Tot mai cumplit şi mai urât îmi este,
Printr-un tunel înzăpezit trecând
Să mă înec, plângând, în propriul gând,
Nemaiaflând de tine nicio veste.
Aud că vei ajunge-ntre neveste,
Între suferitoarele de rând,
Definitiv am să te pierd curând,
Sunt inutile lacrimi şi proteste.
Eu simt că mor uitându-mă-ndărăt,
Şi cum coboară lacrimi să mă spele,
Te caut într-un cuib de rândunele,
Mi-e dor, măcar în poze, să te văd.
Şi, totuşi, dincolo de-acest prăpăd,
Tu ce mai faci, motiv al vieţii mele?
Tag-uri:
Adrian Paunescu · Cea mai frumoasa poezie · Dincolo · Dincolo de prapad · dor · lacrimi · marea dragoste · motiv · poezie · prapadCategorii:
Cea mai frumoasa poezie
Alice, si mainile mele raman pentru totdeauna intinse spre tine…
Cristina, nu pot sa mint si sa spun ca nu stiu, ca nu inteleg, ca nu am trait, ca nu traiesc, zi de zi, aceeasi intrebare.
Si, totusi, dincolo de-acest prapad,
Tu ce mai faci, motiv al vietii mele?
Intind mainile spre tine, Cristina mea.
Alice, ades simt si eu asa. Asa ca in poezia aceasta… si e cumplit sa iti fie atat de dor…
Te imbratisez, Alice!