Regizorul Andrei Zinca, realizator de seriale de televiziune recunoscut in intreaga lume, fiu al scriitorului Haralamb Zinca, a revenit in Romania pentru lansarea celui dintai lung metraj al sau: Puzzle. Am mers la film cu sfiala si cu strangerea de inima pe care o am mereu inainte de a viziona un film romanesc. Si am plecat bucuroasa si recunoscatoare pentru ragazul de frumusete si reflectie.
Alice Nastase Buciuta: De ce ai facut cel dintai lungmetraj al tau aici, in Romania? Ai lucrat atatia ani in America, in America de Sud, poate ca l-ai fi putut face oriunde.
Andrei Zinca: Cand pleci la un asemenea drum pentru prima oara, vrei sa fii cu un prieten. Iar cand am gasit piesa de teatru si mi-am dat seama ca asta e filmul pe care vreau sa il fac, i-am adus-o lui Vlad Paunescu, pentru ca el e prietenul pentru un asemenea drum. Iar el mi-a spus: Fa un scenariu la fel de bun ca piesa si facem filmul. Am incercat sa actionam dupa principiul „think big”si am pornit la drum cu gandul de a face un film in engleza, international, cu o distributie internationala. S-a creat inclusiv un buget care ne dadea foarte multa incredere. Dar, cum e mereu cand e vorba de bani mai multi, au aparut tot felul de situatii de control din partea investitorilor, tot felul de discutii care ne-au facut sa renuntam la varianta initiala.
Marea Dragoste / Tango: Si ati decis ca filmul sa fie in romana…
ANDREI ZINCA: Am luat varianta a… 2535-a a scenariului, ca scenariul suferise intre timp tot felul de transformari, si ne-am apucat de lucru. Si mi-am dat seama ca asa trebuia sa fie de la inceput. E mai bine sa faci primii pasi mai mici si mai siguri decat sa te arunci direct in mare si poate sa te ineci.
Ce-ti doresti de la filmul Puzzle?
ANDREI ZINCA: Ca oamenii sa intre in sala, sa afle ca este un film care trebuie vazut, un film care nu trebuie pus in aceeasi oala cu experientele anterioare care poate au dezamagit. Este un film cu mesaj pozitiv, dirijat catre sentimente umane universale, care vorbeste despre implinirea sau neimplinirea iubirii. Imi doresc ca publicul sa aiba curiozitatea si curajul de a vedea filmul, dar, mai mult decat asta, imi doresc sa ia povestea cu ei acasa, sa se gandeasca la ea, sa-i urmareasca anumite replici din film si sa-si puna intrebari despre propria viata. Daca o sa pot sa fac asta cu un singur om, inseamna ca am reusit… De fapt, reusita se masoara nu in cati intra in sala, ci in cati pleaca cu povestea acasa.
Marea Dragoste / Tango: Altceva iti doresti? Premii, glorie, bani?
ANDREI ZINCA: Daca s-ar putea sa recuperez macar o parte din investitia pe care am facut-o in film, as fi fericit. In ceea ce priveste gloria si premiile… Vom vedea. Cred ca un asemenea film are sanse mai degraba in festivalurile de pe continentul american, pentru ca e un film mai degraba narativ decat analitic, mai… american. Vom vedea.
Marea Dragoste / Tango: Si dincolo de filmul Puzzle… ce ai invatat?
ANDREI ZINCA: A fost o lectie foarte importanta, am facut si greseli in proeictul asta, multe, pentru ca am fost si coscenarist si regizor si coproducator, am avut unde sa gresesc si am invatat sa le indrept si sa nu le mai repet. Lucrurile se vad cu mult mai multa claritate la al doilea film.
Marea Dragoste / Tango: Deci exista si un al doilea film?! Ce anume?
ANDREI ZINCA: Deja am terminat filmarile. E tot un film de suflet, pe baza unei nuvele a Anei Blandiana, Proiecte de trecut. O tema foarte draga si foarte personala, nu numai a mea, ci si a Anei Blandiana, un film despre deportarea banatenilor in Baragan in 1951. Pornind de la acest adevar istoric, ne luam niste licente poetice, ca si autoarea, si facem un film despre libertate. Despre libertatea pe care o primim ca pe o iluzie si care ne e furata de fiecare data cand credem in ea…
Marea Dragoste / Tango: Ce te-a determinat sa iesi din zona de confort, unde aveai locul tau recunoscut, ma refer la serialele de televiziune, si sa treci, iata, la filmele de lung metraj?
ANDREI ZINCA: Imi doream de multa vreme sa fac acest pas si am mai trecut pe langa asta. Idei, insa, sunt o gramada, scenarii foarte putine. Eu am plecat de la film ca operator si am facut un ocol prin televiziune, pentru o perioada indelungata, iar de acolo n-am avut nicio motivatie sa ies, pentru ca aveam un venit foarte bun, un loc foarte bun, mi-am creat o nisa si n-am avut niciodata nevoie de o mostra, de un demo pentru ca veneau proiectele la usa mea. In plus, asta mi-a creat o zona de siguranta in cresterea copiilor.
Marea Dragoste / Tango: Sotia ta a murit cand copiii erau mici…
ANDREI ZINCA: Si a trebuit sa-mi cresc copiii singur. Deci trebuia sa stau acasa. In perioada in care eram doi parinti, puteam sa calatoresc. De cand am ramas singur, a fost mai greu. Dar acum copiii sunt mari, fiecare e pe drumul lui, intr-un fel am acum din nou toata libertatea sa calatoresc, sa incerc alte proiecte. Iar piesa asta de teatru m-a atras foarte tare, am simtit ca trebuie sa merg mai departe.
Marea Dragoste / Tango: Te regasesti in povestea de dragoste de aici?
ANDREI ZINCA: Ma reprezinta foarte tare. Personajul central, orbul, e un romantic fara pereche si e prietenul meu… Sunt multe lucruri din piesa care fac parte din viata mea si ma reprezinta. Inclusiv conflictul intre pasiunea care poate fi efemera si dragostea solida, neconditionata, e un conflict permanent in care ma regasesc si eu. Sunt lucruri cu care te intalnesti in viata, m-am intalnit si eu.
Marea Dragoste / Tango: Te reprezinta si finalul istoriei, ideea regasirii unei povesti de iubire pierdute candva?
ANDREI ZINCA: Nu neaparat finalul acesta, dar cred realmente cu fermitate ca venim pe lumea asta ca sa iubim si ca iubirea transforma tot. Nu exista decat iubire si frica si depinde de noi in ce tabara suntem. Prin iubire putem imbunatati totul. Ma mai cuprinde frica si pe mine, dar atunci imi spun: in viata poti sa fii actor sau regizor, dar poti sa fii scenarist si sa creezi tu propria ta realitate. Eu incerc sa creez aceasta realitate pe baza de iubire.
Marea Dragoste / Tango: Iubind?
ANDREI ZINCA: Au fost in viata mea perioade cand nu iubeam. Sigur, iubeam copiii, cainele, dar nu iubeam, nu eram indragostit… Perioadele acelea au fost total uscate, seci, fara rost. Te trezesti in fiecare dimineata si te intrebi ce rost are sa traiesti tot asa pana mori. Totusi, multi dintre noi, mai ales oameni din generatia parintilor mei, se casatoresc din diverse motive si traiesc impreuna o viata desi nici macar nu-si vorbesc. Suntem intr-o relatie de frica unii cu altii. Credem ca suntem legati unii de altii, cand, de fapt, singura datorie o avem fata de sufletul nostru, pe care trebuie sa-l facem sa vibreze.
Marea Dragoste / Tango: Si, totusi, in urma cu patru ani, ai abandonat o poveste de iubire, desi voi inca va mai iubeati. Amintesc despre asta pentru ca am scris atunci marturisirile tale si ale Danielei Nane, cand va desparteati, iubindu-va, inca.
ANDREI ZINCA: Nu am abandonat. Am decis impreuna sa ne despartim. Am ajuns la un moment de intelepciune. Am vrut amandoi sa fie ca la un program tv cu ratingul inalt. Sa incheiem totul inainte sa inceapa sa decada. Am decis impreuna ca e o relatie care nu avea perspective si, decat sa diminueze in viitor, am decis impreuna sa o incheiem. Erau doua lumi pe care nu puteam sa le punem de acord, desi am incercat. Nu reuseam sa gasim un acoperis comun. Asa ca am incheiat-o unde trebuia sa fie incheiata. De ce sa ajungi sa vezi si sa traiesti si lucrurile urate? Eu sunt, totusi, multumit ca a fost o decizie a amandurora, nu una unilaterala. Nimeni nu a parasit pe nimeni. Partea buna este ca liniile de comunicare au fost mereu foarte deschise, am cautat sa ne intelegem, nu sa ne certam si sa ne acuzam.
Marea Dragoste / Tango: Ce sanse reale sunt pentru un barbat cu copii in grija lui sa-si faca din nou o familie?
ANDREI ZINCA: Crezi ca e o problema la un barbat sa-si refaca viata pentru ca are copii? Niciodata! Mai ales ca eu acum am copii mari, de asta am si putut sa ma apropii de film, pentru ca ei au plecat de acasa.
Unde sunt?
ANDREI ZINCA: Fiul meu, Sebastian, a plecat mai devreme decat planuiseram in Michigan, la o scoala de arta unde studiaza muzica, imediat dupa lansarea filmului plec la el, sa asist la ceremonia de absolvire, apoi va intra la un conservator in New York. Fata mea, Bela Carolina, are deja 22 de ani si a plecat de acasa de trei ani, a fost mai intai in Los Angeles la facultate, acum e in New York si mai are mai are un an jumate sa termine facultatea.
Marea Dragoste / Tango: Cum este relatia cu copiii tai, ai invatat cum trebuie sa te porti, cum trebuie sa fii ca tata?
ANDREI ZINCA: Copiii n-au venit cu un manual. Si greselile pe care le faci fata de copiii tai sunt eterne, altfel n-ar fi existat un Freud. Eu am gresit foarte mult cu primul copil, cu fata mea. In momentele acelea dramatice, cand ei si-au pierdut mama, fetita mea avea opt ani, iar baiatul patru. Probabil ca ea, fiind mai mare, a fost mai afectata, iar eu am simtit nevoia s-o supraprotejez din acest motiv… Oricum, si astazi ma intreb ce trebuie sa fac ca sa fiu un parinte mai bun. Am incercat in general sa fiu eu insumi, sa fiu sincer cu ei- dar sunt multe momente in care, ca adult, te vezi obligat sa-ti protejezi copii, prin niste omisiuni sau minciuni, incercand sa-i aperi de o suferinta care nu e necesara. De aceea cred ca mi-am supraprotejat copila, am tratat-o ca pe un invalid, iar acum poate ca nu e atat de independenta pe cat mi-as dori sa fie. Lucru pe care l-am invatat pe parcurs si nu l-am repetat atat de mult cu fiul meu. Dar important este ca sunt copii sanatosi, nu se drogheaza, sunt curati, pe picioarele lor, se pot uita in oglinda cu mandrie la ei insisi. Cand esti obligat sa ii cresti singur, e cu totul diferit ca atunci cand o faci in doi, esti mult mai deschis greselilor. Incerc insa sa inteleg ce mai pot sa fac ca sa repar aceste greseli.
Marea Dragoste / Tango: Deci acum copiii au plecat de acasa si ai plecat si tu.
ANDREI ZINCA: Mi-am permis sa devin un aventurieir din nou, mi-am strans cortul, am impachetat lucrurile si mi-am permis s-o iau de la capat si sa-mi traiesc anumite visuri pe care nu le-am implinit. Am vandut casa, am eliminat balastul, am strans lucrurile si am ramas cu 30 de cutii: carti, valize, fotografii…
Marea Dragoste / Tango: Si unde este, totusi, acasa?
ANDREI ZINCA: Acasa mea, din pacate sau din fericire, e inca Miami, chiar daca nu mai am o casa acolo.
Marea Dragoste / Tango: Nu iti este greu din punct de vedere financiar? Ai atatea drumuri, ai si copiii in scoli…
ANDREI ZINCA: In Statele Unite stii dela inceput ca daca faci copii trebuie sa platesti pentru educatia lor sau sa contribui la educatia lor in asa fel, incat sa obtina bursa. Ne descurcam. Fiul meu are si o bursa. Banul nu m-a ingrijorat niciodata cu adevarat. Nu pentru ca ar curge banii, ci pentru ca in momentul in care m-am oprit sa fiu stresat din cauza lor totul a devenit firesc. Banul iti da un stres si o rapacitate care devine o alta latura a multora dintre noi. Cand am descoperit credinta, in momentele mele de revelatie, dupa moartea sotiei mele, am inteles ca nu sunt eu responsabil de ceea ce se intampla, iar in clipa aceea, grija zilei de maine a disparut, lucrurile s-au apropiat de mine si n-am mai stat cu grija cu ce o sa platesc scoala. Daca lasi ca linistea sa intre in viata ta, totul se rezolva de la sine.
Marea Dragoste / Tango: Cum pastrezi credinta asta, cum pastram linistea? Toti reusim sa le gasim pentru cate-o zi sau o ora, dar le pierdem. Cum facem sa le pastram in noi?
ANDREI ZINCA: Ar trebui sa ne ducem sus pe munte la Dragos Paslaru sa il intrebam… Eu am avut foarte multe dezamagiri din partea unor oameni pe care ii cunosteam intr-o anumita lumina, dar nu si-au pastrat esenta. De pe urma acestor dezamagiri te poti lasa afectat si sa devii dusmanos sau te poti retrage si… ai uitat. Eu prefer sa pornesc de la ideea ca cealalta fiinta umana din fata mea e un om pe care trebuie sa-l respect. Nu am cum sa te controlez. Cu toate astea, cei mai multi dintre noi ducem o lupta de control asupra celorlalti. Insa daca nu vrei sa-l controlezi pe celalalt, il accepti asa cum este si tu decizi daca ramai sau nu in relatie cu el.
Marea Dragoste / Tango: Crezi in iubirile fulgeratoare, care te urmaresc toata viata, asa cum este iubirea din filmul tau, din Puzzle?
ANDREI ZINCA: Exista iubiri fulgeratoare, exista priviri pe care nu poti sa le uiti. Mie mi s-a intamplat. Iar cand ai mintea unui creator, cum este scriitorul din film, te gandesti ce-ar fi fost daca… In momentul in care scriam scenariul, intr-un ziar din New York aparuse o poveste adevarata despre un tanar care a vazut o fata la metrou si s-a indragost de ea, asa, dintr-o privire. Dar usile metroului s-au inchis si nu a putut vorbi cu ea. Tanarul era web-designer si a desenat fata si a postat pretutindeni portretul ei si, in cateva saptamani, a gasit-o… Se intampla asemenea povesti. Chiar si povestea de dragoste a lui Dan Nutu e asemanatoare celei din film, el este intr-o relatie cu o fata de care a fost indragostit in tinerete, iar acum s-au reintalnit… Iubirea e atat de neprevazuta, de inevitabila – cum este replica din film- incat sunt foarte multi oameni care traiesc ceva, dar apoi pornesc pe alte drumuri, insa mai tarziu isi dau seama ca trebuie sa se intoarca…
Marea Dragoste / Tango: Tu esti indragostit? In ce stadiu al inimii te afli?
ANDREI ZINCA: Intr-un stadiu bun. Pentru ca iubesc.
Marea Dragoste / Tango: Si esti iubit?
ANDREI ZINCA: Da, iubesc, sunt iubit. Un stadiu bun e cand iubesti. Foarte bun este atunci cand iubesti si esti iubit.
Marea Dragoste / Tango: Si te ajuta dragostea in ceea ce faci, sa ai forta- sau te si incurca, te ispiteste sa stai mai mult acasa decat la job?
ANDREI ZINCA: Sunt si zile, momente cand vrei sa stai acasa cu iubita, dar nu vrei sa stai tot timpul, pentru ca ar fi plictisitor. Dragostea e o inspiratie permanenta, un indemn la aventura, la nou, iti reda o parte din tinerete si naste in tine o curiozitate permanenta. In momentul in care traiesti ceva nou, ceva frumos, e minunat sa poti sa impartasesti, e extraordinar sa ai cu cine… Noi chiar suntem facuti sa traim in doi.
Marea Dragoste / Tango: Cine este femeia pe care o iubesti?
ANDREI ZINCA: Nu as vrea sa spun… Tin secretul pentru mine.
Marea Dragoste / Tango: Atunci cum este femeia pe care o iubeste Andrei Zinca?
ANDREI ZINCA: Cum este femeia pe care o iubeste Andrei Zinca… Pot doar sa va spun lucrul cel mai important si care m-a miscat cel mai mult: cand m-am uitat prima oara in ochii ei, mi-am regasit sufletul. Asa a fost prima privire. A fost un coup de foudre. Si am zis: OK… Sunt acasa. M-am simtit oglindit si repetat in ochii ei.
Marea Dragoste / Tango: Si apoi totul a mers de la sine?
ANDREI ZINCA: Nu e usor, e o descoperire permanenta, iar partea cea mai complicata a inceputului este gasirea cailor de comunicare. Cand sunt la mijloc obiceiuri, mentalitati, lumi diferite, oamenii comunica greu. Le e frica sa comunice, sa spuna ce simt, ce gandesc. Insa ceea ce iti da increderea de a nu abandona, si satisfactia de a descoperi ca esti pe drumul cel bun este sa descoperi ca privirea aceea de la inceput nu a fost inselatoare.
Marea Dragoste / Tango: Nu-ti e teama ca veti ajunge din nou in punctul acela inalt dincolo de care nu poate urma decat despartirea sau declinul?
ANDREI ZINCA: Nu-mi e teama, dar, da, se poate intampla. Dar cine-mi poate lua ce am trait?
Marea Dragoste / Tango: Te-am intrebat ce vrei pentru filmul tau. Ce vrei pentru iubirea ta?
ANDREI ZINCA: Ma uit la fiecare zi pe care o traiesc. Nu ma uit la maine, ma uit la azi. Iar ceea ce caut la ziua de azi e sa fiu fericit si sa pot sa-mi exprim iubirea. Iar modul prin care vreau sa imi exprim iubirea este sa vad ca celalalt infloreste, asa cum si eu sper sa infloresc iubind.
