Constantin Ticu Lacatusu, cunoscutul alpinst care a realizat alaturi de Cornel Coman traversarea completa a calotei glaciare a Groenlandei, pe la Cercul Polar, un traseu de 600 de km pe gheata, a postat pe pagina sa de Facebbok anuntul referitor la moartea colegului si prietenului sau.
CORNEL COMAN, ULTIMA ASCENSIUNE …
O veste trista.. Ieri, ne-a spus adio alpinistul Cornel Coman, antrenor de exceptie, prieten rarisim si partener de nadejde in marea noastra expeditie din Groenlanda, de acum 4 ani.
Am vorbit cu Cornel acum o luna si ceva, totul era ok. Apoi, m-a sunat el in urma cu 3 saptamani. Dupa ce s-a asigurat ca stau pe un scaun, mi-a dat teribila veste ca mai are maxim 2-3 luni de trait. Si eil aflase asta tot peste noapte, de la medici. Parea de necrezut, dar era adevarat. Cornel era cel care tocmai atinsese limitele rezistentei umane, in cele mai dure conditii arctice, era omul puternic, trecut prin multe, capabll sa rezolve orice si sa depaseasca orice obstacol. Acum, aveam brusc in fata un orizont mai ingust si mult mai apropiat decat cel pe care il avusesem impreuna timp de 37 de zile, in Groenlanda. Inacceptabil si nedrept, am refuzat sa dau crezare celor auzite dar l-am incurajat pe Cornel cum am putut, sperand ca va veni, de undeva, o solutie miraculoasa. Cand vrei sa ajuti cumva, sa schimbi ceva dar nu poti, acel sentiment al neputintei, este frustrant si devastator.
Am mai vorbit cu Cornel, la telefon, acum o saptamana, nu stiam ca pentru ultima data. Avea vocea mult schimbata, optimismul binecunoscut parca mai disparuse, dar mi-a spus ca tocmai luase niste medicamente din cauza carora vorbeste mai moale. A ramas sa ne vedem, curand, in Cheile Bicazului si sa facem o plimbare prin Bucovina, una din zonele lui de suflet (in anii „80 facuse un tur al manastirilor per pedes).
Ieri dimineata, am primit de la Florentina cel mai rau sms posibil, la care nu ma asteptam si nu vroiam sa cred ca totusi va veni : „ Cornel a plecat in aceasta noapte sa urce muntii din alta dimensiune” …
Planul cu Cheile Bicazului a ramas pentru altadata… Cu Cornel era frumos sa-ti faci planuri. Implicarea lui era totala si transmitea si celorlalti optimismul si rigoarea sa. Am petrecut alaturi de Cornel o buna parte din perioada romantica a activitatii mele de alpinist, pe vremea cand mi-a fost antrenor la clubul geologilor, Prospectorul Bucuresti. Atunci, Cornel Coman si sotii Coliban erau printre cei mai cunoscuti alpinisti din Romania. Se intorsesera, nu demult, din prima aventura romaneasca in Himalaya, Gurja Himal, 1985. Cornel fusese unul din initiatorii expeditiei, incheiata dramatic, cu pierderea medicului alpinist Cezar Vergulescu. Dupa exact 25 de ani, in noptile albe impartasite impreuna intr-un cort inghetat, in mijlocul Groenlandei, Cornel mi-a istorisit in cele mai fine detalii povestea cutremuratoare a acelei expeditiei, ca si cum totul se intamplase ieri. Povestea inca nu se spusese pana la capat. Acum, Cornel lucra la cartea expeditiei, incurajat si de Mihai Ogrinji si Mihai Vasile, de la revista „Romania Pitoreasca”.
Cornel Coman a pregatit cu pasiune si pricepere sute de alpnisti de toate varstele si de toate nivelurile de performanta, de la amatori la campioni nationali. A descifrat si a inteles ca nimeni altul tainele ascunse ale unor discipline montane complexe si foarte diferite: escalada, alpinism expeditionar, schi-alpinism. A organizat expeditii in Africa, Caucaz, Tian Shan, Pamir si Himalaya. Intotdeauna m-am simtit foarte bine in compania lui Cornel. Am apreciat la el inteligenta deosebita, motivatia extraordinara, rigoarea si organizarea nemteasca, totul dublat insa intotdeauna de un suflet extrem de cald si dragoste sincera pentru muntii sai iubiti.
In Groenlanda, Cornel a fost partenerul ideal. Am simtit la el dedicatia extrema, bucuria aventurii, puterea de a trece peste orice. Toate acestea au potentat decisiv unitatea si performanta echipei noastre.
Se spune ca oricine poate fi inlocuit. Pentru cei care l-au cunoscut, Cornel nu va putea fi inlocuit, cu siguranta, de nimeni. Raman cu privilegiul de a-i fi fost prieten timp de 25 de ani in care am impartasit cu el momente memorabile , peste tot unde am fost impreuna, fie in peretii din Cheile Bicazului sau Cheile Turzii, fie la o cabana din Carpati sau la o bere in Bucuresti, fie la schi in Bucegi, Apuseni sau Bucovina, fie in cele 37 de zile de intensitate maxima din Groenlanda.
Asa cum i-a placut tot timpul si de aceasta data s-a grabit sa plece, din nou, la drum.
Ascensiune usoara, Cornel ! …
