Muzicianul Julian Rachlin, violonist de excepție și dirijor recunoscut, este una dintre cele mai așteptate și dorite prezențe ale marelui Festival George Enescu, ediția 2013, desfășurată la București. Pe 24 septembrie 2013 îl vom putea asculta cântând alături de Royal Stockholm Philarmonic Orchestra, dar, până atunci, i-am întâlnit, telefonic, glasul superb și onestitatea tulburătoare.
Născut în 1974 în Lithuania, a emigrat în Austria unde a studiat muzica cu o dăruire fără seamăn pe lume. La vârsta de 14 ani a primit prima confirmare internațională a harului său, câștigând concursul Eurovision Young Musician of the Year, după care a fost cel mai tânăr solist al tuturor timpurilor care a cântat cu Filarmonica din Viena…
Alice Năstase Buciuta: Ați povestit că vă pregătiți din greu pentru fiecare concert. Întotdeauna pregătirea e la fel, temeinică, și totuși, unele concerte sunt întâlniri absolut extraordinare. Ce anume diferențiază un concert normal și unul extraordinar? Ce naște acea atmosferă absolut specială?
Julian Rachlin: E greu de spus, depinde de mulți factori care trebuie să fie favorabili în același timp. Modul în care se simte publicul, orchestra, chimia, legătura dintre dirijor și aceștia, toate sunt esențiale. Contează mult atmosfera din momentul acela și ce se întâmplă pe scenă. Totul depinde de cum se simte fiecare muzician, pentru că fiecare zi e diferită și nu poți plănui sau forța așa ceva. Poți să îți dai toată silința, dar, în momentul acela, tot nu poți ști cum vor decurge lucrurile, iar asta e magia muzicii. Partea interesantă e chiar aceasta,că nu știi ce va urma în concert. Atunci când muzicienii sunt capabili să îi conducă pe spectatori într-o călătorie specială, atunci vorbim de ceva extraordinar.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Deci și publicul e important?
Julian Rachlin: Publicul este cel mai important.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Simțiți energia care vine de la el?
Julian Rachlin: Foarte puternic. Știi că, dacă repeți într-o sală goală, și apoi intră o singură persoană și stă să asculte, dintr-o dată toată orchestra cânta diferit datorită acelei persoane care s-a așezat în sală?
Marea Dragoste – revistatango.ro: Dumneavoastră, artiștii, sunteți mai atenți cu energia celorlalți decât persoanele care nu sunt înzestrate cu daruri artistice, sunteți conectat cu energia universului?
Julian Rachlin: Nu știu, sună prea mult… Nu sunt un extraterestru, nu sunt o persoană cu puteri ieșite din comun, dar în sala de concert simt energia, iar muzica e ceva ce nu poți descrie cu adevărat în cuvinte. Muzica este, până la urmă, o altă limbă, e o formă abstractă de artă și noi cântăm piesele unor persoane care au murit de sute de ani. Bineînțeles, trebuie să fim foarte sensibili la reacții și să avem mare grijă la ceea ce facem, pentru că, să nu uităm, ceea ce interpretăm sunt cele mai bune fragmente scrise vreodată de marii muzicieni ai lumii. Dialogul între muzicieni și ascultători este foarte important. Știți că publicul e tăcut, dar tăcerea poate însemna multe, mai ales în muzică. E important să știi cum să iei o pauză, trebuie să o simți și să o trăiești în funcție de ceea ce se întâmplă în jur. Noi lucrăm mult cu energia, o simțim, o îmblânzim, chiar dacă nu cred că sunt conectat chiar cu universul, așa cum ați spus. Mie îmi place enorm să cânt și să încurajez pe oricine merge pe scenă, e foarte important cum să faci legătura între compozitor, colegi și, mai departe, cu ascultătorii. Fiecare dintre cei implicați are și exercită propria fascinație cu privire la muzică.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Ce alte talente artistice aveți? Pictați, scrieți?
Julian Rachlin: Nu pictez, nu scriu… Cânt la vioară și la violă și sunt dirijor. În rest, gătesc bine, joc tenis și fotbal și înot, îmi place sportul. Bineînțeles, îmi place tot ceea ce este legat de arte, dar vreau să mă și deconectez din când în când. De-asta îmi place să merg pe insulele croate sau grecești, să stau pe o barcă sau să înot. Iubesc marea și întâlnirea cu ea e o modalitate minunată să mă reîncarc.
Marea Dragoste – revistatango.ro: E din nou vorba de energie?…
Julian Rachlin: E vorba de viață, de a avea prieteni și a fi acolo unde te simți bine. Totul e legat de dragoste. Dacă o împarți cu oameni dragi și dacă ești într- un loc bun, care te face să te simți minunat, atunci poți evolua. Dacă tu ești fericit, îi poți face și pe ceilalți fericiți. E un cerc vicios, în cel mai bun sens al cuvântului.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Ce vă face fericit? Când ați fost ultima oară fericit?
Julian Rachlin: Acum sunt fericit, ieri am fost tot așa. Sunt foarte fericit de obicei, m-am născut într-o duminică dimineața… E o alegere, când se întâmplă ceva rău și normal că se întâmplă tuturor, ori te simți deprimat și îți plângi de milă, ori găsești ceva pozitiv și puterea să distingi binele de rău. E în firea noastră și e un talent pe care e tare bine să îl ai. Cred că sunt o persoană optimistă, în general, mai ales când prietenii și familia sunt bine, sănătoși. Sunt norocos că fac ceea ce îmi place și că pot călători și pot merge în locuri minunate, că pot întâlnii diferite religii și culturi și că pot duce pretutindeni Muzica. Sunt foarte fericit cu marea mea pasiune, iubita mea, soția mea, în acest moment al vieții mele muzica este cea care îndeplinește acest rol. Muzica îmi este și hobby și profesie în același timp. E un noroc foarte mare, pentru care sunt recunoscător. N-am motive să fiu trist.
Marea Dragoste – revistatango.ro: A fost vreun moment în care nu v-a plăcut să cântați la vioară și când n-ați mai fost sigur că muzica e sensul dumneavoastră în viață?
Julian Rachlin: Nu s-a pus problemă ce vreau să fac, a fost mereu clar că am vrut să fiu muzician, iar vioara nu-i chiar importantă, poate fi la fel de bine dacă dirijezi sau cânți la alt instrument. Pentru mine, nu e un compliment dacă spui că un om e un cântăreț de vioară bun, mai presus de asta este să fii considerat un muzician de excepție. Modul în care faci muzică, într-un mod inteligent, plin de iubire, generos contează mai mult decât să fii bun doar la un singur instrument, muzica nu e doar despre asta. Totuși, trebuie să fii și un instrumentist foarte bun pentru a merge mai departe, dar nu trebuie să te limitezi la asta.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Nu doar despre asta e muzica… Despre ce este muzica?
Julian Rachlin: Muzica e un limbaj aparte, este o poveste minunată. Muzica înseamnă comunicare. Să cânți înseamnă să faci o călătorie muzicală, e un miraj de la început până la sfârșit și trebuie să mergi de la compozitor la public, în timp ce încerci să nu afectezi esențialul, imprimându-ți, totuși, propriul stil. E vorba de un dialog cu ceilalți muzicieni și de legătura cu publicul.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Îndrăznesc să vă întreb și dacă a contat cumva faptul că sunteți un bărbat, tânăr, frumos, în cariera dumneavoastră de muzician?
Julian Rachlin: E din ce în ce mai important. Sunt tânăr, dar nu chiar așa de tânăr, o să am 40 de ani la anul și bat lumea în lung și în lat de 27 de ani pentru că am început foarte devreme. Cred că pot confirma cum s-a schimbat percepția publicului, de la cum te apreciază pentru calitățile tale umane și pentru talent, ajungând la felul în care te arăți. Lumea, în general, nu numai cea muzicală, a migrat de la importanța dată urechii la cea dată… ochilor. Industria de înregistrare are probleme pentru că toți vor de-acum să vadă, nu le mai este de ajuns să audă. Totul evoluează din ce în ce mai rapid, iar asta e o problemă, pentru că, atunci când vorbim de muzică clasică, e nevoie de o viață întreagă, câteodată nici o viață nu-i destul pentru un muzician. Trebuie să evoluezi, să încorporezi experiențele în modul în care înțelegi muzica și asta ia timp. Indiferent dacă trebuie să treci la o altă simfonie sau să încerci un Strauss, nu poți să te grăbești. Sexul este un element foarte important în vânzări, iar industria de înregistrare trebuie să vândă. De aceea modul în care arăți e foarte important. Ai putea spune că a implica aspectul fizic al muzicianului în felul în care percepi muzica e un lucru groaznic și că n-are nimic de-a face cu muzica. Și ar fi adevărat… Dar, până la urmă, nu e așa de rău dacă muzicianul e într-o formă bună, pentru că vei fi sănătos și vei avea energie. Noi repetăm toată ziua, concertul se termină la 11 noapte și apoi mergem și mâncăm ca nebunii. Și mănânci până nu mai poți și apoi te duci imediat la culcare. Nu avem grijă de noi. Ducem o viață destul de nesănătoasă. Așa că, pentru că orice lucru are și părți bune și părți rele, iar eu sunt o persoană pozitivă, încerc să îmi îndrept atenția spre cele bune. Într-adevăr, e groaznic faptul că am ajuns să considerăm așa de important aspectul fizic, dar eu găsesc și partea bună în orice rău. În cazul meu, partea bună este că am pierdut 15 kg acum 4 ani și de atunci fac mult sport și mă simt mai bine și toți îmi spun că arăt mai tânăr decât atunci când aveam 25 de ani.
Marea Dragoste – revistatango.ro: Abia așteptăm să vă vedem, să vă ascultăm și să vă aplaudăm la Festivalul George Enescu.
Julian Rachlin: Vă mulțumesc.
Interviu telefonic realizat în august 2013 și publicat în ediția de septembrie a revistei Tango- Marea Dragoste
