Adina Alberts: Este o lume a barbatilor

Marea Dragoste /Tango: Traiesti de multi ani in Bucuresti, dar din ce parte a tarii provii?
Adina Alberts: Eu sunt nascuta in Galati, dar am crescut in Piatra Neamt. Mama e basarabeanca si tata e praho­vean, iar eu sunt moldoveanca si sunt foarte mandra de originea mea. Mi-amintesc cu mare placere de perioada adolescentei la liceul pe care l-am facut la Piatra Neamt si ma leaga foarte mul­te de acest oras. Ce-i drept, n-am mai fost demult. Ultima data m-am dus in urma cu cativa ani, cand am avut intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Iar atunci am vazut cat de mult a inflorit orasul, e o perla, asa cum era si pe vremea aceea, o perla a Moldovei.

Marea Dragoste /Tango: Parintii tai cu ce se ocupau?
ADINA ALBERTS: Mama a fost profesoara de muzica, de pian. Tata, inginer, acum
s-a pensionat, dar atunci era extrem de solicitat de functiile pe care le-a avut. Era un om dedicat muncii sale, care pentru mine a reprezentat un exemplu de corectitudine si de perseverenta, de vointa. Un om care a fost foarte apreciat in job-urile pe care le-a avut in perioada aceea comunista. A fost director la Combinatul siderurgic de la Galati, dupa care ne-am mutat mai sus, in Moldova, la Piatra Neamt, si a fost director general la intreprinderea de tevi de la Roman.

Marea Dragoste /Tango: Era frumos la Piatra Neamt?
ADINA ALBERTS: Da. In Piatra Neamt exista un teatru, Teatrul Tineretului, pe unde au trecut foarte multe mari nume in formarea lor. Nu erau foarte multe lucruri de facut, nu aveam cluburi, nu aveam baruri de noapte. Nici daca ar fi existat, la 16-17 ani, n-aveam eu habar de ele. Dar mi-aduc aminte de atmosfera pe care o aveam atunci cand ne intalneam colegii, si la liceu, si in sambete sau in dumi­nici, ne duceam la strand, ne duceam pe munte. Mergeam la Durau…

Marea Dragoste /Tango: Deci faceai si mult sport?
ADINA ALBERTS: Legatura mea cu sportul era sporadica pe vremea aceea, eram cam lenesa, trebuie sa recunosc. Nici la orele de sport de la scoala nu prea am fost… cel mult la cateva pe parcursul anilor de liceu.

Marea Dragoste /Tango: Dar aratai tot asa, erai subtire si inalta?
ADINA ALBERTS: Eram nu cea mai inalta din clasa, eram a treia ca inaltime. Aveam doua colege mai inalte, care aveau peste 1,80 si practicau voleiul. Eu n-am facut niciun sport, ajunsesem deja la 1,76, ulterior am mai crescut, acum am 1,78, nepracticand niciun sport.

Marea Dragoste /Tango: Nu erai prea inalta pentru vremea aceea?
ADINA ALBERTS: Pe vremea aceea, poate ca am simtit un usor complex… Am descoperit ulterior ce mare avantaj era inaltimea.

Marea Dragoste /Tango: Muzica faceai?
ADINA ALBERTS: Mama era profesoara de muzica, asa ca am facut foarte multi ani de pian, vreo 8, am fost la scoala de mu­zic­a si mi-aduc aminte ca am dat concerte, am sustinut tot felul de auditii. Dar n-a fost o pasiune, am facut-o pentru ca eram un copil ascultator si aveam ureche muzicala. Nu mi-a displacut in totalitate, dar mi-ar fi placut sa am mai putine ore de studiu si sa fiu pe afara, sa ma joc cu ceilalti copii. 

Marea Dragoste /Tango: Ai spus ca n-aveati prea multe distractii…
ADINA ALBERTS: N-aveam. In vacante mergeam cu parintii o saptamana, zece zile, doua saptamani la mare, iar restul vacantei o petreceam citind. Tata avea o biblioteca foarte impresionanta, asa ca am citit si am rascitit si, dupa trei ani, unele dintre carti le-am luat din nou si le-am recitit… Am citit enorm.

Marea Dragoste /Tango: Ce fel de carti citeai?
ADINA ALBERTS: De toate felurile, de la literatura politista de Rodica Ojog-Brasoveanu, pana la Augustin Buzura, trecand prin Magicianul si Daniel Martin de John Fowles.

Marea Dragoste /Tango: Si cum ai decis ce cariera vei face?
ADINA ALBERTS: Am terminat liceul si mi-aduc aminte ca eram extraordinar de obosita de atatia ani de scoala, asta a fost sentimentul pe care l-am avut in clasa a 12-a. Parca nu se mai termina… Si nici n-am intrat la facultate din primul an, cred ca asta este si cauza. Efectiv simteam ca parca dintr-o data era prea mult. Iar eu am ramas de coada clasei, pentru ca toti ceilalti colegi ai mei in­tra­sera pe la facultatile pe unde si-au propus, iar eu ramasesem ultima. Si am stat un an acasa, m-am pregatit, m-am ambitionat, am renuntat la absolut toate meditatiile pe care le facusem in clasa XI-a si in clasa a XII-a la biologie, la chimie si la fizica, am renuntat si am intrat singurica, fara sa ma mai meditez atata.

Nu ma imaginam casatorita inainte de 30 de ani
Marea Dragoste /Tango: Ai stat la camin?
ADINA ALBERTS: Intre timp, ai mei s-au mutat in Bucuresti. A fost un moment in care tata a fost transferat cu serviciul in Bucuresti, mama a venit, evident, dupa tata, si am stat acasa si pe perioada facultatii, ceea ce a fost un plus de confort, evident, fata de colegii care stateau prin camin, care erau cate patru in camera si conditiile de studiu erau cele care erau si ma rog, de regim de viata, de somn. Dar, intr-un fel, am fost vitregita de faptul ca nu intram atat de mult in contact cu multi dintre ei. Prin anul doi ne-am format un cerc, toti eram bucuresteni, deci colegi de-ai mei care locuiau tot in Bucuresti, cu parintii, si am devenit un grup de vreo 10-12 persoane, un grup inchis. Si 6 ani de zile toate activitatile, de la sandvisul pe care il mancam si pana la vacante, le faceam impreuna. Plecam la mare, la munte.

Marea Dragoste /Tango: Deci v-ati indragostit intre voi…
ADINA ALBERTS: Eu am avut un prieten din acest grup timp de 5 ani si jumatate, practic toata perioada facultatii, si ceilalti erau cam tot asa, cupluri.

Marea Dragoste /Tango: Cand ai trait prima iubire?
ADINA ALBERTS: Mai inainte, in adolescenta. Erau nu iubiri, ci flame care apareau, flame de cateva saptamani in care imi placea de un coleg, dar nimic nu ajungea la vreun nivel avansat. Abia dupa 18 ani am avut primul prieten pe care pot sa-l denumesc asa, dar relatia noastra, desi mai avansata, nu a durat decat cateva luni. Si abia apoi am trait, cred, prima iubire, o relatie care a durat doi ani si jumatate, insa a fost o relatie in care m-am simtit prinsa ca-ntr-o capcana. El era cu cativa ani mai mare decat mine, cere­rea in casatorie a venit foarte repede, iar eu eram inca o pustoaica si nici nu stiam pe ce lume sunt. Si cred ca asta a fost si motivul pentru care am iesit asa din relatie, poate mai abrupt decat ar fi trebuit sa ies.

Marea Dragoste /Tango: Nu te-ai bucurat ca te-a cerut in casatorie ?
ADINA ALBERTS: Nu m-am bucurat. Era mult prea devreme pentru mine sa intru in asa ceva. Nu ma imaginam casatorita inainte de 30 de ani, ceea ce s-a si intamplat, de altfel. Asa ca am iesit brutal din acea relatie si stiu c-am ranit mult, dar asta este, nu poti sa procedezi mereu astfel, incat sa fie bine pentru toata lumea. Dupa care l-am cunoscut pe colegul meu care mi-a fost prieten pe toata perioada facultatii. Aveam foarte multe lucruri pe care le faceam impreuna: invatam impreuna, ne dadeam examenele impreuna, eram in aceeasi grupa, mergeam in vacante impreuna si cu toti ceilalti care formau grupul respectiv. Dar dupa cativa ani petrecuti intre noi, am simtit nevoia sa cunosc oameni noi, sa socializez. A fost, pana la urma, un dezavantaj pentru ca, in momentul in care am terminat facultatea si am luat contact cu lumea reala, m-am dus in spital, am inceput sa lucrez, mi-am dat seama ca sunt oameni si oameni, care difera enorm intre ei, de diverse nivele sociale, intelectuale. Eram cam nepregatita pentru viata.

Marea Dragoste /Tango: Stateai in continuare cu parintii?
ADINA ALBERTS: Am stat cu ei pana m-am maritat, la 30 de ani. Practic, n-am locuit niciodata singura. La 30 de ani, asa cum imi propusesem chiar din adolescenta, m-am maritat.

Marea Dragoste /Tango: De data aceasta de ce ai acceptat sa te casatoresti?
ADINA ALBERTS: Pentru ca asa imi facusem eu planul de viata. Sunt o persoana extrem de riguroasa si totdeauna am incercat sa-mi ordonez, din punctul meu de vedere, toate etapele vietii. E vorba aia, „cum iti asterni asa dormi“, pe care mama mi-a repetat-o de mii de ori si se pare ca a penetrat si m-a facut sa fiu foarte atenta la felul in care imi ordonez evenimentele din viata. Daca la 30 de ani mi-am zis ca e varsta optima pentru mariaj, am si facut gestul respectiv. Care, din pacate, s-a terminat prost si
s-a dovedit ca a fost o alegere gresita la vremea respectiva.

Marea Dragoste /Tango: Nu crezi, de exemplu, ca greseala e sa alegi cu mintea intr-un domeniu care apartine atat de mult sufletului, iubirii? Nu crezi ca asta a fost greseala?
ADINA ALBERTS: Exact. Asta a fost greseala, da. Asta a fost greseala, pentru ca a lipsit fundamentul unei astfel de aliante, si anume dragostea.

Marea Dragoste /Tango: Cat timp ai fost casatorita? Cat ati rezistat?
ADINA ALBERTS: Am rezistat pana la urma, in acte, opt ani.

Marea Dragoste /Tango: Si, de-a lungul celor opt ani, nu te-ai gandit sa faci copii?
ADINA ALBERTS: M-am gandit, dar imi lipsea acel imbold, imi lipsea acea chemare. N-a fost sa fie. Apropierea dintre noi nu era ce-ar fi trebuit sa fie. Si atunci nici dorinta mea de a da nastere unui rod al iubirii noastre nu a aparut. Pentru ca nu era nimic real. La un moment dat, m-am gandit sa infiez un copil. Asa vedeam eu rezolvarea acestei probleme.

Marea Dragoste /Tango: Dar banuiesc ca ati respectat celelalte obligatii sociale? Ati facut nunta? Ati botezat copii?
ADINA ALBERTS: Am facut nunta. Am si botezat, am si cununat, da, le-am facut pe toate, dar in prima parte a relatiei noastre, pentru ca atunci prietenia dintre noi era mai mare. Dupa care si prietenia a disparut. Noi doi n-ar fi trebuit sa fim impreuna.

Marea Dragoste /Tango: Care sunt lucrurile care trebuie sa ii lege pe doi oameni ca sa-si petreaca viata impreuna?
ADINA ALBERTS: Cel mai important lucru sunt fluturii din stomac care ar trebui sa existe obligatoriu. Si al doilea lucru esential este comunicarea. Sa poti sa exprimi tot ceea ce simti si tot ceea ce gandesti si sa stii ca aceste ganduri sunt luate in serios si sunt ascultate si sa vezi, ulterior, ca ele au imbunatatit relatia, sa primesti raspuns la ele. Comunicarea este esentiala.

Marea Dragoste /Tango: Sunt si cupluri in care ei se indragostesc foarte tare la inceput si pe urma totul se naruie.
ADINA ALBERTS: Cred ca si maturitatea e importanta. Depinde la ce varsta te indragostesti… Mie perioada de adolescenta mi s-a parut cea mai grea din aceasta perspectiva si chiar si acum, in continuare, o consider cea mai grea perioada a vietii mele. N-as mai vrea sa trec prin ea. A fost o perioada foarte frumoasa, dar foarte grea. Era greu sa ma pot tine in echilibru, sa-mi controlez trairile, gandurile, sa ma concentrez la ce aveam de facut zi de zi, la scoala, la examene si, mai ales, sa-mi gestionez emotiile. Ma bucur ca am depasit-o, in conditii bune. In momentul asta imi place foarte mult ca am echilibru inte­rior. Si cred ca si acest lucru e important atunci cand intri intr-o relatie, maturitatea conteaza.

Marea Dragoste /Tango: De ce porti, totusi, numele fostului sot?
ADINA ALBERTS: Am ramas cu numele fostului sot pentru ca toate diplomele si toate acreditarile si toate examenele mi
le-am dat cu acest nume. Ulterior, cand am deschis clinica si numele a inceput sa penetreze si sa aiba o rezonanta in randul pacientilor, am considerat ca e bine sa-l pastrez.

Marea Dragoste /Tango: Si ai de gand sa-l mai schimbi vreodata?
ADINA ALBERTS: Nu ma cramponez de acest nume, dar atata timp cat voi profesa il voi folosi. Dar e un nume frumos.

Marea Dragoste /Tango: E un nume romanesc?…
ADINA ALBERTS: Nu. Fostul meu sot a fost olandez. E un nume strain. Nici olandez nu prea e.

Marea Dragoste /Tango: Iar fostul tau sot a plecat din tara?
ADINA ALBERTS: Nu. N-a plecat. Este tot aici. El nu a venit aici pentru mine. L-am cunoscut in Romania, iar in momentul in care l-am cunoscut, era in Romania de patru ani, desfasura tot felul de activitati, colabora cu tot felul de oameni de afaceri, lucru pe care-l face si in continuare. N-avem o relatie apropiata, dar nici nu ne dusmanim. Am trecut, la un moment dat, peste niste hopuri, cand ne-am despartit.

Marea Dragoste /Tango: Ati avut probleme la despartire, cum au cuplurile? Asa s-a scris…
ADINA ALBERTS: N-a fost greu, pentru ca am lasat mult timp, ca lucrurile sa se aranjeze, sa se sedimenteze, sa se calmeze. Iar dupa doi ani de zile totul a venit de la sine. Nimic din ce a scris presa n-a fost adevarat. Nu ne-am certat, nu ne-am tiganit pe niciun patru milioane de euro, cum s-a spus, nimic din ce-a scris presa n-a fost adevarat. A fost un proces, ca trebuia sa fie un proces, dar situatia a fost mai mult decat calma intre noi. Si s-a rezolvat. Acelea au fost speculatii.

Marea Dragoste /Tango: N-ai facut nimic impotriva celor care au scris neadevaruri, n-ai dat in judecata pe nimeni?
ADINA ALBERTS: Nu, nu, nu m-as baga in asa ceva. Pentru ce? Nu. Mi s-au intamplat lucruri si mai rele. Sa vina cate un jurnalist de la un tabloid si sa ma intrebe despre un anumit subiect, sau despre o anumita persoana… Sa ma roage sa comentez cum arata si ce imbunatatiri ar trebui sa-si mai faca o vedeta, iar eu sa zic ceva si in ziar sa apara cu totul si cu totul altceva. De exemplu, mi s-a spus ca a fost un articol intr-un ziar in care eu as fi declarat ca Loredana Groza a imbatranit cu 10 ani pentru ca si-a schimbat dantura. O prostie mai mare n-am auzit. Cum sa imbatranesti ca ti-ai schimbat dantura? Ce treaba am eu cu dantura unei persoane? Specialitatea mea este alta. Sau ca Andreea Raicu are buze de cauciuc. Cum as putea eu sa fac o asemenea afirmatie? Cum sa folosesc asemenea termen de maidan, „cauciuc“? “Cauciuc“ nu exista, in vocabularul meu, decat daca sunt undeva intr-un service auto. Deci cum as putea sa spun asa ceva? Si se creeaza niste situatii penibile, pentru ca eu dau ochii cu oamenii astia si se uita la mine de parca as fi nebuna.

Marea Dragoste /Tango: Si cum procedezi in situatia asta? Ai vorbit cu ei vreodata? Le-ai explicat?
ADINA ALBERTS: Cu unii dintre ei, da. Penibil. Am refuzat sa mai dau vreodata o declaratie. Dar chiar si asa au aparut, fara ca macar sa mi se dea un telefon. 

Feminitatea mea a avut de suferit
Marea Dragoste /Tango: Cat de greu ti-a fost in anii de singuratate?
ADINA ALBERTS: Nu mi-am dat voie sa ma gan­desc la asta. Mi-am dedicat tot timpul acestei activitati si acestei clinici. Am capatat incredere, de-a lungul timpului, in fortele mele. Si am inteles inca un lucru care nu-mi era foarte clar inainte: este o lume a barbatilor. Indiferent cate tumbe si indiferent cate flick-flack-uri ai face, tu, ca femeie, esti in continuare trimisa la locul tau, pusa la categoria femei. Si mai ales in acest domeniu, al chirurgiei estetice, a trebuit sa duc niste lupte acerbe cu partea masculina din aceasta specialitate. O perioada, toti au avut senzatia ca eu fara o protectie in spate n-as fi putut sa ajung unde am ajuns. Mi s-au pus si mi se pun inca in carca tot felul de relatii amoroase cu diversi profesori, rectori, persoane cu putere in acest domeniu. In acceptiunea multora o femeie nu poate reusi in cariera decat daca face compromisuri. Ei, bine, eu sunt o exceptie de la aceasta regula. Si o spun cu multa mandrie. Nu am avut niciun spate, nicio protectie, n-am fost amanta nicunui profesor, doar am muncit mult. Chirurgia nu se transmite pe cale sexuala, sa ne intelegem. Mai mult decat atat, feminitatea mea a avut de suferit. Orice persoana are un ying si un yang, o femeie si un barbat in interior si, in functie de ceea ce cresti in tine, o parte predomina. Eu fac o slujba de barbat, pentru ca e o slujba de barbat sa fii chirurg, conduc o clinica medicala de chirurgie, si asta e tot o treaba de barbat. Nu prea mai vedeam sensul bijuteriilor, nu prea imi mai purtam rochiile… Oricum, nici nu prea ieseam, ca nu aveam unde. Eu am vazut prima data o discoteca, ma rog, un club, pe dinauntru, la 37 de ani. Iti vine sa crezi? Bref, ceva nu era in regula cu mine. Femeia din mine era inca in stadiu de fetita, inchisa undeva intr-un colt al subconstientului meu, dornica sa iasa. Dar nici poveste sa ma folosesc de farmecele mele feminine ca sa obtin favoruri in aceasta meserie.Cand in sfarsit am realizat care imi sunt problemele…

Marea Dragoste /Tango: Ce ai facut?
ADINA ALBERTS: Mi-am spus sa-mi fac timp sa merg la concerte, la prezentari de moda, la shopping. Mi-am spus sa gatesc, sa fac lucruri care fac parte din viata oricarei femei, dar pe care eu nu le faceam, pentru ca nu aveam timp. Si am mai facut ceva: mi-am confruntat mama, pentru ca mama, in dorinta ei de a ma ghida pe drumul corect si de a ma proteja de rele, a gresit mult fata de mine, cand eram adolescenta. Dar asa erau vremurile…

Marea Dragoste /Tango: Ce s-a intamplat intre voi ?
ADINA ALBERTS: Cand aveam 17 ani, am primit o scrisoare de dragoste de la primul baiat cu care eu mi-am dat vreodata intalnire. O scrisoare pe care mama a deschis-o. Mi-a luat-o de la posta si a citit-o. Si nu numai ca a citit-o ea, dar m-a chemat si a citit-o in fata mea si a tatei, punandu-ma intr-o situatie extrem de proasta. M-am simtit umilita, calcata in picioare. A nesocotit sensibilitatea mea, puritatea mea. Si se pare ca acel moment m-a blocat undeva. Pentru ca mama mi-a zis atunci: tu n-ai voie sa te intalnesti cu nimeni, pana cand nu intri la fa­cultate. Pentru ca sunt doar doua alegeri: fetele fie sunt cuminti, fie sunt, nu stiu ce termen a folosit
atunci, dar unul extrem de jignitor, curve, tarfe, prostituate… Nu aveam cale de mijloc. Multi ani am simtit o vinovatie nefireasca ori de cate ori eram in preajma unui baiat. Am confruntat-o si a recunoscut ca a gresit.

Marea Dragoste /Tango: Crezi ca trebuie intr-adevar sa ne rezolvam toate problemele din trecut? Sa depasim problemele cu parintii, cu fostii soti, cu fratii? Sa mergem la psiholog, cum ai facut si tu?
ADINA ALBERTS: Da. Se pare ca lucrurile trebuie dezamorsate. Acolo unde exista un blocaj, trebuie sa revii si sa lucrezi, pentru a putea merge mai departe fara sa te simti cu handicapuri de diverse feluri. Pe mine m-a ajutat. Psihologul, dupa cum bine stii, e o persoana care te ajuta sa intelegi niste lucruri, in niciun caz nu iti spune sa faci asa sau asa. Te ajuta sa te cunosti. Daca nu mai simt nevoia acum, n-am ce cauta. Adica nu as face psihoterapie numai pentru ca e la moda acum si sa nu care cumva sa mi se intample ceva si sa nu fiu pregatita. Asa ceva n-as face.

Marea Dragoste /Tango: E la moda acum sa mergi la psihoterapie? Si e necesar?
ADINA ALBERTS: Da, e la moda peste tot in lume si era normal sa apara si la noi in tara, mai ales ca la noi psihologia a fost mult timp interzisa, pana si facultatea de psihologie a fost desfiintata. Pe mine m-a fascinat cand am intrat prima data in contact cu acest domeniu. Si imi pare rau ca n-am avut posibilitatea sa-l aprofundez in facultate. Si e ceva necesar, da, e ceva ce trebuie facut. Asa cum atunci cand te doare dintele te duci la dentist, atunci cand te doare sufletul sau simti ca ceva nu e in echilibru, trebuie sa te duci la psiholog.

Marea Dragoste /Tango: Sunt si oameni foarte stapani pe ei, care n-au nevoie de psiholog, sunt si oameni foarte sceptici, care refuza…
ADINA ALBERTS: Sunt oameni foarte puternici care n-au nevoie de consiliere psiholo­gica toata viata lor. Am cunoscut si eu cativa si-i admir. Dar nu toti suntem la fel de puternici. Si, daca vedem ca, la un moment dat, suntem coplesiti de niste probleme si nu intelegem de ce nu mai simtim viata minunata, atunci poate ca e bine sa consulti un psiholog. Psiholog nu este egal cu psihiatru, nu inseamna ca esti nebun, ca esti schizofrenic. E pur si simplu un ajutor de la un profesionist ca sa-ti gasesti sau sa-ti faci ordine in subconstient si constient.

Atractia fizica, chimia dintre parteneri sunt esentiale
Marea Dragoste /Tango: Ce te face pe tine fericita? De unde iti vine fericirea?
ADINA ALBERTS: Fericirea vine in momente. E ca o sinusoida in viziunea mea. Sunt varfuri de fericire maxima, in care iti vine sa sari intr-un picior, iti dau lacrimile de bucurie. Si sunt momente in care te simti plin pe dinauntru, dar mai potolit. Faptul ca, de curand, mi-am umplut golul din suflet, pentru mine inseamna ca am gasit fericirea. Mai sunt si alte momente. De exemplu cand vine un pacient si spune: „Doamna doctor, operatia a iesit exact cum mi-am dorit, va multumesc din suflet“. Si ala e un moment de fericire. E o satisfactie imensa. Dar aceste multumiri nu mi-ar fi umplut golul din suflet, golul ala se umple altfel. Si ma bucur ca am reusit sa-l umplu.

Marea Dragoste /Tango: Dar ce te face nefericita?
ADINA ALBERTS: Acum nici nu mai realizez ce ar putea sa ma faca nefericita. Doamne fereste sa se intample ceva cu cineva drag! Bineinteles ca asta m-ar darama.

Marea Dragoste /Tango: Te intrebam care sunt lucrurile importante intr-un cuplu. Sexul, atractia fizica sunt importante?
ADINA ALBERTS: Daca vorbim de o relatie bazata pe lucruri firesti, atunci fluturii in stomac, atractia fizica, chimia dintre parteneri sunt esentiale. Fara astea nu e nimic. Bine, poti sa traiesti bine mersi langa o femeie sau un barbat fara sa simti altceva decat o prietenie, sau mila, dar astea nu sunt lucruri firesti. Nu sunt lucruri care stau la baza unei relatii de lunga durata si a unei viitoare casatorii. Eu acest pas nu l-as mai face niciodata decat atunci cand as fi sigura ca n-o sa ma mai despart niciodata de acel barbat. Poate ca gresesc, dar asta e ceea ce gandesc acum.

Ma bucur ca eu arat mai bine pentru varsta mea decat alte femei
Marea Dragoste /Tango: Mi-ai spus ca ai fost la intalnirea de 20 de ani… Nu era o diferenta serioasa intre felul in care arati tu si fostele tale colege?
ADINA ALBERTS: Este. O sa fiu foarte sincera. Au fost cateva persoane pe care nu le-am recunoscut. Efectiv nu le-am recunoscut. Eram cu caietul acela in fata pe care l-am facut in clasa a 12-a, fiecare cu poza de la vremea respectiva. Ma uitam la nume, ma uitam la persoana si nu-mi venea sa cred ca totusi viata a lasat asemenea urme. Atat la barbati, cat si la femei, la fetele si baietii de pe vremea aceea. Ma bucur ca in cazul meu e altfel, n-am de ce sa nu ma bucur ca eu arat mai bine pentru varsta mea decat alte femei. Eu si genetic am fost avantajata. Daca o cunosti pe mama, iti dai seama de ce zic. Mama, la 75 de ani, arata cu 15 ani cel putin mai tanara, iar tata, tot la 75 de ani, ca sunt de-o seama, nu are decat trei fire de par albe in cap, bine, din cinci cate are in total. Dar nu a albit. In afara de asta, in cazul meu, este si meseria pe care o practici, care nu te lasa sa decazi din acest punct de vedere pentru ca nu poti sa zici: „Va fac, doamna, azi, tratamentul pentru ridurile de pe frunte“ si ea sa se uite la tine si tu sa fii cu riduri pe frunte.

Marea Dragoste /Tango: Ce le imbatraneste atat de mult pe unele femei?
ADINA ALBERTS: Neimplinirile, lipsa motivatiei de a avea grija de tine, partenerul nepotri­vit. Uneori, intru mai in profunzime si sunt multe paciente care imi povestesc si despre relatiile pe care le au cu sotii, problemele pe care le au in familie. Aici eu, de regula, nu intervin. Ascult cu politete si ma abtin de la comentarii. Cred ca o data sau de doua ori am intervenit, cand situatiile erau atat de ingrozitoare, incat nu am putut sa tac. Am avut o pacienta care mi-a povestit ca sotul ei o trimite sa se machieze seara inainte de culcare. Ea nu poate sa se culce daca nu e proaspat machiata, pentru ca sotul ei ii spunea constant cat e de urata si batrana. Ea a venit la mine in clinica sa-i facem un tatuaj, un machiaj semi-permanent, ca sa nu mai fie, saraca, nevoita sa-si faca conturul ochilor si al buzelor in fiecare seara. Toate astea mi le-a spus plangand. Acolo nu am putut sa ma abtin. Am scuturat-o: „Doamna, iesiti din aceasta relatie, ca nu-i normal asa ceva“. Sau alta pacienta care era avocata, avea 37 de ani si era o femeie superba, avea o silueta minunata, mi-a povestit ca sotul ei, in afara de faptul ca umbla cu alte femei, din cand in cand, cam o data pe saptamana, ii da si cateva palme, o arti­culeaza. Aia a fost o alta situatie in care am luat-o si am scuturat-o si i-am zis: „Cum poti sa accepti asa ceva?!“

Marea Dragoste /Tango: Si cum pot, de fapt, unele femei sa accepte asa ceva? Ele ce raspuns iti dau?
ADINA ALBERTS: Ca sunt de 15 ani impreuna, ca au un copil… Ca am dreptate, dar… Ele nu au puterea interioara sa faca un pas in afara situatiei aceleia absurde. Nu-mi pot imagina cum poti sa traiesti si sa decazi in felul acesta… Pentru ce?

Marea Dragoste /Tango: Pe ele trebuie sa le trimiti clar la psiholog.
ADINA ALBERTS: Le-am si trimis! Dar astea au fost unicele doua situatii in care n-am putut sa ma abtin de la dojeni.

As putea foarte bine sa renunt la orice lucru material
Marea Dragoste /Tango: Am vazut in fotografiile tale de aici ca ai o viata in care calatoresti mult, pleci la schi, la mare, cum impaci toate astea?
ADINA ALBERTS: De cativa ani am realizat importanta pauzelor. La 8-9 saptamani, una pauza. Asa merge treaba mult mai bine. Aici trebuie sa ai rabdarea foarte bine antrenata. Si, dupa toate aceste pauze, observam cat de bine si minunat decurgeau lucrurile pentru urmatoarele saptamani. Deci, oricum, aveam aceasta ritmicitate deja implementata, pentru ca imi dadeam seama de importanta pauzelor. Acum, aceste pauze sunt un pic mai dese. Ceea ce, implicit, duce doar la lucruri bune. Imi iau o vacanta la 5-6 saptamani, astfel incat sa am timp suficient sa-mi ingrijesc pacientii pe care ii operez, sa le scot firele la doua saptamani, sa-i vad la o luna, adica sa fie o continuitate buna. Iar lucrul acesta a fost observat nu numai de colaboratorii mei, cum ca dupa o vacanta eu vin si totul e minu­nat, a fost observat si de catre pacientele mele, care intreaba: cand pleaca doamna doctor in vacanta? Cand se intoarce, imediat, vreau sa ma programati. 
Marea Dragoste /Tango: Imi povesteai in numarul trecut ca urmeaza sa fie ziua ta, si ca o sa pleci. Cum a fost aniversarea
?
ADINA ALBERTS: A fost ziua mea formata din 10 zile… A fost o vacanta in care primele patru zile am fost la New York. Motivul pentru care am ajuns acolo in miez de iarna a fost un spectacol de opera, Traviatta, care a avut loc acolo, intr-o punere in scena moderna, cu niste voci absolut minunate, un spectacol de o mare valoare. Eu nici n-am mai auzit pana acum o asemenea perfectiune. Deci a meritat cu varf si indesat drumul pana acolo si inapoi. Iar apoi am fost la schi, in Elvetia. Ziua mea am petrecut-o la schi si am avut surpriza maxima sa ma trezesc acolo, cu o seara inainte, fara sa stiu absolut nimic, cu parintii mei. Mi i-a adus fara sa stiu nimic! Intai m-am blocat, dar am fost extrem de bucu­roa­sa ca au fost si ei acolo, a fost o surpriza mare. Au fost si cativa prie­teni. 

Marea Dragoste /Tango: Ce cadou ai primit?
ADINA ALBERTS: Poate o sa par putin cam cocheta si frivola, dar am primit in ultima perioada atatea cadouri, toate cu dedicatie pentru ziua mea, ca nu mai stiu pe care sa-l mentionez. Deci am tot primit incepand de prin noiembrie cate un cadou, spunandu-mi-se: asta e pentru ziua ta. Dar si eu, la randul meu, am facut mai multe cadouri cu dedicatie pentru ziua lui dinainte…

Marea Dragoste / Tango:  Ati serbat Valentine’s Day?
ADINA ALBERTS: Am serbat si Valentine’s Day si am primit un cadou… Sunt surprinsa de generozitatea partenerului meu de viata, mai ales ca eu n-am fost niciodata rasfatata, in niciun fel. Nici ai mei nu m-au rasfatat. Insa el mereu imi repeta: „Tu meriti, tu meriti, tu meriti“. Si nici nu stiu ce vrea sa spuna, dar s-ar putea sa ma obisnuiesc prost! (Rade)

Marea Dragoste / Tango:  N-ar trebui, de fapt, ca toti sa fim tratati drept cei mai importanti oameni din lume?
ADINA ALBERTS: Ba da, de catre iubitul sau iubita fiecaruia, dar stii ca deasupra tuturor acestor lucruri materiale, acestor gesturi frumoase, cel mai important este acest plin pe care incepi sa-l simti in tine. Stii ca inainte cu cativa ani a fost un gol… As putea foarte bine sa renunt la orice lucru material… De fapt, a fost destul de dificil sa primesc primele cadouri din partea lui, simteam ca e prea mult, ca nu sunt genul meu, eu am muncit pentru fiecare lucru pe care il am. Si tot ce am obtinut nu a venit usor. Exista aceasta discrepanta… Si inca e acolo…

Marea Dragoste /Tango:  Nu intra in zona feminitatii sa stii sa te lasi rasfatata de barbatul tau?
ADINA ALBERTS: Exact. Intra in zona feminitatii si asta este un lucru pe care trebuie sa-l las sa se intample.