Auzim tot mai rar despre povesti de dragoste care sa urmeze cursul clasic, sa-i aduca pe protagonisti sub acelasi acoperis, legati de iubire si de un act si, eventual, de pasiunea pentru schimbatul scutecelor. Multi dintre barbatii si femeile zilelor noastre aleg relatiile usurele, fara batai de cap si fara prea multe atasamente.
E vorba despre teama de suferinta? E vorba despre alte preocupari, mai importante decat iubitul? Ce e rau si ce e bine intr-o poveste in care cei doi isi traiesc viata impreuna doar pe jumatate? Mihai Bendeac, Paula Chirila si Iuliana Marciuc au viziuni diferite asupra acestei teme.
Mihai Bendeac: „Locuiesc impreuna cu iubita mea doua-trei zile pe saptamana“
Eu cred in ideea ca un act n-are nicio importanta atunci cand vine vorba de dragoste adevarata. Cat despre uniunea in fata lui Dumnezeu, nu cred ca ea tine de biserica, ba din contra. Sunt convins ca Dumnezeu n-a mai trecut prin biserici de multa vreme. Cred mai degraba in institutia logodnei. Dar acea logodna atipica. Logodna care nu reprezinta anticamera casatoriei. Am fost logodit de trei ori, insa doar in sensul unui schimb de inele si o declaratie de dragoste. Mi-as dori ca atunci cand voi avea prima relatie din viata mea mai lunga de un an, sa ma imbrac intr-un costum british, ea in rochie de mireasa ca aceea din videoclipul „You’re hot’n cold“ (Katy Perry) si sa ne unim simbolic, undeva, in aer liber, in fata unui preot protestant, unui calugar ortodox si a unui preot catolic.
O relatie ideala trebuie sa-mi satisfaca anumite nevoi: nevoia de libertate, de multe ori nevoia de singuratate si eterna nevoie de a pune mereu cariera pe primul loc. Nu stiu daca se va schimba ceva odata cu varsta dar, deocamdata, nu am viziuni cu mine la maternitate sau Sfatul Popular. Cu rusine trebuie sa recunosc faptul ca inca mai am mintea si sufletul de la 17-18 ani. Asta-i viata… 26 e doar numarul biologic.
Mi-ar placea sa pastrez sufletul tanar si la 70 de ani, dar ma tem ca prostata mea nu va fi de acord.
Uneori cred ca o relatie in care cei doi nu locuiesc impreuna si nu se vad in fiecare zi poate avea mai multe sanse intrucat oamenii respectivi au mai putine motive de a se plictisi. |n cazul meu e necesara o astfel de relatie, pentru ca nu pot scrie sau lucra decat in singuratate. Eu locuiesc in aceeasi garsoniera de burlac si locuiesc impreuna cu iubita mea, Georgiana, doua-trei zile pe saptamana. Ramane de vazut cum va evolua povestea noastra.
Nu stiu cum as numi o poveste care nu implica statul impreuna si timp cat mai mult petrecut impreuna. Nu stiu daca e o aventura sau o relatie adevarata.
Paula Chirila: „Eu cred ca trebuie sa investesti intr-o relatie ca sa functioneze, cu tot riscul“
Relatiile de acest fel pot rezista in timp, iata, ma am chiar pe mine insami ca exemplu: eu si sotul meu traim la distanta unul de celalalt si totusi, de patru ani de cand suntem casatoriti, povestea noastra este in continuare foarte frumoasa. Cred ca cel mai mult conteaza, in primul rand, cum incepe relatia dintre doi oameni. Daca este bazata pe o afectiune durabila, nu cred ca lucrurile au cum sa se strice, chiar daca oamenii se vad mai rar. Sigur, la mine situatia este asa nu pentru ca asa ne dorim noi, ci pentru ca lucrurile nu ies mereu cand si cum vrei tu. |nsa in cazul celor care „practica“ de buna voie asemenea relatii, sunt de parere ca e vorba despre un fel de sistem de autoprotectie: li s-a intamplat ceva dureros si atunci nu vor sa investeasca totul din prima intr-o noua poveste, ca sa nu sufere din nou, mai tarziu. O suferinta te poate face sa-ti schimbi total modul de a vedea lucrurile. Dar eu cred ca trebuie sa investesti intr-o relatie ca sa functioneze, cu tot riscul.
La inceput, in faza de tatonare, mi se pare firesc sa fii prudent si sa nu te muti dupa o zi cu noul tau iubit. Nu trebuie sa fortezi nimic. S-ar putea sa descoperi peste noapte ca sunt aspecte care te deranjeaza, pentru ca nu ai apucat sa-l cunosti suficient. |nsa cand te apropii sufleteste de un om, mi se pare absurd sa nu-ti doresti sa-ti petreci cat mai mult timp cu el. Dimpotriva, sunt acele momente aparent neimportante, cand il vezi somnoros dimineata, un pic zburlit, cand iti bei cafeaua cu el, cand palavragesti vrute si nevrute… Chiar si micile certuri conjugale, toate astea la un loc cred ca fac deliciul unei relatii.
Iuliana Marciuc: „Actul casatoriei ii sperie tot mai mult pe barbatii din ce in ce mai lasi“
La varsta mea, o relatie sentimentala ideala cred ca se bazeaza pe mult respect si preocupari comune. Asta nu inseamna ca ea nu trebuie sa inceapa ca o superba poveste de dragoste, pentru ca, mai tarziu, pasiunea inceputului sa constituie temelia ei. Refuzul casatoriei sau concubinajul cred ca este o consecinta a lumii in care traim, care ne arata tot mai des ca actul casatoriei ii sperie tot mai mult pe barbatii din ce in ce mai lasi si mai putin dispusi sa-si asume responsabilitati. Oricum, nu cred ca exista „retete de rezistenta“. Probabil ca ce-i mai rarut e mai dragut, dar vine si un moment, cel al maturizarii, poate, cand ti-ai dori ca relatia ta sa evolueze, sa construiesti mai mult impreuna, si asta nu cred ca se poate prin corespondenta sau de la distanta.
E adevarat, cand nu locuiesti impreuna, nu te vede iubitul niciodata nemachiata sau posomorata, dar acest lucru se poate rezolva si daca esti putin atenta la astfel de detalii atunci cand locuiesti cu el. Si daca ma intrebati despre sex, dupa parerea mea, acesta este de calitate atunci cand exista pasiune si cand fiecare se gåndeste la celalalt si mai putin la el. Restul vine de la sine, daca exista pasiune.
Cred ca e important sa petreci atat timp impreuna cat sa iti umpli sufletul de celalalt, si daca simti ca l-ai sufocat, iei o pauza. Eu sunt foarte independenta, dar in acelasi timp, imi fac un program in asa fel incat sa-mi pot bucura sufletul.
Text de Corina Stoica
Tango va recomanda si
Anchete: Alternative ale cuplului
Croquis Tango – Delia Budeanu
Goran Bregovic: Totul se invarte in jurul femeilor!
