Woody Allen a fost dat in judecata de fundatia care administreaza averea lui William Faulkner, din cauza includerii in filmul “Miezul noptii in Paris/ Midnight in Paris”, regizat de el, a doua replici care fac referire la celebrul scriitor american.
Avocatii fundatiei Faulkner i-au dat in judecata pe Woody Allen, publicatia The Washington Post si alte cateva corporatii majore, pe care le acuza de incalcarea drepturilor de autor.
Reprezentantii fundatiei Faulkner Literary Rights LLC au depus o plangere oficiala la un tribunal din statul Mississippi, saptamana trecuta, in care solicita plata unor daune si a unor despagubiri de la aproximativ 100 de persoane si companii, care, potrivit spuselor lor, ar fi profitat de pe urma unei “insusiri ilegale a operei” celebrului scriitor William Faulkner.
Printre acuzati se afla Woody Allen, al carui film din 2011 “Midnight in Paris” include doua replici rostite de personajul Gil Pender, interpretat de actorul Owen Wilson. “Trecutul nu este mort!”, spune acel personaj de film. “De fapt, el nici macar nu este trecut. Stii cine a spus asta? Faulkner. Si a avut dreptate. L-am intalnit si eu. M-am ciocnit de el la o petrecere”, afirma intr-o alta replica acelasi personaj de film.
Avocatii fundatiei Faulkner sustin ca Woody Allen ar fi trebuit sa le ceara permisiunea inainte de a folosi acele fraze in filmul sau. Ei spun, totodata, ca regizorul Woody Allen a citat in mod eronat fraza originala a scriitorului, ce poate fi gasita in romanul acestuia din 1950, “Recviem pentru o calugarita” (“Requiem for a Nun”). “Trecutul nu este mort niciodata. El nu este nici macar trecut”.
Printre ceilalti acuzati se afla si Sony Pictures Classics, studiourile care au produs filmul.
Lungmetrajul “Midnight in Paris”, pentru care Woody Allen a fost recompensat cu premiul Oscar pentru scenariu, a generat incasari de peste 151 de milioane de dolari pe plan mondial.
Acest proces pare destul de bizar, dupa parerea jurnalistilor de la independent.co.uk, intrucat legea drepturilor de autor nu vizeaza in mod uzual “folosirea corecta” a citatelor. In plus, legile americane care stipuleaza dreptul la libera exprimare fac dificil procesul de cenzurare a exprimarilor artistice.
“Acesta este un proces frivol si suntem increzatori ca vom castiga”, au declarat avocatii studiourilor Sony Pictures pentru The Hollywood Reporter. “Nu exista nicio indoiala ca aceasta scurta referire (de doar 10 cuvinte) la un citat extras dintr-un discurs public sustinut de Faulkner reprezinta o folosire legala, iar orice afirmatie care sustine contrariul este lipsita de temei”, au adaugat ei.
Fundatia Faulkner Literary Rights LLC a fost infiintata de fiica scriitorului, Jill Faulkner Summers, dupa moartea autorului, in 1962. Ea a murit in 2008, iar fundatia este condusa in prezent de Lee Caplin, un producator de film din Los Angeles. Beneficiile comerciale obtinute de aceasta fundatie revin mostenitorilor de drept ai celebrului scriitor american.
Intr-un al doilea proces, fundatia a dat in judecata publicatia The Washington Post si compania care activeaza in domeniul apararii Northrop Grumman din cauza unei reclame ce a fost publicata pe o pagina intreaga din The Washington Post si care includea urmatorul citat din Faulkner: “Trebuie sa fim liberi nu pentru a ne revendica libertatea, ci pentru a o practica”.
Desi reclama atribuie corect acest citat unui eseu scris in 1956 de Faulkner pentru revista Harper’s, Lee Caplin si avocatii sai sustin ca publicatia “si-a insusit citatul in scopuri comerciale” si, din acest motiv, nu se poate spune ca a folosit-o in mod corect.
Intr-un interviu acordat unui ziar din Mississippi, unde au fost initiate ambele procese, Lee Caplin spune ca, desi William Faulkner “nu a fost niciodata interesat de bani”, i-ar fi placut totusi sa fie consultat inainte ca diverse companii sa profite de pe urma operelor sale.
William Faulkner, distins cu premiul Nobel in 1949, pentru tehnica sa de creatie profund originala, care a revolutionat romanul modern, este scriitorul devenit exponent al unui loc si al unei culturi anume, nostalgic dupa acea lume pierduta, neacomodat la valorile civilizatiei moderne, care a reusit sa fie, vreme de cateva decenii, una dintre efigiile prozei moderniste si un stilist de o incontestabila originalitate.
Printre cele mai apreciate scrieri ale sale se numara romanele “Zgomotul si furia”, “Pe patul de moarte”, “Sanctuar”, “Absalom, Absalom!”, “Neinvinsii”, “O parabola” si “Hotomanii” – ultimele doua fiind premiate cu Pulitzer in 1955, respectiv in 1963 – si nuvelele “Acesti treisprezece”, “Trandafir pentru Emilia”, “Doctorul Martino si alte povestiri”, “Gambitul regelui” si “Steaguri in tarana”.
