Luna aceasta a intrat in cinematografe filmul lui Tudor Giurgiu, “Despre oameni si melci”, in care Monica Birladeanu interpreteaza, cu talent, cu umor, rolul unei secretare ispititoare, naive, fermecatoare. Am vorbit cu Monica despre rolul si rolurile sale, despre drumul sau de pana acum prin cinematografia lumii si prin propria sa devenire. Aflata, insa, intr-un moment delicat al vietii sale personale, abia iesita dintr-o poveste de dragoste cu producatorul Bobby Paunescu, Monica Birladeanu a refuzat sa vorbeasca despre deciziile inimii sale.
Marea Dragoste / Tango: Ce s-a schimbat in tine ca actrita, in ultimii 7- 8 ani, de cand ai intrat in lumea cinematografiei? Ce ai in plus si ce ai in minus acum fata de Monica Birladeanu din Moartea Domnului Lazarescu, de exemplu…
Monica Birladeanu: Experienta in primul rand. O intelegere mai ampla a propriei persoane, un acces mai usor la propriile emotii, o sensibilitate mai mare poate… Astea nu sunt toate avantaje, sau plusuri, cum le spui tu, pentru ca gestionate incorect in afara universului profesional, e ca si cum ai umbla cu rani nepansate sau te-ai duce fara vesta anti-glont la razboi. O lume emotiva ar fi absolut insuportabila.
Marea Dragoste / Tango: Dar in tine ca femeie cum se schimba lucrurile, cum se asaza, cum se reorganizeaza? Ce ai castigat si ce ai pierdut ca femeie odata cu trecerea anilor?
MONICA BIRLADEANU: Cred ca in timp te alegi totusi cu un mult mai mare confort cu propria persoana, incerci sa lucrezi la formularea unei fraze care sa-ti rezume identitatea si incepi si sa intelegi ca cine esti si ce stii sa faci (profesional) sunt doua lucruri distincte, iar asta incepe sa-ti si dea curaj si incredere sa fii designerul propriului tau drum. Am castigat sigur si la capitolul tandrete si pasiune, pentru ca limitele fetitei de la 20 de ani nu-mi permiteau sa traiesc intens multe lucruri pe care le simt astazi.
Ce-am pierdut, daca e ceva care s-a pierdut cu adevarat si nu cumva s-a modificat sau transformat, s-a facut sigur scrum si-a disparut, pentru ca la o evaluare rapida in acest moment, nimic din ce nu mai sunt, nu regret.
Nu idealizez atat de mult traiectoria omului in viata
Marea Dragoste / Tango: Unde sa ne gasim puterea de a merge prin viata cu demnitate, cu intelepciune, cu maretie? De unde sa invatam sa fim tot mai frumosi si buni ca oameni odata cu trecerea varstelor? Tu de unde inveti mereu, pentru a putea ramane un exemplu pentru spectatorii tai?
MONICA BIRLADEANU: Ah, nu idealizez atat de mult traiectoria omului in viata, mi se pare ca pe langa demnitate si intelepciune, exista virtute si-n greselile cu lectiile lor daca sunt intelese corect si daca te fac sa te reformulezi, sa te repozitionezi fata de societatea in care traiesti, oamenii pe care-i frecventezi, prietenii carora le-ai gresit. Ma inspira mereu diverse personaje prin alegerile pe care le fac sau prin felul in care isi castiga cauzele la sfarsitul zilei, dar am intalnit si oameni cu adevarat speciali langa care am si stat si care te schimba si te stimuleaza prin simpla osmoza.
Marea Dragoste / Tango: De ce ai ales sa apari pe generice cu mai multe nume- inclusiv pe IMDB figurezi ca Monica Dean sau Monica Elena Birladeanu sau Monica Barladeanu…
MONICA BIRLADEANU: Dean s-a nascut mai degraba dintr-o joaca, in intampinarea tuturor vorbitorilor de limba engleza pentru care pronuntarea lui Birladeanu era o misiune imposibila. Ulterior a inceput sa nu-mi mai pese asa tare cine poate sa-mi spuna numele corect sau ba, nici sa fiu ofensata atunci cand imi e pocit sau scris cu “a” in loc de “i” asa cum sunt in buletin. Mi se pare irelevant. In fond, numele e doar o eticheta care are foarte putin de-a face cu continutul “borcanului’, nu?
Marea Dragoste / Tango: Cand si cum ai primit propunerea de a juca in Despre Oameni si Melci si cat timp te-ai gandit daca ti se potriveste sau nu?
MONICA BIRLADEANU: Am fost la o proba in iulie anul trecut dupa ce ma distrasem copios la citirea scenariului si ma indragostisem oricum de Manuela cu toata naivitatea si imperfectiunile ei. Cred ca propunerea concreta a venit o luna mai tarziu si, la momentul respectiv, stiam deja si ca vreau sa lucrez cu Tudor Giurgiu si ca as vrea sa incerc s-o insufletesc pe ecrane pe Manuela.
Marea Dragoste / Tango: Cat timp au durat filmarile si care au fost cele mai grele lucruri pe care le-ai avut de depasit pe durata lor?
MONICA BIRLADEANU: Filmarile au durat 5 saptamani cred, eu am filmat doar vreo 3 si mi s-a rupt inima cand s-au terminat. M-am atasat mult si de echipa si de Targoviste, unde s-a filmat mare parte din poveste. Cand ai ceva distanta fata de un eveniment, lucrurile care ti se pareau dificile pe moment devin ulterior insignifiante: ca problema concentrarii in zile extrem de calduroase sau curajul de care aveam nevoie ca sa-l palmuiesc pe Andi Vasluianu in duble succesive dintr-o scena.
Marea Dragoste / Tango: Dar cele mai placute, cele mai incantatoare lucruri pe care le-ai trait legat de realizarea filmului Despre oameni si melci?
MONICA BIRLADEANU: Sintonia de pe platourile de filmare. Ca si cum ne-am fi reglat ceasurile toti la aceeasi ora. E o senzatie foarte stranie de familiaritate cu niste oameni care-ti sunt straini pe hartie, cu care nu ai nici un fel de istorie personala, dar in fata carora trebuie sa te dezvalui prin intermediul personajului pe care-l joci (si ei tie, daca sunt actori) si asta creeaza pur si simplu o deschidere minunata si in echipa din spatele camerei. Se creeaza astfel temporar un culoar de comunicare directa si rara dintre oameni, cu care sigur nu te intalnesti in afara unor asemenea situatii.
Sunt sagetator si asta ma situeaza deja in liga calatorilor neobositi
Marea Dragoste / Tango: Cum reactionezi la critici si la laude? Dupa mai multe experiente cinematografice, ai avut parte si de unele si de altele. Cum le primesti si cum le iei pe fiecare?
MONICA BIRLADEANU: Avand in vedere ca simt ca profesional sunt mereu in “curs de perfectionare”, iau laudele ca pe incurajari necesare sa mergi mai departe, iar la capitolul critici, aici a trebuit sa invat sa fac distinctia dintre cele care au in spate vendete sau frustari personale sau cele care au in spate intentii onorabile. La primele nici nu ma gandesc de doua ori, pe cele din cea din a doua categorie le folosesc ca sugestii daca sunt juste si cu adevarat interesante.
Marea Dragoste / Tango: Care este cel mai frumos compliment care ti s-a facut in legatura cu profesia ta?
MONICA BIRLADEANU: Motivarea juriului de la Festivalul de film din Turcia inainte sa-mi inmaneze premiul de “cea mai buna actrita in rol principal” pentru Francesca a fost ca reusesc sa “transmit emotie si cu spatele la camera”… A nu se intelege totusi ca-mi reuseste asta tot timpul! (rade)
Marea Dragoste / Tango: Dar critica cea mai indreptatita, de care ai tinut cont, care a fost?
MONICA BIRLADEANU: N-a fost neaparat o critica, ci mai degraba cu o conversatie cu unul dintre oamenii pe care eu ii consider repere in cinematografia de astazi care-mi spunea ca de fapt exista foarte multa forta intr-un actor care-si permite sa fie vulnerabil si sa se “autodenunte” cumva pe ecran. Sa planga inestetic, sa faca gesturi neelegante, sa i se contorsioneze fata de invidie sau de furie. Sa poti sa dai lucrurile astea din tine unui personaj care are nevoie de ele, fara teama si fara cenzura, inseamna de fapt sa stapanesti foarte bine cine esti cand iesi pe usa dimineata din casa.
Marea Dragoste / Tango: Traind in alta tara, pe alt continent, de ce ti-e cel mai dor din Romania? Ce iti lipseste din ceea ce ai aici?
MONICA BIRLADEANU: Vin atat de des in Romania, incat n-apuc sa-mi lipseasca nimic.
Marea Dragoste / Tango: Ce ti-ar lipsi daca te-ai intoarce in tara?
MONICA BIRLADEANU: Libertatea de miscare. Sunt sagetator si asta ma situeaza deja in liga calatorilor neobositi.
Marea Dragoste / Tango: Ai votat la referendum?
MONICA BIRLADEANU: N-am votat; n-am fost in tara.
Traiesc momente de fericire scurte si sincopatic
Marea Dragoste / Tango: Cum alegi tinutele pentru aparitiile tale la premiere, pe covorul rosu pe care ai pasit de atatea ori, cum ti le alegi, de unde le procuri, cu cine te sfatuiesti?
MONICA BIRLADEANU: Aparitiile de pe covorul rosu erau in general evenimente pentru care consumam multa energie, incercand sa gasesc rochia perfecta, cu coafura potrivita… In ultimii ani insa mi-am dat seama ca sunt alte detalii in care ar trebui sa investesc, ca un zambet increzator, ochii luminosi si o rochie care sa nu-mi conditioneze felul in care ma misc sau merg in ea. Am vazut atat de multe rochii superbe care-si scosesera posesoarele complet dominate de ele la poze pe covorul rosu, tablou care mi se pare de-o tristete groznica, incat rochia de premiera a devenit astazi pentru mine alegere de ultima secunda si detaliu secundar.
Marea Dragoste / Tango: Care sunt momentele de maxima emotie pe care le-ai trait pana acum in cariera ta cinematografica?
MONICA BIRLADEANU: Aplauzele insistente de la Festivalul de Film de la Venetia la premiera de la Francesca – si pentru ca era primul meu rol principal, dar si pentru ca au mers mult dincolo de politete si complezenta si mi-au transmis apreciere reala pentru ora si jumatate in care au avut rabdare sa asculte si sa vada povestea spusa de noi.
Marea Dragoste / Tango: Cand ai fost fericita si de ce?
MONICA BIRLADEANU: Ca orice om dotat cu o minima sensibilitate, traiesc momente de fericire scurte si sincopatic, pentru ca in restul timpului imi pun intrebari si am dubii, insa sigur traiesc un sentiment de inaltare cand ii fac fericiti pe altii, daca asta nu presupune sacrificii din partea mea.
Marea Dragoste / Tango: De ce te temi cel mai mult pe lume?
MONICA BIRLADEANU: Sa vad pe cineva drag pierind sub ochii mei si sa nu pot face nimic.
Marea Dragoste / Tango: Care este cartea ta preferata, pe care ai lua-o cu tine daca ar fi sa pleci in spatiu, sa zicem? De ce iti place?
MONICA BIRLADEANU: Oceano Mare de Alessandro Baricco. Pentru ca aproape fiecare personaj de-acolo are ceva din mine, pentru ca are cea mai emotionanta scena a unui naufragiu si pentru ca forta, demnitatea, obsesiile si erorile personajelor lui ma fac sa le imbratisez si eu pe ale mele.
Marea Dragoste / Tango: Dintre rolurile pe care le-ai facut pana acum, care te-a implinit si te-a bucurat cel mai mult, in care te-ai regasit cel mai profund?
MONICA BIRLADEANU: Mi-e greu sa aleg, e ca si cum ar trebui sa aleg intre o parte din mine si alta. Toate personajele pe care le joc au in dotare parti consistente din mine si mi s-ar parea nedrept sa nominalizez doar cateva in defavoarea celorlalte. In principiu ma atasez mult si pentru o lunga perioada de timp de personajele cu cel mai mare conflict interior si torturate de dileme complicate, poate dintr-un spirit de compasiune sau dintr-o dorinta de a intelege la un nivel profund durerea lor, si prin ei, a oamenilor care ma inconjoara in fiecare zi.
Marea Dragoste / Tango: Care este cel mai frumos loc de pe pamant?
MONICA BIRLADEANU: Locul in care te simti cel mai iubita.
Marea Dragoste / Tango: Dar cel mai frumos om de pe pamant?
MONICA BIRLADEANU: Omul care iubeste dincolo de el insusi si de orgoliul personal. Si nu la iubirea romantica ma refer aici, ci mai degraba la o iubire de aproape, in sens biblic.
Marea Dragoste / Tango: Cine sau ce este dragostea vietii tale?
MONICA BIRLADEANU: Da-mi voie sa-ti raspund la intrebarea asta mai tarziu.
