In fiecare primavara, primesc semne de dragoste de la fiecare mugur care se desface, de la fiecare frunza cruda care se incumeta sa creasca inspre anotimpurile pe care le are de strabatut. In fiecare primavara resimt fosnetul viu al gradinilor ca pe un mesaj adresat numai mie, ca pe un indemn ca pot face mai mult, pot avea mai mult, pot fi mai mult. Si, cu doar o mica stradanie, pot trai mai bine si cu un pas mai aproape de fericire si de sanatate.
Si pentru ca de data asta nu vreau sa treaca in zadar chemarile primaverii, am decis sa profit de zilele renasterii verzi si sa-mi reorganizez mica mea gradina. Sa ma incumet sa imi iau cizmele de cauciuc si manusile, apoi sa sap, sa plantez, sa asez vietati tacute dornice sa germineze in splendoare, chiar langa casa si langa sufletul meu.
Nu e deloc atat de greu pe cat pare. O sun mai des pe mama ca de obicei ca s-o intreb nu doar ce mai face, ci si cum se pregatesc rasadurile de rosii pentru mica sera pe care am improvizat-o, cum se asaza mai bine brazdele pentru arpagicul indesat in pamant in linie dreapta, masurata cu ata intinsa… Studiez in cartile ramase de la tata arta taierii copacilor si, atunci cand ma impotmolesc intre randurile scrise, indraznesc sa pun mana pe telefon si sa-l sun pe Alex. Stefanescu – nu, nu ca sa-l intreb despre Eminescu sau despre intoarcerea la adevarata literatura!, ci despre gradina superba a lui si a Domnitei sale dragi, colt de Rai pe care il ingrijeste singur, iubind si ferchezuind intru rod bogat fiecare copac, fiecare bulb de gust si culoare, fiecare tufa de miracol…
Cu cel mult 1000 de lei… CITESTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
