In cultura noastra balcanica, fara sa traim in vreo tara bogata, totusi, oamenii sunt invatati sa lase bacsis. Aproape ca nu exista loc in care sa platesc ceva fara ca eu insami sa las bacsis. Iar acolo unde, totusi, platesc suma exacta, de cele mai multe ori pentru ca achit cu cardul si nu e prevazuta nicio rubrica speciala unde sa consemnez un mic supliment benevol, ma simt vinovata ca nu am putut sa imi indeplinesc indatoririle de balcanica get-beget.
Nu sunt in stare sa imi explic unde, cand si de ce mi-a intrat in sange dorinta de a da mai mult decat mi se cere. Mai ales ca mie nu mi-a dat niciodata nimeni ceva in plus, sau poate ca tocmai de aceea. Dar calculez cu grija si precizie bacsisul potrivit. La finalul oricarei mese, la capatul oricarei proceduri de ingrijire de care am beneficiat sau la sfarsitul oricarei achizitii, zburda procentele prin mintea mea cu o maiestrie demna de un acrobat care arunca in aer cinci portocale pe care le prinde cu doar doua maini. Dar, stiind ca exagerez, ma intreb, cateodata: unde e absolut necesar sa dam sfantul bacsis? Acolo unde cineva a trudit pentru noi in mod special, iar noi stim ca salariul pe care-l va incasa de la patron nu se va ridica la nivelul zelului depus in munca pentru noi? Acolo unde beneficiile sunt nepretuite? De fapt, unde sunt “tips-urile” o chestiune de bun simt? E o intrebare la care probabil ca avem, cu totii, cam aceleasi raspunsuri.
Dar la intrebarea daca economisim din banii castigati 10 % pentru noi raspunsul va fi mai imprecis si mai uimit. De cand am invatat sa pun deoparte, intr-un cont de economii, 10% din ceea ce castig…
… CITESTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
