fbpx

Adrian Paunescu – Tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntampla

de

Pe Adrian Paunescu, oamenii si Dumnezeu l-au iertat pentru multe, dar le va fi greu sa-l ierte pentru plecarea cea din urma. Cea mai grabita, mai uluitoare, mai tacuta, mai resemnata dintre toate.

Va veni iarna, ba nu, a venit,
Caldura eu n-o voi gasi-o,
Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit,
Prin muntii ce canta : adio !

Adrian Paunescu a murit intr-o tragica viitura de singuratate – desi, acum, sute voci publice si mii de voci anonime ii plang plecarea in nefiinta, o plecare pe care multi n-o pricep, n-o cuprind.  Adrian Paunescu s-a nascut cu boala incurabila a singuratatii, indiferent cata dragoste, cati copii si cata arta i-au imbratisat strans viata.

Doar atat din toate ma omoara,
Izolarea meselor de seara,
Si macar la una dintre cine,
Dumnezeu sa bea un ceai cu mine.

“Adrian Paunescu s-a stins dupa o lunga si grea suferinta”,  scriu ziarele, cu bizara iuteala, dand impresia ca aveau ferparul pregatit de saptamani intregi. Cat de lunga si cat de grea a fost suferinta poetului stie doar el. Si, daca poeziile sale au fost marturii sub juramant, atunci stim si noi, cei carora nu ne-a fost teama sa-i acceptam versul.

Dar hai sa privim cum se cade
atat cat se poate vedea,
prapadul din frunzele toamnei,
prapadul din inima mea.

“Ma simt destul de rau, dar sper ca nu este definitiva sentinta. Sunt si semne de regasire, de mai bine, dar este greu sa le reiei pe toate de la punctul lor bun. In acest moment, situatia este grava”, ii marturisea poetul unui ziarist, nu cu mult timp in urma. Nascut la 20 iulie 1943, in Copaceni, peste Prut, Adrian Paunescu a trait pentru iubirile lui, pentru Basarabia lui, pentru cartile pentru care unii i s-au aruncat in brate, iar altii au fugit de el. A inceput sa scrie exact acum 50 de ani, iar anii urmatori s-au tot aprins pentru el: Cenaclul Flacara, patima, indrazneala, iubirile zvarcolite si iubirile tacute, iubirea legitima si iubirea secreta, iubirea de oameni si iubirea de Dumnezeu. 

Daca vei voi,
Cea din urma zi
Sa o traim macar pe ea frumos.
Sa plecam in munti,
Unde nu sunt punti,
Unde merg si vulturii pe jos.

Cititi confesiunile poetului, publicate in revista Tango, pe vremea cand mai credea ca moartea are si-o farama de sfiala. Dumnezeu sa-l odihneasca, desi Adrian Paunescu e aproape imposibil de odihnit.

  • Credit: ARTISTA PHOTO AGENCY
  • Title: COPYRIGHT 2008 ARTISTA PHOTO AGENCY

 

Categorii:
Personalitati

Comentarii

  • Adrian Paunescu nu a murit ci s-a dus sa doarma putin

    daniela mai 5, 2011 11:28 am Răspunde
  • O, Doamne, cate avea sa ne mai spuna ! Plang de cate ori ii citesc poeziile, si o fac foarte des.Ma simt mai saraca fara poet.Continuati, va rog, sa-i publicati poeziile in revista Dvs. Va multumesc din suflet. Adio,poete,numai pentru astazi.

    Mji decembrie 14, 2010 11:34 am Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *