Ileana Popovici: In viata mea a invins dragostea!

Tango – Marea Dragoste: In familia dumneavoastra, tatal era preot. Avandu-l atat de aproape, cum ati inteles legatura cu Divinitatea, cum v-ati explicat-o?
Ileana Popovici: La noi s-a trait in spirit de credinta. Se spune ca fetele de preot nu sunt tocmai foarte credincioase, insa si eu si sora mea – actrita Magda Popovici – am trait intr-un spirit deosebit. Parintii mei veneau din Basarabia. S-au refugiat in 1940. Tatal meu a fost un preot… nascut sa fie preot. Era o persoana deosebita si s-a acomodat destul de greu aici, in sudul tarii, unde oamenii nu erau foarte bisericosi. S-a acomodat foarte greu cu ideea de biserica de aici: oamenii nu veneau la biserica decat la inmormantari, la botezuri… in rest, biserica era mai mult goala. Eu pot sa spun ca relatia mea cu Divinitatea a fost relatia mea cu parintii. De cand ma stiu cantam la strana la biserica, impreuna cu mama. Nu avea cine sa cante…
Tango – Marea Dragoste: Si mama cu ce se mai ocupa?
ILEANA POPOVICI: Mama a venit din Basarabia si a fost invatatoare pentru doi-trei ani in comuna Buturugeni, de langa Bucuresti. Si, vazand ca noi nu avem nicio perspectiva spre scoli, pentru ca perioada era cum era – ingrozitoare, in care toti basarabenii trebuiau dusi ori in Siberia, ori intorsi in Basarabia – a trait in frica. Si s-a gandit sa faca ceva ca sa ne salveze. Tatal meu a fost un preot desavarsit, insa nu a renuntat niciodata la ideea de a fi preot adevarat. Nu a facut compromisuri. Si, din cauza asta, noi o duceam foarte greu. Tatal meu nu lua ciubucuri, tatal meu nu strangea bani…

Am fost saraci, dar foarte fericiti

Tango – Marea Dragoste: Ati fost un copil sarac?
ILEANA POPOVICI: Da, am fost saraci, dar foarte fericiti. Nu am simtit saracia. Stiam foarte bine ca nu ni se permite si ca nu avem, ca eu trebuie sa port paltonul surorii mele, cu 6 ani mai mare… Pe care l-am purtat pana in anul intai de facultate. Si, cu toate acestea, nu mi-a fost rusine. Eram fericita. Mie mi-a placut sa traiesc la tara, in natura. Eram libera. Am fost un spirit liber si asta mi s-a permis in copilarie. Umblam de dimineata pana seara pe camp. Si imi placea sa stau la biserica. Mama mea a intrat la Facultatea de Agronomie si s-a facut inginer agronom. A urmat cursurile la zi, in timp ce era invatatoare in sat – facea naveta la Bucuresti, cu trenul, mergand 5 km pana la gara – dus si alti cinci intors. Mama a fost avangarda familiei. Ea a vrut ca noi sa razbatem. Tata spunea „poti sa ramai si postarita in sat, ca nu-i nicio nenorocire”. Mama a spus „fata mea are voce, ureche muzicala, trebuie sa fac ceva sa-i deschid un drum”. Si, cand a citit intr-un ziar ca se dau examene la Scoala de Muzica Nr.1, cu toate ca eu nu am vrut niciodata sa plec de la Buturugeni – as fi preferat sa saman postarita acolo si sa nu vin in Capitala, drumul meu a fost la Bucuresti. Am mers la Scoala de Muzica de pe Principatele Unite, unde profesorii faceau parte din marea boierime, care ramasese ratacita… si faceau loc si copiilor ca mine, de la tara, cu dosare foarte proaste. Nenorocirea a fost ca, din toata libertatea copilariei mele, am intrat la internat. A doua zi am fugit, am sarit gardul, m-am dus in gara si m-am intors la Buturugeni. Am rugat-o pe mama sa nu ma mai duca niciodata acolo. Si atunci mi-a explicat: ca sa ajungi cineva in viata, trebuie sa suferi. Si am suferit stand la internat atatia ani. De bani nici nu se punea problema. Ne multumeam cu ce aveam.

Tatal meu m-a vazut in „Reconstituirea”, spre disperarea lui, pentru ca n-a acceptat nici la varsta aceea ca eu sunt actrita si ca trebuie sa fiu in costum de baie

Tango – Marea Dragoste: Cat au apucat sa vada parintii din succesul pe care l-ati dobandit inca de la primele filme?
ILEANA POPOVICI: Tatal meu, din pacate, in 1974 a murit. Mama, acum 15 ani. Tatal meu m-a vazut in „Reconstituirea”, spre disperarea lui, pentru ca n-a acceptat nici la varsta aceea ca eu sunt actrita si ca trebuie sa fiu in costum de baie. Cand m-a vazut la „Reconstituirea”… a venit la Sinaia – tin minte si acum ca eram la filmare si se vedea pana in gara la Sinaia. Tatal meu a purtat intotdeauna straiele preotesti. Nu a renuntat niciodata la unicul caftan pe care l-a avut, pentru ca nu a apucat sa-si faca altul. A umblat cu unul carpit, ani de zile, pentru ca a trebuit sa-mi cumpere mie vioara-jumatate, vioara trei sferturi, vioara intreaga… A trebuit sa ne tina la scoala. Tata a venit si m-a vazut la filmare si mi-a spus „te imbraci imediat si vii acasa”. Si atunci i-am explicat ca eu, de fapt, sunt si studenta la Conservator si o sa devin si artista, poate. „Lasa, nu ma intereseaza sa umblii in costum de baie in fata tuturor. Nu e nicio femeie pe aici, tu umbli… sa te imbraci, sa vii imediat acasa!”. Deci nu si-a dorit lucrul acesta, dar a acceptat. Cu greu! Ca si pe sora mea a vazut-o jucand in „De Pretore Vincenzo”, unde tinea cheile Paradisului, cu Sfantul Petru si dansau cha-cha-cha. Saracul de el… nu s-a acomodat. A fost un preot desavarsit.
Tango – Marea Dragoste: La Conservator cand ati intrat, cand v-ati vazut admisa, cui i-ati spus prima data?
ILEANA POPOVICI: Parintii nu au avut bani sa-mi puna meditator. Sora mea era foarte buna prietena cu familia Moraru – Marin Moraru si Lucia Popescu, care era studenta la Conservator. Eram la Costinesti, ca ma luau si pe mine in vacante. Lucia mi-a spus ca trebuie sa dau la Conservator, ca intru singur. Si am facut dicteu pe plaja la Costinesti. Am intrat a treia la Conservator si toata lumea ma intreba cu ce profesor m-am pregatit. Mie imi era rusine sa spun adevarul si am zis.. „cu un profesor foarte mare, caruia nu pot sa ii dau numele”. Primul care a aflat ca am intrat la Conservator a fost tatal meu, care a venit sa se uite pe liste, sa vada daca chiar am dat examen. Si la lista de admisi era Cornel Fugaru, din anul patru si cu viitorul meu coleg de la ilustratie muzicala, Gabriel Puntea. Ei se uitau dupa fetele frumoase care vor intra in anul intai. Am aflat mai tarziu ca si eu eram pe lista lor. Ei ma considerau frumoasa, dar eu nu ma consideram astfel. Nu m-am considerat niciodata asa.
Tango – Marea Dragoste: Nu ati purtat niciodata parul lung… De ce?
ILEANA POPOVICI: Am avut si parul lung. La scoala aveam cozi. Mi-am taiat cozile cand am devenit studenta. La admiterea la Conservator eram cu cozi si cu ie. Sora mea m-a dus si mi-am taiat parul. A fost o mare disperare pentru tatal meu, insa imi era mai comod asa. Niciodata nu am fost foarte cocheta. Eu nu sunt o femeie cocheta. Imi place sa vad oamenii eleganti, dar eu nu am fost. Am fost mai sportiva.

M-am indragostit, in viata mea, destul de des si adevarat

Tango – Marea Dragoste: In anii facultatii, cand v-ati facut remarcata, v-ati indragostit de cineva?
ILEANA POPOVICI: Eu am fost indragostita de foarte multe ori. Bine, prima dragoste conzeaza, e adevarat, dar m-am indragostit, in viata mea, destul de des si adevarat. Fiecare intalnire cu o persoana speciala din viata mea a existat intr-un anumit fel.
Tango – Marea Dragoste: In viata unui om pot exista mai multe mari iubiri?
ILEANA POPOVICI: Da. Si cine nu recunoaste… Eu cred foarte mult in destin. Destinul a facut sa ma indragostesc cand treceam in anul al treilea de facultate, chiar cand faceam filmul „Reconstituirea”, de un baiat „civil” cum spuneam eu. Deci nu era actor, cu toate ca de mine erau indragostiti multi actori. Si Motu Pittis, saracul, Dumnezeu sa-l ierte, m-a iubit foarte mult.
Tango – Marea Dragoste: V-a marturisit acest lucru?
ILEANA POPOVICI: Da. Imi scria scrisori la camin aproape in fiecare zi. Dar nu a fost sa fie. Eram prieteni foarte buni, dar eu nu l-am iubit cum m-a iubit el pe mine. Adica nu a fost o potrivire, nu ne-a aranjat Timpul. In fine, m-am indragostit de baiatul asta de la Medicina, de la Stomatologie. Eu, care am trait mereu in mediul asta artistic si datorita surorii mele… L-am cunoscut la mare, la Vama Veche. Eram la filmari acolo, la „Zodia Fecioarei”. Vama Veche era superba. Nu era nimeni pe plaja – acum nici nu indraznesc sa intru acolo, pentru ca mi-as strica visurile mele de tinerete. Si a venit baiatul asta, Tudor Gheorghiu, sa ne cunoastem, m-a invitat la o plimbare. M-am indragostit foarte tare de el si abia dupa 40 de ani am devenit sot si sotie. Pentru ca ne-am despartit la un moment dat si ne-am intalnit, dupa 30 de ani. Si astazi e sotul meu. Cred ca e bine ca ne-am intalnit intr-o perioada cand s-au decantat lucrurile. Am avut noroc si din punctul acesta de vedere, pentru ca e mare noroc sa-ti faci batranetea cu un om pe care l-ai cunoscut in tinerete. Pentru ca atunci se leaga niste lucruri.
Tango – Marea Dragoste: Oamenii evolueaza in acelasi timp, pentru ca, atunci cand se regasesc, sa se potriveasca, inca? In asteptari, in realizari?…
ILEANA POPOVICI: Nu cred ca oamenii evolueaza in acelasi timp. Eu zic ca, in cazul meu, a fost nevoie ca fiecare sa parcurga un drum. Eu trebuia sa-mi fac drumul meu, el drumul lui. Sigur nu am fi ramas impreuna daca ne-am fi unit atunci pentru totdeauna. De fapt, iti spun un secret. Eu sunt un om credincios – nu sunt habotnica si am o mie de pacate, dar, pentru mine, biserica inseamna foarte mult. Si, cu toate ca am mai fost casatorita o data, am considerat ca singurul om alaturi de care trebuie sa merg in biserica si sa ma dau lui Dumnezeu a fost Tudor, sotul meu. Si, la 50 de ani, m-am dus la biserica si m-am unit cu el in fata lui Dumnezeu, avand o emotie extraordinara. Am considerat ca el este omul langa care trebuie sa fiu.
Tango – Marea Dragoste: Casnicia anterioara nu fusese binecuvantata in biserica?
ILEANA POPOVICI: Nu. Nu pentru ca nu as fi vrut, dar primul meu sot nu credea in acest lucru, nu voia. Si, intr-un cuplu, daca nu cred amandoi… nu are rost sa mergi la Biserica, nu?!
Tango – Marea Dragoste: Cand ati fost mireasa la 50 de ani, ati purtat rochie alba? A fost o nunta cu multa lume?
ILEANA POPOVICI: Am fost 20 de persoane, la Manastirea Ciorogarla. Am purtat un costum popular de 200 de ani, din Tinutul Padurenilor. Mi s-a parut un lucru extraordinar de frumos. Iubesc foarte mult folclorul, portul popular, cantecul popular autentic. Si, deci, costumul meu de mireasa a fost un costum din Tinutul Padurenilor.
Tango – Marea Dragoste: Nu v-au spus oamenii ca timpul si-a spus cuvantul si ca de ce sa va mai cununati religios la 50 de ani?
ILEANA POPOVICI: Nu am discutat cu nimeni. A fost o credinta a mea. Tin foarte mult la aceasta uniune, care se face in fata lui Dumnezeu. O consider cea mai pura si adevarata. Indiferent ce s-ar intampla intre mine si sotul meu, faptul ca am jurat credinta in fata lui, pentru mine conteaza enorm si pot sa iert si pot sa trec peste momente dificile, tocmai datorita acestui moment, care este sacru in viata unui om.

Nu am simtit din prima devotament pentru actorie si nu am simtit nici gloria, pentru ca filmul „Reconstituirea” a fost interzis dupa doua saptamani

Tango – Marea Dragoste: Un alt moment sacru a fost si primul rol?
ILEANA POPOVICI: Nu l-am simtit asa, asta e culmea! Ar fi trebuit sa-l simt, dar cum eu niciodata nu m-am gandit ca o sa devin actrita de film… Eu eram cu cantatul. Am iubit foarte mult muzica. Si acum consider ca prima mea pasiune este muzica. M-am bucurat ascultandu-i facand muzica pe colegii mei, care au ajuns in filarmonici. Dar daca asa a vrut Dumnezeu… Eu m-am gandit ca intotdeauna trebuie sa fiu adevarata, ca asta este argumentul meu principal si atunci, datorita acestui lucru, cred ca am castigat mult. Pe pelicula se vede totul. Am avut norocul sa ma intalnesc cu acest mare om care este Lucian Pintilie si caruia ii doresc tot binele din lume. Acest om a schimbat destine si mi-a schimbat destinul! Mi-a dat incredere, m-a pus intr-o situatie extraordinar de buna, m-a urmarit si m-a lasat sa fac ce-am vrut in filmul „Reconstituirea”. Nu am simtit din prima devotament pentru actorie si nu am simtit nici gloria, pentru ca filmul „Reconstituirea” a fost interzis dupa doua saptamani. Nu am avut nici premiera, deci lumea nu ne-a aclamat pe scena.
Tango – Marea Dragoste: Dar casting a fost?
ILEANA POPOVICI: S-a facut o vizionare la Buftea. Eu cred in destin! Pe vremea aceea cantam muzica usoara. Si eram la televizor cu o melodie. Si Dumnezeu a vrut ca, in acel moment, Lucian Pintilie sa treaca prin fata televizorului si sa ma vada – o fata tunsa scurt. Deci parul scurt mi-a adus noroc. Si, cum avea distributia facuta – am aflat dupa aceea, totusi, in momentul acela s-a oprit la televizor si a sunat-o pe doamna Edith Mandel, care era regizoarea secunda si i-a spus „te rog sa mi-o aduci pe fata asta, nu stiu cine este, ca ea e buna pentru rol”. Doamna Edith a deschis televizorul si a vazut o fata mai blonduta si cu parul mai scurt, care nu eram eu, pentru ca momentul se terminase de cand avusese loc toata discutia. Eu terminasem de cantat intre timp, iar la televizor era Mihaela Mihai, pe care au chemat-o la probe. Multa vreme Mihaela Mihai a crezut ca i-am furat rolul. Pintilie, cand a vazut-o la probe, a spus „nu era fata asta, era alta”. Si asa au ajuns la mine. Eu eram la mare intr-o vacanta si am auzit la Radio Vacanta „Ileana Popovici sa vina la Radio Vacanta”. M-am dus si mi s-a spus ca sunt chemata la nisteprobe, la un film. Eu, cum stiam foarte bine ca problele astea sunt cu doua taisuri – ori te place regizorul, ori cine-stie-ce… Norocul a fost ca era sora mea cu mine si mi-a spus „daca e vorba de Pintilie… Pintilie e un mare regizor si e pacat sa pierzi sansa asta”. Si cu greu am plecat, ca eu nu voiam sa renunt la soare si la plaja. Am dat niste probe cu Gaitan. Si m-am dus direct la filmare – pe 15 august au inceput filmarile. Mi-am luat bagajele de la mare si am plecat la Sinaia. Si ma tot gandeam ce caut eu acolo. Dar, probabil, Pintilie a vazut in mine spontaneitate si naturalete si astea au fost argumentul meu. Pintilie ma urmarea,de multe ori, sa vada cam ce fac eu in timpul liber – pentru ca ne tinea la filmari de dimineata pana seara, chiar daca filmai sau, dimpotriva, nu erau secvente cu tine. Trebuia sa stam impreuna. Atunci am legat marile prietenii ale vietii mele – cu domnul Emil Bota, cu domnul George Constantin – care venea cu baietelul mic de 5 ani, care acum este marele actor Mihai Constantin si care mi-a declarat ca a fost foarte indragostit de mine la 5 ani, cu domnul Ernest Maftei, cu Mihaita si cu Gaitan – care au devenit ca si fratii mei.
Tango – Marea Dragoste: Care este cea mai frumoasa amintire pe care o aveti de la filmari, din intreaga dumneavoastra cariera?
ILEANA POPOVICI: Sunt multe intamplari, dar este un moment care mi-a dat certitudinea ca rolul pe care il interpretez este adevarat. Eram la filmul „Pentru patrie” al regizorului Sergiu Nicolaescu, unde aveam rolul soldatului Ciuca. O fata in rol de travesti. Se filma pe dealurile de la Crucea, cu armata, cu 3.000 de persoane. Tot auzeau ei „Ileana, la cadru! Ileana, la cadru!” dar nu stiau cine e, precis, Ileana. Si intr-o pauza de filmare, stateam tolanita pe iarba. Era foarte cald. Filmul asta a fost un film foarte greu, dar mi-a adus mari satisfactii. Eram imbracata in soldat. Pe vremea aceea fumam. Si mi-am scos un Kent, sa fumez linistita. Si a venit un caporal la mine si mi-a spus „nu ti-e rusine, ma, sa fumezi in fata mea Kent-ul asta?! Ia, da-mi-l imediat!” Eu i-am spus „Stiti ca sunt Ileana…”. „Ce, aia e o fata, in niciun caz nu esti tu. Da-mi Kentul”. Si atunci mi-am dat seama ca l-am convins ca sunt, cu adevarat, soldatul Ciuca.
Tango – Marea Dragoste: Se si leaga iubiri pe platoul de filmare?
ILEANA POPOVICI: Absolut. La „Reconstituirea”, cu toate ca eram toti foarte tineri, fiecare avea iubirea lui. Eu eram ocupata cu Tudor, actualul meu sot si eram foarte indragostita. Mihaita era disponibil, dar nu s-a indragostit la „Reconstituirea”. In schimb si Gaitan avea o mare iubire pe vremea aceea – nu-l desconspir. Eu eram sora lor. Se pot lega mari iubiri la filmari, da.

Dan Pita, Richard Oschanitzky, Sergiu Nicolaescu si Mihai Tatulici. La vremea respectiva, fiecare a fost foarte important in viata mea

Tango – Marea Dragoste: Culisele lumii artistice spun ca ati avut trei mari iubiri celebre: Dan Pita, Sergiu Nicolaescu si Mihai Tatulici.
ILEANA POPOVICI: Si compozitorul Richard Oschanitzky, care mi-a marcat destinul muzical. Pe Rici l-am iubit foarte mult, a insemnat foarte mult in viata mea. El mi-a croit drumul in muzica. De la el am invatat foarte multe lucruri. Si l-am iubit cum poate iubi o fata la 20 de ani! Am fost foarte indragostita de el si ii port memoria in continuare. Chiar vreau sa editez un disc cu compozitiile lui. Eu l-am considerat si il consider, in continuare, un geniu muzical. La vremea respectiva, fiecare a fost foarte important in viata mea si nu pot sa nu recunosc lucrul asta. Dar lucrurile s-au consumat…
Tango – Marea Dragoste: Dintre toate aceste iubiri, ce v-a facut sa va casatoriti doar cu Mihai Tatulici?
ILEANA POPOVICI: Este un secret pe care nu pot sa-l divulg. Mi-am dorit foarte mult un copil si am considerat ca… Si m-am indragostit, la un moment dat de el. Pentru scurt timp.
Tango – Marea Dragoste: Iubirea se termina?
ILEANA POPOVICI: Da, cred lucrul asta. Sunt si iubiri care rezista. Depinde de persoana de care te indragostesti. Dar anumite lucruri raman… si, de obicei, raman lucrurile frumoase. Am pastrat momentele frumoase. Am reusit sa trec peste lucrurile urate care m-au facut, de multe ori, sa inchei aceste iubiri. De multe ori am fost tradata si nu am rezistat socului tradarii… Acum ma gandesc ca, poate, cateodata trebuie sa ierti mai mult. Eu am fost destul de orgolioasa si nu am putut sa trec peste anumite tradari.
Tango – Marea Dragoste: Tradarile trebuie sa fie iertate?
ILEANA POPOVICI: Acum cred ca da. Dar atunci nu. Nu puteam sa cred asa ceva. Adica am fost totala in iubirile mele si am cerut acelasi lucru!
Tango – Marea Dragoste: Daca ati putea da timpul inapoi, ati schimba ceva in dragoste? Ati da o sansa mai mare altei iubiri?
ILEANA POPOVICI: Nu, nu. Sunt foarte multumita asa… Asa cum au decurs lucrurile. Si cred ca am ales, pana la urma, omul cel mai potrvit pentru mine. Asa consider acum.

Sergiu mi-a facut curte vreo patru luni. Nici nu m-am gandit vreodata ca o sa fie o iubire intre noi. Probabil ca, in perioada aceea, eu aveam nevoie de el si el de mine. Poate ca el avea nevoie de normalitatea mea

Tango – Marea Dragoste: Ce ii facea pe barbatii acestia importanti, influenti, sa va placa, sa va doreasca si sa va aleaga pe dumneavoastra? Ce aveati si aveti in plus fata de alte femei?
ILEANA POPOVICI: Cred ca normalitatea mea si faptul ca am fost lipsita de interes. Cu toate ca, de multe ori, oamenii m-au judecat gresit: „Aaa, uite ca e cu regizorul ala ca sa faca un film, cu alalalt ca sa faca alt film!”. Nu a fost asa. Sergiu (N.R. regizorul Sergiu Nicolaescu), de exemplu, mi-a facut curte vreo patru luni. Nici nu m-am gandit vreodata ca o sa fie o iubire intre noi. Ne-au legat multi ani, a fost o relatie buna, normala. Fara lucruri deosebite, dar, probabil ca in perioada aceea eu aveam nevoie de el si el de mine. Poate ca el avea nevoie de normalitatea mea si eu eram indragostita – era un barbat frumos, era un barbat influent si imi dadea o anumita sigutanta.
Tango – Marea Dragoste: Va dureau judecatile oamenilor?
ILEANA POPOVICI: Mai mult sau mai putin… Cand am facut filmul „Zile fierbinti” eram la mare, tunsa scurt si umblam in pantaloni scurti. Apoi m-am dus odata la un coafor… nu stiu de ce, ca eu nu ma duceam la coafor, de regula, si am auzit vorbindu-se: „ai auzit ca Sergiu Nicolaescu umbla cu un baietel – ala din Pistruiatul”. Deci… eu eram baietelul din Pistruiatul, in conceptia lor.
Tango – Marea Dragoste: Ati ramas devotata Televiziunii Romane. Ce a insemnat aceasta institutie pentru dumneavoastra?
ILEANA POPOVICI: La TVR, abia dupa 1989 am putut sa apar in video, la emisiuni precum „Buna dimineata” si „Album duminical”. Zece ani am facut muzica pentru lotul de gimnastica artistica si ritmica. Eram foarte indragostita de lucrul asta, pe care l-am facut fara sa primesc bani. Am iubit foarte mult aceasta perioada a mea. Ma consider, in primul rand, om de televiziune, cu toate ca lumea ma stie mai mult ca actrita. Am lucrat la Televiziunea Nationala din 1966 – deci de cand era televiziunea veche din Molière. Televiziunea a fost casa mea, pana cand am iesit la pensie.
Tango – Marea Dragoste: Din profesia aceasta se iese la pensie?
ILEANA POPOVICI: Da. Si trebuie sa ai curajul sa iesi atunci cand e cazul si sa nu astepti sa te scoata altii. E important sa-i inveti pe altii, dar si acestia sa se lase invatati. Acum toata lumea vrea sa fie vedeta din primul foc. Meseria asta inseamna sa iubesti institutia. Acum se shimba prea des oamenii. Cand am venit eu, in televiziune erau Vornicu, Lazarov, Ileana Pop, Simona Patraulea. Toate televiziunile care exista astazi s-au format cu oameni din TVR. Televiziunea Romana e cea mai batrana, e mama turutor televiziunilor. Nu ar trebui sa fie improscata cu noroi si nici invidiata. In Italia, RAI-ul traieste de atatia ani din arhiva pe care si-a construit-o. Arhiva TVR a fost imprastiata pe youtube. Asta este averea TVR-ului: oamenii care mai sunt si momentele de aur.
Tango – Marea Dragoste: Cand ati plecat in Italia si unde este „acasa” pentru dumneavoastra, acum?
ILEANA POPOVICI: Am plecat in Italia in 1997,cand l-am reintalnit pe Tudor, actualul meu sot. Am decis ca trebuie sa raman alaturi de el si nu alaturi de televiziune. Pana la urma, pentru sotul meu, am tradat televiziunea. A invins dragostea si consider ca a fost bine asa. La un moment dat, trebuie sa renunti la ceva, nu se poate sa le ai pe toate. Casa mea e la Buturugeni. Sunt legata si de San Remo. In fiecare an stau in Italia iarna, iar vara vin la Buturugeni. Aici e casa mea! Aici sunt mormintele alor mei, copilaria mea… la o anumita varsta copilaria de odinioara inseamna mai mult decat crezi.
Tango – Marea Dragoste: Daca ati putea schimba un lucru din viata dumneavoastra, ce ati alege sa faceti altfel?
ILEANA POPOVICI: Mi-am dorit sa fac un copil si… nu l-am facut. La varsta asta iti lipseste… As alege sa am un copil. Mai multi copii. Poate de aceea m-am legat de casele de copii, pe care le-am ajutat cu bani, atatia cat am avut, cand am avut…