Am observat asta de multe ori, la colegii, la cunoscutii sau chiar la prietenii mei: cand se foloseau de lucruri care nu erau ale lor, nu aveau nicio teama sau restrictie fata de uzura sau stricaciune…
Exemplele sunt nenumarate si ar putea umple ecrane intregi.
Daca ai telefon de la serviciu si iti plateste firma convorbirile, vorbesti fara masura, mai mult decat ai nevoie. Pe vremuri, aveam o cunostinta care nici nu ma suna de-adevaratelea, doar imi dadea cate un bip si astepta sa il sun inapoi, motivand ca eu am telefon de firma si nu mai conteaza daca firma plateste mai mult. In schimb, el stia sigur ca nu vrea sa-si incarce nota de plata personala.
Am observat, lucrand toata viata in redactii, cu cata usurinta colegii risipeau hartia sau tonerul de la imprimante, care, desigur, nu erau niciodata ale lor, ci ale companiei pentru care lucrau. Am vazut cat de brutal se purtau cu vehiculele primite de la companie, cu cata usurinta adaugau kilometri la foaia de parcurs si cum menajau, bibileau si lustruiau autoturismele proprietate personala. Ba chiar mi s-a intamplat mie insami, mai tarziu, peste ani, cand am devenit eu insami antreprenor cu angajati, sa urmaresc cu ochii mei ingroziti risipa, nepasarea sau chiar nesimtirea angajatilor care, brusc, in momentul in care se uita la cel care a pus pe picioare o afacere, cat de mica, il privesc cu convingerea ca el e patron fiindca are bani de risipit, iar ei angajati fiindca banii lor sunt pentru economisit.
Am protestat, de fiecare data, si CITESTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
