău. Nu eram pregătită sub nicio formă.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Aveai douăzeci și…
Sonia Argint Ionescu: …unu de ani
Marea Dragoste/revistatango.ro: Deci nici nu terminaseși facultatea.
Sonia Argint Ionescu: Nu, în timpul facultății am rămas însărcinată. Iar el a plâns de fericire. Tot el a avut grijă să mă liniștească și să îmi spună că ne vom descurca împreună.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Nu te-ai gândit să nu faci copilul?
Sonia Argint Ionescu: Aș minți să spun că nu mi-a trecut așa ceva prin cap. Bineînțeles că mi-a trecut prin cap, dar decizia a fost alta până la urmă.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Te-a susținut și el…
Sonia Argint Ionescu: Absolut. Sută la sută. El a fost principalul factor de susținere și de motivare.
Până la urmă ce a cântărit la tine, bucuria lui, faptul că ți-a promis că te ajută, dragostea voastră?
Sonia Argint Ionescu: Dragostea a cântărit cel mai mult. Știam că mă iubește și că va fi lângă mine, acesta a fost motivul principal care m-a făcut să merg înainte.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Și apoi lunile de sarcină și faptul că erai studentă, cum s-au suprapus?
Sonia Argint Ionescu: A fost un avantaj. În ultimul an de facultate, fiindu-mi foarte greu la spaniolă pentru că deja materia era mult prea complicată, aveam niște restanțe și cumva am înduioșat, am creat o sensibilitate profesoarelor, care au fost ceva mai blânde cu mine… Deci chiar a fost de ajutor faptul că am fost însărcinată în timpul facultății. Sarcina a fost foarte ușoară la douăzeci și doi de ani. În principiu, pentru o femeie sănătoasă, care face sport, nu cred că are cum să fie altfel, plus că știam de la mama mea că și ea a avut sarcini foarte ușoare și nu mi-am făcut mari griji. În primele trei luni, la primul copil, am avut stări de greață și am fost foarte sensibilă la mirosuri. La al doilea nu a mai fost așa.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Iar nașterea?
Sonia Argint Ionescu: Ah, la naștere a fost foarte frumos, căci Horațiu și-a dorit cu ardoare să fie lângă mine când nasc. Nu ar fi avut o șansă vreun medic să nu îl lase acolo! Iar doctorița mea, o doamnă genială, cu o mentalitate modernă, a înțeles exact dorința lui, așa că el a stat lângă capul meu și m-a mângâiat. Iar când simți că ai în jurul tău oameni care te iubesc necondiționat și care te susțin în tot ceea ce faci, ai echilibru.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Ți-a fost mai ușor că l-ai avut lângă tine când ai născut?
Sonia Argint Ionescu: Da, cred că mi-a fost mai ușor. Faptul că l-am știut lângă mine, că în permanență mi-a spus că mă iubește și că sunt foarte tare, m-a ajutat… Eu sunt un om puternic și am născut foarte ușor. Am avut trei ore de travaliu și un sfert de oră, jumătate de oră de naștere propriu-zisă. Am născut natural, fără anestezie. Eu nu înțeleg de ce femeile nu mai nasc natural. Nu vorbesc de cazuri extreme, de probleme de sănătate, în care travaliul este foarte lung. Dar atunci când travaliul este normal, este suportabil. În plus, imediat după aceea uiți tot. Durerea a dispărut brusc în secunda în care a ieșit copilul, nu mai ții minte nimic. Dacă aș mai naște o dată, tot așa aș naște.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Și cu al doilea copil cum a fost?
Sonia Argint Ionescu: A fost și mai ușor. La al doilea a fost într-o oră totul, iar Horațiu a fost din nou lângă mine… Iar apoi a mers totul firesc, pe ambii copii i-am alăptat jumătate de an. Am făcut cam tot ce cred eu că este normal să facă o femeie când devine mamă.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Ți-a fost greu să ai lapte de ajuns?
Sonia Argint Ionescu: Nu, nu! Am avut tot ce mi-a trebuit, în ciuda faptului că la o lună și jumătate după naștere m-am reapucat de sport.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Ce sporturi ai făcut?
Sonia Argint Ionescu: În timpul sarcinii am fost precaută, nu am ridicat greutăți, nu am făcut niște eforturi foarte mari, dar mi-am continuat activitatea fizică pe care am început-o pe la șaisprezece ani, când am vrut să slăbesc. Eu știu că singurele metode prin care poți să slăbești frumos și sănătos este să nu mănânci sau să mănânci puțin și să faci sport.
Marea Dragoste/revistatango.ro: La șaisprezece ani…, de ce?
Sonia Argint Ionescu: Eu la șaisprezece ani eram în perioada de adolescență, de pubertate. Probabil hormonal fiecare om reacționează altfel. Eu puneam pe mine. Eram pufoasă, nu reușeam să fiu slăbănoaga care se căuta pentru prezentările de modă și asta în ciuda faptului că făceam eforturi. Mă supăram și sufeream, mi se părea că nu este corect. Beam apă și mă îngrășam. În timpul sarcinii și după aceea am făcut sport ca să îmi revin, apoi ca să mă mențin. În plus, pe mine sportul mă face fericită. Oamenii care fac mișcare sunt oameni fericiți, pozitivi, au o stare bună.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Și când v-ați hotărât să vă căsătoriți?
Sonia Argint Ionescu: Eu eram clar hotărâtă să mă căsătoresc slabă. El îmi propusese să ne căsătorim înainte să se nască copilul, dar eu i-am spus că nu mă căsătoresc cu burtă sub nicio formă! Așa că Marc s-a născut în martie și noi ne-am căsătorit la final de octombrie.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Nunta cum a fost?
Sonia Argint Ionescu: Mi-am făcut o rochie de mireasă simplă, pe corp, la Doina Levintza. N-a fost albul acela imaculat. A fost o rochie bej, ușor aurie, simplă, frumoasă, elegantă, cred că m-a reprezentat foarte bine. Iar nunta a fost elegantă, cu lume nu foarte multă, nici foarte puțină, o sută de oameni.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Ai simțit că s-a schimbat ceva în relația ta după ce ați avut copilul, după ce v-ați căsătorit?
